Expertul în cyber security Răzvan Ceuca atrage atenția asupra vulnerabilității sistemelor democratice în fața atacurilor hibride, în special în procesul alegerilor.
Cu exemple concrete și o analiză detaliată, el oferă o perspectivă nouă privind impactul noilor tehnologii asupra stabilității politice.
Răzvan Ceuca este expert în relații externe la New Strategy Center – NSC.
În interviul care urmează, el explică modul în care rețelele de socializare influențează rezultatele alegerilor, transformând candidați obscuri în figuri politice cu succes la electorat.
Totodată, Ceuca subliniază lipsa de reacție a instituțiilor statului în combaterea unor astfel de amenințări și evidențiază necesitatea unor reglementări mai stricte pentru a proteja procesele democratice.
— Noutatea este atât de șocantă și de neobișnuită încât prima întrebare care ne vine în minte tuturor este dacă au rețelele de socializare puterea de a scoate un președinte dintr-un personaj aproape-necunoscut?
— Da, fără doar și poate. Rețele de socializare permit și facilitează scoaterea din anonimat a unui candidat la prezidențiale, mai ales dacă acesta are în spate o echipă de specialiști în comunicare pe social media, care cunosc atât lacunele legale și tehnice ale acestor platforme, cât și cele mai eficiente modalități de exploatare a algoritmilor acestor aplicații.
Odată cu apariția și evoluția Web 2.0, marcat de un grad ridicat de interactivitate și colaborare cu utilizatorii, o conectivitate la rețea mai răspândită și canale de comunicare îmbunătățite, rețelele de socializare devin instrumente de comunicare orizontală în masă, unde fiecare utilizator joacă atât rol de consumator, cât și de creator de conținut. Cu alte cuvinte, fiecare utilizator ajunge să fie un amplificator de narațiuni promovate de un candidat electoral pe care îl favorizează.
De pildă, așa cum arată rapoartele desecretizate ale CSAT, Călin Georgescu s-a folosit de o rețea bine structurată de 25.000 de conturi de TikTok, coordonate pe Telegram și Discord, și 100 de influenceri pentru a câștiga capital electoral. Dincolo de o exploatare eficientă a algoritmilor platformei TikTok folosind haștaguri și alte elemente de comunicare personalizată, persoanele implicate în campania de promovare a candidatului în cauză au exploatat câteva lacune.
Legal, TikTok, care în România are 8,9 milioane de utilizatori, nu acceptă reclame politice plătite, dar acest fapt e contrazis de realitatea în care majoritatea covârșitoare a conținutului rămâne nemarcat (adică fără CMF-ul emis de AEP). În plus, conturile sunt verificate superficial: ele se declară de divertisment, dar fac propagandă politică la vedere. Așadar, așa arată rețeta de succes prin care platforma se exonerează de orice vină, iar publicitatea electorală e etichetată drept „divertisment”. Așa se iese din cvasianonimat în anul electoral 2024.
— Cum vom privi rețele de acum înainte: ne sunt prietene sau dușmani?
— Rețelele de socializare sunt ceea ce le permitem noi să fie, nu neapărat ceea ce am vrea noi să fie. Ele sunt ca orice altă armă care poate fi folosită și pentru a ne apăra legitim, dar și pentru a trage un glonț într-o persoană fără un motiv legal întemeiat.
Așadar, putem folosi social media și ca să ne informăm cu privire la subiectele noastre de interes, dar și ca să devenim niște actori care diseminează și amplifică niște narațiuni strategice sau tactice care servesc agendelor politice ale unor candidați electorali sau – după cum au arătat și recentele alegeri prezidențiale din Republica Moldova și investigațiile jurnalistice de peste Prut în contextul acestora – chiar ale unor state. Câtă vreme, ca utilizatori, avem grijă ce date personale le oferim, ce nivel de igienă cibernetică și politică ne cultivăm și ce fel de conținut permitem să ne fie livrat sub nas, ele ar putea fi niște prieteni de nădejde.
Însă, câtă vreme, ca utilizatori, nu suntem responsabili, iar, ca guverne, nu le reglementăm strict, rețelele de socializare pot ajunge – iar rezultatele primului tur ne-au demonstrat că deja au ajuns – cel mai mare dușman al democrației, folosind împotriva sa exact valorile ei care o fac atractivă, cum ar fi pluralismul politic și libertatea de exprimare.
„România nu și-a invățat lecția din precedentul prezidențial din Republica Moldova și a subestimat grav influența malignă a Rusiei în contextul unor alegeri importante pentru orientarea sa de politică externă”. — Răzvan Ceuca, expert în relații externe la New Strategy Center – NSC
— Este oportună reglementarea mai strictă a activității de pe rețele în perspectivă politică?
— Da, turul I a fost un semnal de alarmă că avem nevoie de reglementări mai stricte și mai clare. La nivel global, în ceea ce privește interferențele hibride în procesele electorale, avem, de exemplu, una din cele 8 norme propuse de către Comisia Globală privind Stabilitatea Spațiului Cibernetic, care și-a desfășurat activitatea între 2017 și 2019.
