Războiul din Ucraina, coșmarul de lângă noi. Pe 24 februarie 2025 s-au împlinit trei ani de la declanșarea invaziei la scară mare a Rusiei împotriva Ucrainei. Cum am trăit acești ani, ce ne așteaptă mai departe?
Libertate, dezvoltare, integrare europeană sau recădere în sfera de dominație a Moscovei, mai ales că alegerile parlamentare din toamnă nu promit neapărat continuitate democratică. Va fi o luptă grea pentru supraviețuire. Situația Moldovei se complică și din cauza unor reașezări la nivel global.
La început a fost stupoarea. Sentimentul de irealitate că toate acestea ni se pot întâmpla nouă. Că istoria se întoarce, în formele ei cele mai hidoase, deși speram că am trimis-o în muzee și-n manuale școlare.
Nu aveam iluzii melioriste. Abia ne mai aminteam de Fukuyama, care predicase triumful democrației liberale, contemplând entuziasmul tinerilor germani urcați pe ruinele Zidului de la Berlin în toamna neuitatului an 1989.
Primul semnal că lucrurile s-au stricat a fost 11 septembrie 2001, când se prăbușeau Turnurile Gemene de la New York, atacate de teroriști islamiști, apoi, cu fiecare răbufnire de barbarie, de agresiune militară pe planetă, dihania mai făcea un pas în afara grotei, în lumina unui soare însângerat.
În scurt timp, a venit revanșa imperialistă a Rusiei: atacul asupra Georgiei în 2008, după ce la summitul din București, din același an, Georgiei și Ucrainei le-a fost refuzată aderarea la NATO, apoi anexarea Crimeii în 2014 – un alt semnal căruia Occidentul i-a diminuat gravitatea, crezând că poate dictatorul de la Moscova se va mulțumi cu atât, deși cu șapte decenii mai devreme, într-o situație similară, Hitler nu s-a liniștit și a anexat Sudeții, după München ‘38. Nu s-a mulțumit nici Putin. Apoi a venit frica.
Continuarea în Deutsche Welle
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
(sursa foto: pixabay.com/ LukasJohnns)
