Război și cancer. Cum a trecut cel mai cumplit an pentru bolnavii ucraineni aflați în refugiu la Cluj

Data:

spot_img

Era sfârșitul iernii, izbucnise războiul. Mii de ucraineni se refugiau în România. Suntem o țară vecină, membră NATO, mai sigură. La fel se întâmpla și în celelalte țări din jur. Cu trenul, pe jos sau cu mașinile lor, ucrainenii plecau din calea bombardamentelor.

La sosirea în graniță, nu se plângeau, nu cereau nimic, aveau un soi de împietrire demnă, care ascundea suferința. Lăsau în urmă tot. Luau cu ei doar copiii și viețățile casei. Unii erau nevoiți să mai ia ceva cu ei: boala.

Fugeau din calea morții care venea din afara lor , dar rămâneau cu cea care amenința dinlăuntrul. Spitalele erau bombardate. Unele localități rămâneau fără apă, lumină sau căldură. Medicii erau mobilizați pe front.

Ministrul Sănătății ucrainean, Viktor Liașko, anunța că peste 1000 de unități medicale erau avariate, 120 fuseseră demolate, iar 300 erau în curs de renovare, dar „o renovare parțială”, din cauza atacurilor rusești repetate. Este bombardat chiar și un spital de copii din Mariupol.

Guvernul României emite, în chiar primele zile după izbucnirea războiului,  o ordonanță de urgență conform căreia „cetățenii străini (inclusiv cetățenii ucrainieni) sau apatrizii care provin din zona conflictului armat din Ucraina și intră pe teritoriul României din Ucraina, în condiții legale, beneficiază de aceleași servicii medicale ca și asigurații români, fără plata contribuției de asigurări sociale de sănătate, precum și de medicamentele, materialele sanitare, dispozitivele medicale și serviciile cuprinse în programe naționale de sănătate curative”.

Era în februarie 2022, când conducerea Institutului Oncologic din Cluj-Napoca, medicul Patriciu Achimaș-Cadariu și echipa sa se întrunesc să stabilească cum să se organizeze cât mai eficient și mai rapid pentru a veni în sprijinul bolnavilor ucraineni. Odată cu pregătirile fac și un anunț public în acest sens.

Revolta unor români contra bolnavilor de cancer din Ucraina

Anunțul apărut în presă are parte de sute de reacții negative, în care cetățeni români se arată revoltați de faptul că bolnavii ucraineni urmează să beneficieze de tratamente gratuite, în timp ce ei cotizează la sistemul de sănătate. Li se pare nedrept și discriminatoriu.

Bianca scrie: „Las că plătim noi români la sănătate și vin alți gratis. bravo românia. las că plătim noi pt ei”. Simona adaugă: „Frumos și de românii nu vă interesează noi vă plătim salarele… rușine o țară de rahat.”

Iar lui Agoston i se pare revoltător: „Îi strigător la cer !!! Și noi români? Suntem niște proști că cotizăm!!! Indiferent cine ajunge la oncologie ar trebui tratat gratis, că de aia cotizăm o viață întreagă la stat !!!”

Sutele de mesaje de acest fel i-a determinat pe medicii de la Institutul Oncologic să revină cu explicații, să justifice sprijinul oferit.

„Bolnavii ucrainieni care fug de război și nu mai au unde să primească îngrijiri medicale se pot trata gratuit în spitalele din România conform Ordonanței de Urgență nr 15/2022. De exemplu, la Institutul Oncologic din Cluj-Napoca se tratează bolnavii de cancer din Ucraina. (…)

Un aspect important de precizat: cheltuielile generate de această situație de criză, dar care este temporară se asigură printr-un buget separat față de asigurații români, buget la care se adaugă și sprijinul Uniunii Europene”, scria medicul Vlad Horia Schițcu, într-un comunicat al Institutului Oncologic din Cluj-Napoca.

Citește și: De unde vine ura față de refugiații tratați la Institutul Oncologic din Cluj

„Sistemul nu alege etnia”

Printre acești bolnavi se afla și Serhii Hnatiuk, în vârstă de 73 de ani, originar din Kiev. A fost diagnosticat cu tumoră vezicală și operat la Institutul Oncologic din Cluj. El declara presei că, dacă n-ar fi fost bolnav, ar fi rămas în țara sa să lupte alături de fiul și nepotul său.

