Pentru cei care sunt interesați de pragmatism în politică pot urmări numărul de stand-up al lui Bill Maher „Adulthood”. Bill Maher explică pe un ton glumeț că politica însemnă lucruri esențiale pe care le poți oferi oamenilor.
Iar oamenii te votează dacă tu ca politician le oferi lucruri sau poți să le câștigi încrederea că le poți oferi lucruri. Iar dacă vrei voturi nu poți livra aberații, cum ar fi să garantăm dreptul la vot transexualilor născuți bărbați care ar dori să evite să rămână gravide cu prunci imaginari.
Prima șansa o are în alegeri cel care se află la putere pentru că el poate modela statul astfel să își crească șansele de victorie. Alegerile într-un singur tur la alegerile locale ajută actuala coaliție și în 2024.
Dacă nu apare o catastrofă cum ar fi un război sau o criză economică majoră, cu sprijinul presei fidelizate prin banii de la partide, se va menține actuala ierarhie politică în care socialiștii vor fi vioară întăi, liberalii vor rămâne pe locul doi, cele două partide mici se vor zbate în jurul a 10% procente și Fidesz de România va fi din nou la guvernare.
Banii de la guvern se pot direcționa către aleșii locali ai coaliției și cei din opoziție vor fi șicanați așa cum este șicanată aleasa celor din Câmpulung. Dacă românii nu vor ieși la vot, niciun partid la guvernare nu va schimba nimic pentru că ”niciodată nu schimbi o echipă câștigătoare”.
Avem clasa politică pe care o merităm și care ne reprezintă pe toți, atât pe cei care ies la vot cât și pe cei care urinează pe vot. Deocamdată, nimic nu pare a tulbura adormirea mioritică a cetățeanului român care va prefera și în 2024 să stea acasă și să înjure viitoarea guvernare.
Nimeni nu merită votul său de aur așa cum nici nimeni nu merită dragostea fetei bătrâne care așteaptă un prinț Făt Frumos sau a flăcăului tomnatic ce așteaptă o Ileana Cosânzeana care a construit de la zero un business mai prosper ca a lui Elon Musk.
Citește și: Câteva întrebări despre proiectul de lege a învățământului preuniversitar
Maturizarea politică a electoratului nu vine însă de la cetățeni, ci întotdeauna de la liderii politici. Calitatea liderilor politici este reflectată de reacția deloc exigentă a electoratului.
La noi, alegerile se câștigă prin absenteism și doar o minune ar putea îndrepta din nou cetățenii la vot ca la primele alegeri libere. Primele alegeri libere au dat însă tonul modului în care se face și în prezent politică. E suficient să controlezi informația care ajunge la cetățean și să ai primarii în teritoriu care să scoată oamenii la vot să se aleagă partidului primarului.
Opoziția este demonizată și liderii opoziției devin inexistenți în spațiul televiziunilor. Se lucrează subversiv la inocularea ideii că e de preferat ca toți cei care nu sunt de acord cu ceea ce se întâmplă aici să plece oriunde în Uniunea Europeană.
Dacă afară ai avea o poziție socială similară și o viața mai bună, este rațional să pleci din statul eșuat și să îți iei copiii să învețe într-un sistem de învățâmânt mai prietenos, în care regulile să nu se schimbe ca pneurile în Formula 1.
Cu milioane de români plecați afară, ar fi fost de așteptat ca votul să reflecte nevoie de a avea o țară ca în Vest, atât în diaspora cât și în interiorul țării. Trăim însă din legendele naționalismului excepțional al Epocii de Aur și în admirația unui model de stat bazat pe un lider puternic pentru 60% dintre concetățenii noștri.
Așa că interesul pentru democrație în mod paradoxal nu va putea fi trezit decât de un lider puternic care ar dori să nu își păstreze puterea și să o transmită unor lideri puternici tot la fel de iubitori de democrație. Peste jumătate dintre români sunt de părere că nimic nu se va schimba indiferent de guvernare.
