Războiul cipurilor dintre SUA și China a devenit amenințare pentru securitatea națională, arată Jason Matheny, unul dintre cei mai importanți experți americani în tematica interacțiunii dintre tehnologie și securitatea națională.
În Administrația Biden, Matheny a ocupat simultan trei funcții: asistent adjunct al președintelui pentru securitate națională, coordonator al Consiliului de Securitate Națională pentru tehnologie și director adjunct al Biroului pentru Știință și Tehnologie.
A fost personajul de bază pentru a se asigura că administrația prezidențială a înțeles modul în care progresele tehnologice afectează securitatea națională, în special în relația competițională a Statelor Unite cu China.
Matheny a jucat un rol semnificativ în conceperea unor modalități de a menține Statele Unite în fața Chinei în ceea ce privește dezvoltarea semiconductorilor avansați și a inteligenței artificiale.
După ce a părăsit administrația în 2022, a devenit CEO al RAND, un prestigios think tank american în domeniul securității naționale.
Acest interviu a făcut parte din Rules of Engagement, o serie realizată de Bob Davis, un jurnalist freelancer care a acoperit, timp de 30 de ani, în calitate de editor senior al Wall Street Journal, relația dintre SUA și China.
Citește și: De ce nu îl reevaluează ucrainenii pe Alexei Navalnîi. ANALIZĂ PRESShub
Fiind publicat cu acces liber pe site-ul RAND, PRESShib a luat decizia de a-l traduce părți importante din interviu. Varianta originală a interviului poate fi citită în limba engleză aici.
Ați avut trei roluri în Administrația Biden: asistent adjunct al președintelui pentru securitate națională, coordonator NSC pentru tehnologie și director adjunct al Biroului pentru Știință și Tehnologie. Care a fost mai precis rolul dumneavoastră?
Acest post a fost înființat pentru a putea face legătura între Consiliul de Securitate Națională și Biroul pentru Știință și Tehnologie. În mod obișnuit, nu exista o persoană cu dublă atribuție care să poată ajuta la crearea unei punți între aceste două portofolii.
Rolul meu a fost de a oferi sfaturi consilierului pentru securitate națională al președintelui, NSC-ului (nota redacției: Consiliul Securității Naționale este principalul forum al președintelui american pentru luarea deciziilor în materie de securitate națională și politică externă) și consilierului științific din cadrul Biroului pentru Știință și Tehnologie și de a mă asigura că cele două portofolii – cel legat de securitatea națională și cel legat de politica în domeniul științei și tehnologiei – sunt sincronizate.
Se acordă o atenție tot mai mare modului în care inovațiile științei și tehnologiei afectează securitatea națională. Tehnologiile cu dublă utilizare, cum ar fi inteligența artificială, semiconductorii și biologia sintetică, au atât aplicabilitate comercială, cât și în aplicabilitate în securitate națională.
Ați vorbit despre crearea unei așa-numite „echipe roșii” permanente care să urmărească ce face China.
În cazurile în care vrei să simulezi modul în care celalaltă parte ar putea reacționa la politicile ceilalte părți, ai dori să ai un grup care să joace permanent rolul concurentului tău și să încerce să anticipeze modul în care ar reacționa la politica X sau la politica Y.
Ideea este să avem o celulă de lucru care încearcă să-și imagineze cum ar putea interpreta o politică publică americană președintele chinez și alți actori relevanți ai Partidului Comunist Chinez și, în același timp, cum acești actori decizionali ar reacționa la ea.
Scopul ar fi ca acest grup de lucru să se substituie luării deciziilor lui Xi și a cercului său de apropiați.
Astfel de proiecte au mai existat în comunitatea serviciilor de informații.
Dar în cadrul RAND?
Am mai procedat la fel în trecut în cazul anumitor subiecte. RAND a condus un program de studii sovietice mulți ani în timpul Războiului Rece. Acesta a fost într-adevăr centrul de analiză economică detaliată a Uniunii Sovietice, care a inclus și analiza demografică și analiza organizării birocratice a Uniunii Sovietice.
Au existat diverse eforturi din partea sovieticilor de a lansa reacții de tip red-teaming la acțiunile SUA (nota redacției: conceptul de red teaming și blue teaming a apărut la începutul anilor 1960 în Statele Unite, în cadrul think tankului RAND, care a efectuat simulări pentru armata Statelor Unite.