„Prima reacție a mea, când am văzut comentariile respective, a fost de mirare absolută”, ne mărturisește medicul Delia Nicoară, care a coordonat operațiunea de acordare a ajutorului medical pentru pacienții oncologici sosiți la institut.

„Noi ne străduiam în acele zile să găsim soluții pentru tot ce presupunea includerea lor în spital, de la formalitățile birocratice la traducătorii de limbă, sprijin medical și suport psihologic. Iar acele reacții au venit ca un trăznet, parcă de nicăieri! Spun asta pentru că nu au niciun suport real: noi tratăm și români și ucraineni și alte naționalități, la fel.
Sistemul nu alege etnia! Nu se pune problema ca să-i dăm la o parte pe români și să ne ocupăm de străini! Și nici că străinii consumă banii românilor. Ajutorul financiar a fost de la nivel european, din Fondul european de întrajutorare, pentru Ucraina în primul rând, dar și pentru țările vecine angrenate în sprijinirea refugiaților.”

Cât privește reproșurile în legătură cu faptul că pacienții oncologici au fost ignorați în pandemie, medicul Delia Nicoară spune: „Nimic mai fals! Institutul nostru a fost deschis în tot timpul pandemiei. Nici nu ai cum să închizi un spital care tratează o boală atât de gravă! Doar cei bolnavi de CoViD nu puteau intra, dar acest lucru este de înțeles.

Bolnavii oncologici au sistemul imunitar foarte scăzut, ei nu trebuie expuși contaminării. Pacienții cu CoViD trebuiau să se trateze mai întâi de această boală și apoi să vină la noi pentru tratamentul curent.”

Delia Nicoară, medic specialist în Sănătate Publică la IOCN
Delia Nicoară, medic specialist în Sănătate Publică la IOCN

Începând din luna februarie, la Institutul Oncologic „Ion Chiricuță” aveau să fie aproximativ 80-90 de internări pe lună ale pacienților ucraineni. În lunile iulie-septembrie, numărul lor a fost mai mic, pentru ca din octombrie să crească din nou. Medicii explică această creștere prin apropierea iernii și a frigului când în spitalele avariate din Ucraina te poți aștepta la condiții inumane.

12 tineri voluntari, care au realizat traducerea pentru medici, pacienți și personalul medical

Peste 60 de persoane venite din Ucraina au fost tratate aici de la începutul războiului. Un prim noroc l-au avut pentru că în Institutul Oncologic exista un medic oncolog vorbitor de limbă ucraineană, dr. Mariana Bandi, dar și doi medici capabili să traducă din limba rusă, respectiv dr. Ion Cojocaru și dr. Tatiana Cirimpei.

„Pentru că nu puteam să-i încărcăm și cu aceste nevoi de traducere, medicii noștri fiind ocupați cu tratarea bolnavilor, am căutat voluntari printre studenții ucraineni, și, cu ajutorul președintelui Asociației Ucrainenilor din România, am găsit o echipă de 12 tineri voluntari, care au realizat traducerea pentru medici, pacienți și personalul medical.”

Voluntarii au intrat în spital și au fost permanent alături de bolnavi și de medici. Pentru masa lor s-au găsit sponsori în oraș, la fel cum, pentru cazarea bolnavilor ucraineni, la externare, s-au găsit soluții tot cu ajutorul unor asociații caritabile.

„Este paradoxal faptul că au apărut acele reacții negative, deși orașul nostru a fost unul foarte generos și săritor, sensibil la nenorocirea prin care trec vecinii noștri ucraineni”, spune Delia Nicoară, specialist în Sănătate Publică.

„Impresionant a fost”, continuă medicul, „faptul că medicii noștri nu s-au lăsat afectați și au continuat să trateze cazurile, pe toate, cu toată grija și atenția cuvenită. Ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.”