Norma de protecție a infrastructurii electorale prevede faptul că „actorii statali și nonstatali nu trebuie să urmărească, să sprijine sau să permită operațiuni cibernetice menite să perturbe infrastructura tehnică esențială pentru alegeri, referendumuri sau plebiscite”. Însă aici vorbim de o normă, o expectanță de comportament responsabil în context de alegeri, nicidecum de o lege sau un regulament. Astfel, câtă vreme normei îi lipsește caracterul punitiv legal, ea poate fi încălcată fără repercusiuni majore de actorul care interferează cu procesul electoral. La nivel european, în schimb, dispunem de acte legislative care reglementează activitatea rețelelor de socializare, însă și acestea au lacunele lor. Contrar opiniei publice care militează pentru interdicția TikTok, opinie care, personal, mi pare deplasată pentru că, pe de o parte, utilizatorii vor migra oricum spre alte platforme care le vor oferi aceleași funcții și beneficii, iar, pe de altă parte, aceștia vor invoca motive de lezare a dreptului la liberă exprimare, consider că o abordare mai eficientă ar fi reglementarea mai strictă și mai clară a rețelelor de socializare și consolidarea mecanismelor prin care acestea să fie forțate să modereze mult mai atent conținutul cu caracter electoral, natura conturilor care îl diseminează, precum și mecanismele de early warning în cazul utilizării lor de către state cu intenții malițioase. În această categorie putem include și Telegram, total nereglementat – a se vedea cazul arestării lui Pavel Durov – care servește drept platformă de mobilizare și coordonare în contextul campaniilor de interferență hibridă.
— Ca specialist în domeniul cybersecurity, ce v-a sărit în ochi din raportul instituțiilor publicat de CSAT?
— În primul rând, România nu și-a invățat lecția din precedentul prezidențial din Republica Moldova și a subestimat grav influența malignă a Rusiei în contextul unor alegeri importante pentru orientarea sa de politică externă. Politic, așa cum reiese din rapoartele desecretizate, Rusia a exploatat componenta de „sharp power” a influenței sale maligne, deoarece, folosind mijloace cibernetice și informaționale avansate, aceasta a manipulat percepția electoratului pentru a influența și submina sistemul politic și electoral din România.
Tehnic, vorbim de utilizarea TTP-urilor (tehnicilor, tacticilor și procedurilor) specifice repertoriului de operațiuni cibernetice rusești: utilizarea de conturi false de troli și boți bine coordonate pentru a disemina conținutul despre Călin Georgescu, utilizarea modulelor de IA generativă, folosirea mecanismelor de comunicare personalizată etc. Toate aceste eforturi – la care se adaugă și cele financiare – pentru a-l transforma pe Călin Georgescu în ceea ce noi, în științele politice, numim „candidat manciurian”: acel personaj care trezește din „somnul cel de moarte” o bună parte a electoratului cu narațiuni potrivite pentru fibra sa morală pentru ca, mai apoi, să servească unor interese străine, nicidecum unora suverane. Iar asta ne duce la punctul doi: pasivitatea instituțiilor guvernamentale.
De-a lungul anilor, interferența hibridă rusă în România s-a manifestat prin două forme: dezinformarea cu care suntem deja familiarizați și diplomația clandestină, prin promovarea unor actori politici care să promoveze și să îndeplinească agenda Moscovei la noi în țară – un profil potrivit pentru domnul Călin Georgescu având în vedere declarațiile sale recente. Nu doar că instituțiile cu atribuții în combaterea acestei interferențe hibride nu au luat măsurile preventive necesare, dar pasivitatea lor arată și lipsa de coordonare eficientă cu AEP și BEC, precum și lipsa inputului din partea specialiștilor în domeniu.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
La finalul articolului nu imi sunt clare trei lucruri:
1. Care este partea de expertiza in aceste idei care reflecta aceleasi lucruri pe care cei interesati de subiect le pot usor gasi in DW (sunt cateva articole in romana), RFI, BBC sau alte portaluri de stiri serioase? Sunt aceleasi idei exprimate ca in multe articole de acolo, iar acelea nu erau interviuri cu specialisti.
2. Ce il recomanda pe domnul intervievat drept expert? Se scrie despre autor, dar nu si despre intervievat. Lucreaza la companie cu profil de securitate, investigheaza fenomenul ca jurnalist, are studii de specialitate, preda in domeniu? Ce anume face? Am observat ca lucreaza la un ONG / think tank, dar nu am fost curioasa sa caut profilul acelui ONG.
3. Nu este evident cum acest articol „explică modul în care rețelele de socializare influențează rezultatele alegerilor, transformând candidați obscuri în figuri politice cu succes la electorat”. La finalul sau nu am inteles cum se intampla acest lucru in afara unor idei generale pe care le citisem, asa cum ziceam mai sus, din alte surse.