Echipa roșie și culoarea roșie erau folosite pentru a reprezenta Uniunea Sovietică, iar echipa albastră și culoarea albastră erau folosite pentru a reprezenta Statele Unite).
Ne-am gândit dacă am putea folosi acest tip de metode pentru analiza comportamentului Chinei. Suntem pe cale să creștem semnificativ investițiile în analiza Chinei, în special în domeniile în care credem că există lacune de înțelegere privind economia chineză, politicilor sale industriale și politicii sale interne.
La apogeul programului de studii sovietice, aveam de două ori mai mulți cercetători care se concentrau asupra economiei și birocrației sovietice decât avem în prezent asupra economiei și birocrației chineze. Așadar, încă trebuie să acumulăm mai multă expertiză.
Activitatea RAND în domeniul analizei militare a Chinei este, de asemenea, destul de semnificativă. Avem probabil cel mai mare grup din Statele Unite care se concentrează pe înțelegerea armatei chineze. Facem jocuri de război cu diferite scenarii, dar această analiză este adesea deconectată de analiza economiei sau a industriei chineze.
În Statele Unite există un număr semnificativ de analiști specializați pe China, dar aceștia sunt răspândiți în diverse instituții academice și think tank-uri. Este nevoie de o mai mare colaborare și conectare între diferitele instituții de cercetare pentru a se asigura că toate liniile majore de analiză sunt urmărite de către un actor.
Haideți să vorbim despre unele dintre politicile industriale pe care administrația Biden le-a adoptat în ceea ce privește China. Limitarea exporturilor de semiconductori pare a fi o modalitate de exercitare a puterii americane – nu doar să înlături total capacitatea Chinei de a produce cipuri avansate, ci și diminuarea capacității Chinei de a le construi chiar ea.
În primul rând, merită să explicăm de ce sunt importanți semiconductorii. Aceștia stau la baza celor mai multe tehnologii moderne, de la calculatoare la telefoane, de la operatori industriali la centrele de date care procesează tranzacții financiare globale.
De asemenea, sunt cheia sistemelor de armament și a centrelor de date care gestionează operațiuni cibernetice.
Progresul în domeniul semiconductorilor a depins de capacitatea de a fabrica circuite din ce în ce mai mici, până la dimensiuni de ordinul nanometrilor.
Există două caracteristici geopolitice interesante ale pieței semiconductorilor. Prima este că lanțul de aprovizionare este foarte concentrat. Există doar două sau trei companii care produc cele mai avansate cipuri.
Acestea sunt situate în Taiwan, Coreea de Sud și Statele Unite, cota SUA scăzând semnificativ în ultimele decenii. Și există doar trei țări – Japonia, Statele Unite și Olanda – care produc majoritatea echipamentelor esențiale pentru fabricarea acestor cipuri.
O a doua caracteristică interesantă este faptul că 90% dintre cele mai avansate cipuri sunt fabricate în Taiwan. O blocadă sau o invazie a Taiwanului ar fi catastrofală, nu doar din cauza consecințelor geopolitice, ci și din cauza impactului asupra lanțurilor de aprovizionare cu semiconductori care alimentează economiile noastre.
Apoi, există evoluții recente care fac ca semiconductorii să fie și mai importanți. Una dintre tehnologiile care a avansat cel mai mult datorită progreselor din domeniul semiconductorilor este inteligența artificială. Inteligența artificială este o tehnologie de uz general cu aplicabilitate largă, inclusiv în medicină, educație, agricultură și energie, dar și în chestiuni ce țin de securitatea națională, inclusiv arme cibernetice și cinetice.
Progresele în domeniul inteligenței artificiale din ultimii ani au fost extraordinare, în mare parte datorită aplicării unor cantități tot mai mari a puterii de calcul. Începând cu anul 2012, capacitățile mari de calcul utilizate în sistemele de AI de vârf s-a dublat la fiecare patru luni, iar acest lucru nu pare să încetinească.
În prezent, vedem cum se cheltuiesc sute de milioane de dolari pentru pregătirea celor mai mari sisteme de inteligență artificială.
În următorul an sau doi, este posibil să avem un singur sistem de inteligență artificială a cărui pregătire să coste peste un miliard de dolari în dezvoltarea lor.
Semiconductorii sfârșesc prin a fi o variabilă care limitează ritmul progreselor în domeniul inteligenței artificiale, inclusiv pentru unele care au aplicații critice în domeniul securității naționale.