Presa locală descrie pe larg cum decurge tratarea bolnavilor de cancer ucraineni la Institutul Oncologic din Cluj-Napoca. Jurnalista Adina Urcan relata câteva cazuri, în publicația Cluj24, printre care și al Elenei.

Elena Bogomolova, o tânără de 18 ani, a venit la Cluj de la Nikolaev în 6 martie, împreună cu mama ei, Iryna. Elena a fost operată la Nikolaev în 10 februarie pentru extirparea unei tumori de colon sigmoid cu noduli, care a necesitat și scoaterea apendicelui. S-a făcut biopsie și s-a pus diagnosticul de cancer de colon sigmoid grad 3 grupa 2. Urma să înceapă ședințele de chimioterapie chiar în 24 februarie, în Ucraina, dar rușii au invadat țara și acest lucru a devenit imposibil.

După trei trei cure de chimioterapie, Elena a fost operată la Cluj pentru îndepărtarea metastazelor hepatice, după care au urmat încă cinci cure de chimioterapie. Când starea de sănătate a Elenei s-a înrăutățit, medicii au efectuat teste suplimentare și au schimbat tratamentul.

Citește și: Medic sirian din România: „Era normal ca românii, polonezii, cehii, slovacii să-i primească mai bine pe ucraineni, decât pe sirieni”

Pentru toate acestea, Elena și mama ei le mulțumesc medicilor clujeni și laudă profesionalismul lor. Ele au fost și sunt ajutate de Asociația Magic, care se ocupă de copiii grav bolnavi și familiile lor. Asociația le-a acordat cazare gratuită și le oferă periodic produse alimentare și vouchere.

Am întrebat-o pe jurnalista Adina Urcan ce impresie i-au făcut pacienții pe care i-a întâlnit și ce explicație ar da ea reacțiilor negative apărute la anunțul prin care se ofereau servicii medicale refugiaților.

„În primul rând, și este impresia pe care am avut-o de la bun început, refugiatele din Ucraina sunt foarte puternice, adevărate «luptătoare» și cele care au avut nevoie de tratamente oncologice nu fac notă distinctă. Multe urmau să fie operate sau să înceapă tratamentele când a izbucnit războiul. Deci și din acest punct de vedere viitorul pentru ele era incert. Cele cu care am vorbit au spus că sunt mulțumite de cum au fost primite la Institutul Oncologic și că au încredere în medici și în întreg personalul. Dar, poate cel mai important aspect, și a fost subliniat de paciente, este că multe intervenții, tratamente sau medicamente nu sunt gratuite în Ucraina, dar aici au beneficiat de acestea fără să fie nevoie să plătească”.

Adina Urcan

„În ceea ce îi privește pe medici”, adaugă Adina, „sunt niște profesioniști și fac tot ce este nevoie ca să acorde pacienților, indiferent de unde provin aceștia, cel mai bun tratament, la nivel european. În acest sens, dosarul fiecărui pacient care a venit din Ucraina a fost reevaluat, tocmai pentru a se lua cea mai bună decizie din punct de vedere medical.” 

Cât privește decizia Institutului Oncologic, luată la doar câteva zile de la izbuncnirea războiului din Ucraina, jurnalista consideră că „a fost cea corectă”.

„Sigur, a fost susținută și de la nivel guvernamental. Medicii știu foarte bine ce înseamnă să pierzi și o zi în lupta cu această boală, iar ceea ce s-a întâmplat în primul an al pandemiei de CoViD-19, când mii de pacienți români au ajuns greu la consultații și la tratamente, a fost o lecție”, adaugă ea. 

În ceea ce privește criticile, Adina Urcan crede că deși „fiecare are dreptul la opinie, însă trebuie să fie bine informat”.

Pentru că, explică jurnalista, „toți pacienții oncologici români beneficiază de investigații, intervenții și tratamente gratuite în sistemul de stat, nu este ceva de care beneficiază doar refugiații de război. Dar, dacă privim sistemul medical în general, unele critici sunt de înțeles, pentru că acesta este departe de a fi perfect și sunt foarte mulți români care, chiar dacă sunt asigurați, au fost nevoiți să dea bani pentru diferite consultații și investigații medicale în sistemul privat”.

