Este nevoie de mai mult sprijin și acțiune, îndeosebi din partea autorităților, pentru a rezolva problemele de sănătate mintală cu care se confruntă sutele de mii de copii ucraineni ce trăiesc ca refugiați în Polonia și România. Mulți dintre ei se confruntă cu incertitudine, anxietate sau stări de teamă cauzate de statutul de imigranți pe care îl au, în timp ce alții au parte chiar de traume serioase generate de război.
Nikita, un băiețel de șase ani, desenează steagul polonez, alb-roșu, pe un caiet dar brusc mototolește bucata de hârtie. Mama lui a fost șocată să îi vadă gestul, dar își dă seama că ceva se întâmplase mai devreme în acea zi la grădiniță. Îl ia cu binișorul pe copil, până când află cum stau lucrurile.
Originară din Odesa, Aleksandra și fiul ei, Nikita, s-au refugiat din calea războiului în Polonia, în martie 2022. În primăvara acestui an, când s-a petrecut scena de mai sus, ei locuiau în Varșovia, iar băiatul frecventa zerowka la o grădiniță publică poloneză, respectiv un an pregătitor înainte de școală. În Polonia, copiilor refugiați ucraineni li s-a permis pur și simplu să se înscrie în școlile și grădinițele publice, iar Aleksandra a fost unul dintre părinții care au profitat de această ocazie.
Citește și Percheziții DNA la Vama Sculeni – suspiciuni de corupție la trecerea frontierei
Adaptarea lui Nikita nu a fost ușoară, dar băiatul a făcut constant progrese. Ca și el, mulți copii ucraineni trebuiau să se descurce în clase în care profesorii și ceilalți elevi vorbeau doar polonă. Cum și ucraineana este o limbă slavă, guvernul de la Varșovia a mizat pe faptul că copiii ”absorb” pur și simplu polona pe parcurs. Nikita a întâmpinat dificultăți la început, plângându-se că nu înțelege nimic, refuzând să iasă din casă dimineața sau fiind agresiv cu ceilalți copii. Cu toate acestea, lucrurile s-au îmbunătățit până prin toamna lui 2022, mai ales că Nikita începuse să vorbească poloneza. Încă se juca mai ales cu copiii ucraineni din alte clase, pe care îi întâlnea în pauze, dar încet-încet începea să relaționeze și cu ceilalți.
În ziua în care a mototolit desenul cu steagul polonez, Nikita i-a povestit mamei lui ce s-a întâmplat: lua prânzul la cantina grădiniței, împărțind o masă cu patru copii polonezi. Dintr-o dată, unul dintre băieți s-a uitat la ceilalți și a spus: „Hai să votăm, cine dintre noi crede că Nikita ar trebui să rămână în Polonia și cine că ar trebui să se întoarcă în Ucraina”. Spre disperarea lui Nikita, băieții au votat în unanimitate pentru a doua opțiune. „Profesorii nici măcar nu mi-au spus despre această situație”, spune Aleksandra. „În general, mi-a fost dificil să comunic cu ei. Nu vorbeau engleza și nu mă înțelegeau când încercam să vorbesc în ucraineană sau polonă folosind Google translate pe telefon.” „Nimeni nu l-a ajutat pe Nikita, a trebuit să se descurce singur”, conchide Aleksandra, deși, în general, ea descrie situația lor ca fiind una de integrare reușită, titrează Sinopsis, unde puteți citi întreaga poveste.
Sursa foto Igor Vujcic (BIRN)
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