De exemplu, viitoarele sisteme de inteligență artificială ar putea genera noi instrumente ofensive și defensive de securitate cibernetică. Acestea ar putea fi utilizate fie în scopuri ostile, cum ar fi atacurile de dezinformare sau ar putea fi utilizate în scop defensiv, pentru a detecta atacurile de dezinformare.
Acestea ar mai putea fi utilizate în proiectarea unor sisteme de arme. Semiconductorii ar putea fi încorporați în arme fizice care vor deveni probabil mai ieftine, iar producția lor mult mai mare. În viitor, dronele de atac de dimensiuni reduse ar putea deveni versiunea din secolul XXI a armei AK-47 – ceea ce înseamnă că ar deveni omniprezente.
Am putea avea stoluri de mii de drone de mici dimensiuni care să se atace între ele. Numărul, viteza și diversitatea sistemelor de armament ar putea fi fără precedent istoric.
Progresul în domeniul inteligenței artificiale, care a fost impulsionat de semiconductori, este o caracteristică cheie a competiției militare dintre state. China a folosit AI în propriile operațiuni cibernetice împotriva Statelor Unite și a aliaților săi.
De asemenea, China a folosit AI pentru supraveghere și pentru abuzurile privind drepturile omului, în special în Xinjiang. Și a mai folosit AI și tehnologia de înaltă performanță în modernizarea armatei sale, de exemplu în domeniul hipersonic.
Gândiți-vă la investițiile în semiconductori ca având o externalitate negativă în termeni economici. „Externalitatea negativă” reprezintă un cost pentru societate în urma unei activități economice pentru care producătorul nu plătește nimic. Poluarea este un exemplu clasic de externalitate negativă.
Prima externalitate megativă este reprezentată de serviciile militare și de intelligence ale Chinei, care utilizează operațiuni cibernetice ofensive pentru a efectua spionaj industrial și pentru a însuși tehnologii avansate de la Statele Unite și aliații săi.
Din ce în ce mai mult, aceste operațiuni cibernetice depind de marile centre de date care au fost construite cu echipamente americane.
A doua externalitate este că serviciile de securitate din China au construit centre de date mari pentru supraveghere, iar hardware-ul american a fost principalul facilitator. Corespondentul New York Times, Paul Mozur a dezvăluit povestea hardware-ului american folosit în centrul de date din Xinjiang, care este utilizat pentru supravegherea în timp real a taberelor de prizonieri.
O a treia externalitate a fost faptul că liderii chinezi consideră reunificarea cu Taiwanul ca fiind o prioritate națională. Chinezii pregătesc reunificarea prin forță, iar armele cibernetice și cinetice pe care armata chineză le-ar folosi probabil împotriva Taiwanului depind de echipamentele americane, fie direct, în cazul cipurilor americane, fie indirect, în cazul echipamentelor de producție americane utilizate pentru producerea cipurilor.
Toate acestea reprezintă externalitățile negative ale vânzării de cipuri americane și de dispoziție de producție americane către China. Companiile producătoare de cipuri și cele producătoare de dispozitive nu despăgubesc societatea pentru activitățile agresive Chinei care au fost facilitate cu ajutorul tehnologiile lor.
În octombrie 2022, Departamentul de Comerț a stabilit noi controale la export, cu scopul de a aborda problematica riscurilor create de vânzările de cipuri americane către China. Aceste controale s-au concentrat asupra celor mai avansate cipuri utilizate în calculatoare, actualizate în octombrie 2023.
Indiferent cât de multe cipuri tradiționale ar produce China, ea nu va putea urca în lanțul valoric până la cipurile de vârf decât dacă nu va avea acces la instrumente mai avansate, cum ar fi litografia cu ultraviolete profunde prin imersie (DUV) sau litografia cu ultraviolete extreme (EUV).
Aceste controale afectează mai puțin de 5% din exporturile de cipuri americane către China și mult sub 1% din totalul exporturilor către China. Există, de asemenea, controale pentru vânzările de echipamente utilizate pentru fabricarea cipurilor de ultimă generație.
Rațiunea impunerii acestor controale are în vedere cele trei tipuri de externalități – atacurile cibernetice ale guvernului chinez, încălcările drepturilor omului și riscurile la adresa Taiwanului.