Reacțiile negative sunt generate de tragedii sau experiențe de viață neplăcute

Sociologul Ioan Hosu, profesor la Departamentul de Comunicare și Relații Publice din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, interpretează reacțiile la anunțul spitalului clujean de a trata bolnavii ucraineni ca fiind „în cea mai mare parte determinate de frustrările, precaritatea și neîncrederea existente în societatea românească”.

„Perioada pandemiei”, explică el, „a arătat – deși deja le știam – limitele unui sistem subfinanțat și nepregătit sa facă fata unor situații de criza. Precaritatea și lipsurile din perioada comunistă au persistat și s-au accentuat în perioada de tranziție, crizele de sistem permanente, situațiile limită pe care le experimentăm noi sau cei dragi nouă ne împing în astfel de stări și generează astfel de reacții.

Reacțiile de acest gen sunt generate de tragedii sau experiențe de viață neplăcute, lasă urme adânci și uneori interferează nefericit în relațiile cu cei de lângă noi.”

În plus, pe lângă acest registru cauzal, cel generat de sistem, sociologul consideră că există și o componentă, pe care ar trebui s-o avem în vedere, generată de planul strict individual.

„Pe scurt, unii dintre noi uită sau nu prea mai știu ce este omenia. Omenirea și omenia au și trebuie să aibă multe în comun, în permanență. Omenia, empatia și solidaritatea trebuie să se manifeste nu doar atunci când ne este bine, ci și atunci când ne este mai greu.”

Citește și: Artist român în Europa: „Sunt două Românii, una reală și una ideală”

Să fim aproape, până la capăt

La Centrul de Îngrijiri Paliative pentru bolnavii oncologici „Sfântul Nectarie”, directorul Bogdan Chiorean este medic și preot. A înțeles din primele zile de război că trebuie oferit ajutor celor refugiați din calea morții.

„De la început am rezervat zece paturi pentru refugiați. Ne-am gândit: e încă iarnă, e frig și ei fug din calea prăpădului, trebuie să îi primim, indiferent ce eforturi presupune asta. Nu poate fi mai greu pentru noi decât este pentru ei!” Primii au venit șase tineri, doar în tranzit Nu știau unde se duc. Au stat împreună o noapte întreagă la povești, s-au cunoscut și au rămas prieteni. Acum îi scriu medicului Chiorean din Canada, unde au reușit să ajungă.

Apoi au venit bolnavii. Maria a fost adusă de familia ei. Fusese profesor, cu un doctorat în filosofie. Acum avea 96 de ani și un cancer avansat.

„Era atât de bolnavă și de obosită, stătuse atât de mult în mașină încât era plină de leziuni, de escare. Am îngriit-o, am pansat-o. Avem aici un coleg vorbitor de ucraineană și el ne-a ajutat cu traducerea. Familia ei trebuia să plece mai departe, unde era așteptată, în Spania. Însă Maria a murit cu o zi înainte de plecarea lor. Au incinerat-o și așa au putut să plece. Parcă a simțit că urma să fie părăsită”.

Preotul medical Bogdan Chiorean
Preotul medical Bogdan Chiorean

Medicul Bogdan Chiorean ne povestește despre încă o bolnavă de cancer, ucraineană, care a sosit cu sora ei. Din păcate, la scurt timp a decedat, iar Centrul și preoții de la Mânăstirea Tăuți i-au făcut înmormântarea. I-au dat un loc de veci și au înmormântat-o creștinește.

„La înmormântare au venit sătenii din Tăuți. Au zis că nu e omenește să nu fie însoțit mortul la groapă, oricine ar fi. Vă dați seama, un om venit de nicăieri, iar ei au ieșit din case și au venit la slujba de înmormântare, să nu-l lase nepetrecut.” Preoții și satul i-au organizat și parastas la patruzeci de zile.

La fel au procedat și pentru Olga care a venit cu fiica sa. Olga fusese la Institutul Oncologic și, pentru că era în stadiul terminal al bolii, a ajuns la Centrul de îngrijiri paliative. Când a murit, și pentru Olga s-a organizat înmormântarea la fel. Tot satul unde se află mânăstirea s-a mobilizat. I-au făcut pomană și apoi parastase, ca la unul de-al lor.