Succesul acestor controale depinde în mare parte de o punere în aplicare a lor mai eficientă. China va încerca – și a încercat deja – să eludeze aceste controale, fie prin găsirea unor versiuni contrafăcute ale cipurilor, fie prin găsirea unor terțe părți care pot achiziționa cipurile și să le trimită ele în China. Această situație cere ca Biroul pentru Industrie și Securitate să ia sarcina controlului exportului către China mult mai în serios.
China are, de asemenea, capacitatea de a construi cipuri avansate. Definiția cipurilor avansate este, de obicei, de șapte nanometri sau mai mică. SMIC a anunțat că a produs un cip de această dimensiune.
Cât de important credeți că este acest lucru? Au reușit această performanță prin capacitățile proprii, cu ajutorul tehnologiei furate sau printr-o proastă redactare a controlului exporturilor în Statele Unite?
În 2022, Semiconductor Manufacturing International Corp. din Shanghai, principalul producător de cipuri din China, a declarat că a fost capabil să producă cipuri cu tranzistori cu lățimea de șapte nanometri.
Taiwan Semiconductor Manufacturing Corp, liderul mondial, produce în prezent cipuri și mai mici. Cu cât tranzistorul este mai mic, cu atât mai multe pot fi împachetate pe un cip de calculator.
Cipurile de șapte nanometri sunt o tehnologie relativ veche în acest moment – nu mai pot fi calificate drept de ultimă oră. Capacitatea SMIC de a produce la șapte nanometri nu este o surpriză pentru mulți din industrie.
Instrumentele pe care le poate utiliza pentru a produce șapte nanometri sunt cele pe care le-a achiziționat înainte de intrarea în vigoare a controalelor din octombrie 2022.
Este puțin probabil, pe termen scurt, ca fabricarea de șapte nanometri să fie oprită sau că ar avea sens să se concentreze pe reducerea fabricării de șapte nanometri. Controalele din 2022 și 2023 se concentrează mai mult pe cinci nanometri, trei nanometri și noduri mai avansate.
Ar putea China să folosească tehnologia proprie pentru a produce inteligență artificială la o scară care va fi problematică din punct de vedere militar pentru Statele Unite sau Taiwan?
Vorbim despre strategia de impunere a costurilor. Este posibil ca China să fie în continuare capabilă să antreneze un sistem mare de inteligență artificială, dar la un cost care ar fi mult, mult mai mare, astfel încât nu ar putea avea atât de multe astfel de sisteme de inteligență artificială cu un buget dat.
Acest impact este comparabil cu controlul cipurilor și al calculatoarelor de înaltă performanță pe care Statele Unite le-a avut împotriva Uniunii Sovietice.
Am avut un set extins de controale deoarece Statele Unite erau destul de îngrijorate de utilizarea de către sovietici a calculatoarelor de înaltă performanță pentru simulări nucleare și pentru criptanaliză în scopul spargerii codurilor.
Nu am crezut că este posibil să împiedicăm Uniunea Sovietică să construiască un număr de calculatoare de înaltă performanță, dar am făcut mai costisitor acest lucru.
Am acționat ca ei să producă mai puține astfel de computere și să fie nevoiți să se confrunte cu politică de penalizare în ceea ce privește costurile de utilizare a acestora. Cred că acesta este cazul și în prezent.
Chiar și capacitatea Chinei de a produce la șapte nanometri va fi probabil afectată de aceste controale în viitor. Randamentul său va fi probabil afectat în mod negativ dacă nu va mai avea acces la mașinile DUV mai avansate, care sunt controlate acum.
Litografia cu ultraviolete profunde este utilizată pentru a produce semiconductori de înaltă performanță. Pe măsură ce stocul său existent de utilaje se confruntă cu uzura, nu va fi posibil să le înlocuiască sau să le facă reparații.
Acest lucru va impune costuri reale asupra randamentului pentru SMIC și pentru alții. Nu pare că China va avea o cale realistă în următorii ani pentru a produce în mod rentabil cipuri mai avansate(…).
O serie de analiști au comparat competiția dintre Statele Unite și China pe tema inteligenței artificiale cu cursa înarmărilor cu Uniunea Sovietică. Situația nu este chiar la fel. Dar analogia are drept argument că Statele Unite și China sunt superputeri când vine vorba de inteligența artificială. Controlul armelor este un mod de a ne gândi cum să limităm daunele care ar putea fi produse de aceste programe de inteligență artificială.
Analogia cu controlul înarmării nucleare se referă la faptul că o armă cibernetică activată de inteligența artificială este ca o armă nucleară, cipurile sunt materialul fisionabil, iar echipamentele de fabricare a semiconductorilor reprezintă centrifuga.
Centrifuga și materialul fisionabil pot fi utilizate în mod pașnic pentru energie nucleară.
Dar acceptăm că riscurile de utilizare abuzivă sunt suficient de grave pentru a avea nevoie de limite privind materialul fisionabil și tehnologiile de îmbogățire. Este nevoie de monitorizare pentru a ne asigura că materialele sunt utilizate în mod benign.
La fel ca tehnologiile nucleare, programarea este o tehnologie puternică cu dublă utilizare care necesită bariere de protecție.
Controalele la exportul de cipuri și la exportul de echipamente de producție au drept scop să limitează utilizarea sistemelor de inteligență artificială la scară largă la cele care nu vor amenința securitatea globală. Astfel, ai putea dirija eforturile Chinei în materie de inteligență artificială către sisteme de cloud computing care pot fi monitorizate.
Cred că aceasta ar fi o situație finală mai bună decât una în care China este capabilă să construiască sisteme de inteligență artificială foarte mari pentru propriile operațiuni cibernetice, pentru modernizarea armatei sale și pentru încălcarea drepturilor omului.
Într-un fel, situația prezentată seamănă cu planul Baruch, care a apărut la scurt timp după cel de-al Doilea Război Mondial și care propunea un lanț de aprovizionare cu materiale nucleare care ar putea fi guvernat într-un mod care să prevină proliferarea tehnologiilor nucleare.
În cadrul planului Baruch din 1946, scris în mare parte de consilierul prezidențial Bernard Baruch, Statele Unite au propus să își dezafecteze armele nucleare atâta timp cât alte națiuni nu le produc.
O agenție a Națiunilor Unite ar fi supravegheat lanțul de aprovizionare nucleară pentru a se asigura că materialul era utilizat pentru producția de energie comercială, nu pentru arme.
Acesta a fost un plan care prevedea un control internațional. Acum vorbiți despre cum poate limita America ceea ce China face.
Ei bine, în acest moment vorbim despre o chestiune multilaterală, în sensul că unele dintre instrumentele de producție sunt controlate potrivit Acordului Wassenaar, care are acoperire multilaterală, iar altele sunt controlate în cadrul unui acord trilateral între Statele Unite, Japonia și Olanda.
Acordul Wassenaar din 1996 este un acord de control al exporturilor care acoperă tehnologiile cu dublă utilizare. Strategia de a-l multilateraliza și mai mult face parte din agenda politică pe termen mai lung (…).
O mare diferență între controlul armelor nucleare și utilizarea în scopuri ostile a inteligenței artificiale este că în cazul silozurile de rachete, le puteți număra, inspecta, trimițând sateliți să le supravegheze. Dar nu pare să existe o modalitate de a verifica modul în care sunt utilizate sistemele AI.
O cameră de supraveghere a monitorizat faza inițială de construcție a unui centru de date subacvatic. O cabină etanșă sigilată, care servește ca depozit de date și funcționează și ca supercomputer, a fost plasată pe fundul mării în largul coastelor din Hainan, la 24 noiembrie 2023.
Există trei moduri de monitorizare și verificare care sunt posibile cu ajutorul proceselor de calcul și toate implică hardware. Primul este că centrele de date nu sunt atât de ușor de ascuns. În unele privințe, ar putea fi mai greu de ascuns decât centrifugele sau bazele nucleare.
Acestea necesită și mai multă energie și necesită lanțuri de aprovizionare și materiale care pot avea și mai multe blocaje.
Iar costurile de producție pentru centrele de date și pentru fabricile de semiconductori sunt enorme, chiar mai mari decât costurile de construcție a unei instalații de centrifugare. Așadar, ținta care trebuie monitorizată ar fi centrele de date și fabricile de semiconductori.
Un al doilea obiectiv al politicilor americane vizează lanțul de aprovizionare cu cipuri și instrumente de fabricație, care se află deja sub controalele din 2022 și 2023. Un al treilea ar putea fi cipurile însele, care ar avea încorporate dispozitive de control.