„M-au impresionat profund. Sunt oameni simpli, de la țară, dar au arătat că au suflete mari. Atunci, în situații de criză dovedim cine suntem. Ei s-au purtat ca și cum aceste femei, Maria și Olga, ar fi trăit toată viața în sat cu ei. Asta cred eu că este esența creștinismului – generozitatea pură”, spune medicul-preot.

Bogdan Chiorean a văzut și el criticile clujenilor supărați pentru că s-a oferit tratament gratuit  bolnavilor de cancer și are o explicație proprie pentru acest tip de reacție. Spune că a observat și la unele postări ale sale de pe rețelele sociale cum, dacă există un prim comentariu de un anumit fel, celelalte vin după el, imitându-l.

„Se copiază ideea, e un fel de mimetism, prin care se multiplică același mod de a vedea lucrurile, dar exprimat cu alte cuvinte. E un mimetism periculos, pentru că e ceva ce nu trece prin filtrul gândirii proprii. Poți avea genul acesta de manipulare prin mimetism care să coaguleze în jurul unor idei cu adevărat grave”.

Citește și: Expert în politici europene: „Veto-ul trebuie exclus, nu mai este un instrument realist de gestiune a relaţiilor intraeuropene”

Cum văd europenii sprijinul pentru Ucraina

Un Eurobarometru realizat în toamna anului 2022 și care încearcă să determine susținere pe care cetățenii europeni o arată Ucrainei indică faptul că 74% dintre ei aprobă măsurile luate de autoritățile europene în sprijinul Ucrainei. Aceste măsuri se referă la sancțiunile împotriva guvernului rus și la sprijinul financiar, militar și umanitar. Astfel, în toate țările UE, majoritatea cetățenilor aprobă sprijinul uniunii, cel mai mare nivel de sprijin fiind arătat de cetățenii Suediei (97%), Finlandei (95%), a Țărilor de Jos (93%), Portugaliei (92%) și Danemarcei (92%).

Cât privește datele din România, susținerea populară se dovedește a fi sub media Uniunii Europene: doar 61% dintre români sunt de acord cu măsurile luate de Uniunea Europeană în favoarea Ucrainei. Cu toate acestea, scorul favorabil măsurilor de susținere a Ucrainei este mai mare în rândul cetățenilor români decât în țări precum Austria (57%), Ungaria (57%) sau Bulgaria (49%).

Urmăriți PressHUB și pe Google News


Articolul susținut de către Ambasada Germaniei la București

spot_imgspot_img
Ruxandra Hurezean
Ruxandra Hurezean
Ruxandra Hurezean a absolvit Facultatea de Filosofie din Cluj-Napoca, cu specializarea Sociologie. Lucrează în presă de peste 25 de ani, timp în care s-a specializat în reportajul social. A condus redacții și a contribuit la înființarea de publicații, lucrând atât pentru presa locală, cât și cea națională. A trecut dincolo de știrile care durează, știm bine, o zi și este autoarea a cinci volume de reportaje și proză scurtă. A fost premiată în mai multe rânduri de către Asociația Profesioniștilor din Presă Cluj și a primit „Premiul Mass-Media” al Ambasadei Germaniei la București pentru reportajele privind istoria și prezentul minorității germane din România.
2 COMENTARII
  1. Taceti din gura si acceptati ca sunteti niste cobai, niste sclavi care isi merita soarta! Ciocu mic, platiti facturile, munciti pentru altii, rabdati in saracie si foame, puneti botu’ la toata propaganda si vindeti-va cu totul! Natie blestemata!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Distribuie articolul

spot_img

Știri de astăzi

Mai multe articole similare
Related

Lasconi, un fel de Reagan mioritic? | Deutsche Welle

Elena Lasconi, 52 de ani, se arată foarte sigură...

Fostul ministru Raluca Prună despre presiunile făcute de Iohannis pentru numirea Procurorului General

Fost ministru al Justiției în guvernul tehnocrat Cioloș, Raluca...

Schimbarea la față a lui George Simion

Candidatul AUR la președinție, George Simion, în vârstă de...