În principiu, este posibil ca cipurile să fie proiectate în așa fel încât anumite tipuri de modele de inteligență artificială să nu poată fi adaptate pe ele. RAND are în prezent un proiect care cercetează în detaliu fezabilitatea tehnică de a instala pe cipuri limitatoare (chip governance).
Centrul pentru Noua Securitate Americană tocmai a publicat un raport în urmă cu câteva săptămâni pe aceeași temă și se pare că aceasta este o abordare tehnică fezabilă. Departamentul de Comerț a cerut informații despre aceste propuneri și a primit răspunsuri din partea marile companii producătoare de cipuri, precum și din partea unor think tankuri cum este RAND.
Ne-am putea imagina un program care să fie oarecum asemănător cu propunerea lui Eisenhower privind Atomii pentru Pace – o Inteligență Artificială pentru Pace, în cadrul căreia există un lanț de aprovizionare cu cipuri, echipamente de producție și centre de date care sunt guvernate în așa fel încât utilizarea pașnică a acestor tehnologii să fie mai probabilă decât utilizarea în scopuri răuvoitoare. Inițiativa „Atomii pentru pace” a președintelui Dwight Eisenhower din 1953 a oferit finanțare și ajutor în cercetare pentru dezvoltarea reactoarelor nucleare comerciale.
Înainte de a lucra în administrația Biden, ați fost șeful agenției de cercetare avansată a comunității de informații, numită Intelligence Advanced Research Projects Activity (IARPA). Asta sună ca James Bond și Q [divizia fictivă a serviciilor secrete britanice care a inventat gadgeturile cool ale lui Bond]. E potrivită comparația?
IARPA este o agenție din cadrul comunității de informații care este responsabilă pentru dezvoltarea de programe de cercetare avansată, destinate să sprijine misiunile naționale de intelligence și care valorifică puterea creierului și creativitatea din sectorul privat.
Am petrecut nouă ani la IARPA dezvoltând programe de cercetare pentru a găsi modalități mai bune de a analiza informațiile, de a colecta informații, de a face deducții din informații care sunt adesea zgomotoase și contradictorii.
Aceasta a inclus cercetări în domeniul inteligenței artificiale, calculului de înaltă performanță și judecății umane.
Am organizat cel mai mare turneu de previziuni din lume, în care zeci de mii de participanți au prezis evenimente geopolitice și au fost evaluați în funcție de acuratețea lor.
Am vrut să aflăm care sunt caracteristicile previziunilor bune și ale celor care fac previziuni bune și dacă putem îmbunătăți metodele de previziune astfel încât să fie mai precise pentru diferite orizonturi de timp.
Există câteva constatări care cred că sunt deosebit de importante pentru modul în care putem îmbunătăți previziunile. Persoanele care tind să fie mai precise în ceea ce privește previziunile sunt persoanele care sunt profund autocritice, care obțin informații din mai multe surse diferite, care caută informații neconfirmate care ar putea să nu le susțină intuițiile inițiale și care apoi își actualizează frecvent judecățile atunci când li se prezintă informații noi. Aceștia tind, de asemenea, să aibă măsuri foarte ridicate de inteligență fluidă și abilități de gândire critică.
O a doua constatare contraintuitivă este că cea mai exactă prognoză nu vine de la cel mai precis meteorolog, ci de la media unui număr mare de meteorologi. Acest lucru duce la observația „înțelepciunii mulțimilor”, conform căreia, prin luarea în considerare unui număr mai mare de observații, se poate evita o eroare aleatorie sau o prejudecată sistematică.
O a treia constatare importantă este că, de obicei, nu țintești obiective în afara piețelor financiare.
În cazul majorității analiștilor politici de la televizor, nu s-a evaluat acuratețea previziunilor pe care le fac în emisiunile de știri. Acest lucru este valabil și pentru cercetătorii universitari care fac aprecieri cu caracter predictiv. De multe ori nu ne întoarcem în trecut și nu evaluăm câte articole științifice despre un anumit subiect de cercetare au fost precise sau nu.
Cât de mult a fost influențată activitate IARPA de preocuparea SUA cu privire la o China din ce în ce mai puternică?
O mare parte din activitatea pe care am desfășurat-o la IARPA a fost agnostică față de concurenți. Altfel spus, tehnologiile pe care le dezvoltam urmau să fie utile împotriva unor potențiali concurenți și adversari.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