Implacabila guvernare proastă reprezintă astfel un model de ratare și o autoprofeție care se va adeveri de fiecare dată, pentru că unul din doi votanți nu mai așteaptă nimic bun de la politicienii săi.
De la cetățenii români nu vom avea surprize, pentru că devenirea întru ființă mioritică și excepționalismul naționalist nu vor livra altceva.
Speranța este doar la liderii politici care pot crea emoție și care pot livra încredere unora pentru care Putin și Reagan sunt aceeași mizerie.
Șansa opoziției este să învețe din greșelile din alegerile anterioare și să livreze un mesaj concret care să atingă votanții dispuși să mai încerce încă o dată să voteze doar din dorința de a nu avea o dictatură ca în Rusia.
Vorbim de sloganuri și de fapte care să lovească acolo unde doare votantul. În niciun caz sloganul ,,Fericiți în România” care duce cu gândul la comedii romantice cu final fericit ce nu au nicio legătură cu povestea „Fetiței cu chibrituri” în care mulți români trăiesc.
Iar poveștile opoziției să fie despre ce poate face bine opoziția pentru anumiți votanți ce pot înțelege miza alegerilor din 2024, cum ar fi despre cum câștigarea alegerilor ar putea însemna un impozit progresiv care ar putea fi un coșmar pentru clasa mijlocie.
Un fisc care privește contribuabilul cinstit și fără proptele politice ca o țintă sigură și unică de finanțare a statului eșuat, chiar dacă ar fi digitalizat, tot nu pare de încredere să devolte o relație de durată bazată pe o impozitare progresivă, dacă nu rezolvă problemele grave cum ar fi ineficiența colectării și evaziunea fiscală rușinoasă pentru un stat eșuat care nu este încă un stat defunct.
Și ar fi de dorit să nu se mai acorde scutiri individuale de la plata impozitelor pentru șmecherii care știu că vor fi scutiți în timp ce aceia care sunt plătitori serioși stau și plătesc totul la zi.
Ca să revenim tot la comediile romantice pentru cei „fericiți în România”, dacă îți place votantul român și vrei o relație cu el, trebuie să îl înțelegi și să livrezi concentrat, ca proiect și fapte, ce așteaptă de la tine, în limitele unei politici responsabile.
Dacă vrei să renunțe la relația cu actualul lui prieten, actuala coaliție, e nevoie de mai mult decât să aștepți greșeala acestuia. Pentru că întotdeauna fostul va fi acolo pentru el, știe ce povești să livreze și poate să-i exploateze frica de o nouă relație care mereu implică și suferință, nu numai iubire.
Să devenim adulți înseamnă să înțelegem determinările socio-economice în care lucrăm și să alegem în cunoștință de cauză policienii care par cei mai apți să ne conducă. Nu e nevoie de iubire ca în Titanic, ci doar de asumarea unor decizii care implică atât avantaje și dezavantaje.
Orice decizie luăm în viață implică exact ca în „Floare albastră” a lui Ienăchiță Văcărescu lucruri care puteau fi mai bune. Dar ca ființe raționale putem diminua efortul și timpul investit în politică doar în preajma alegerilor.
Dacă nu vrem să ne pierdem prea mult timp, putem citi 5 minute despre fiecare lider al partidelor care intră sigur în parlament și să votăm partidul cu liderul care e cel mai aproape de sufletul nostru. Fără iluzii, dar cu conștiința împăcată, că, indiferent cine iese, am luptat pentru democrație prin prezența la vot. Sau rămânem în așteptarea unui dictator bun și omenos care să ne permită să trăim cât timp are el chef.
Așa cum rechinul atacă când simte sângele, așa și politicienii care se visează dictatori vor simți când votantul ungurean este pregătit pentru nunta cu moartea. Pentru că diferența esențială între dictatură și democrație, este că, de regulă, în dictatură moartea unui oponent politic este doar un omagiu adus conducătorului iubit, pe când în democrație moartea unui ziarist sau politician poate fi începutul sfârșitului pentru orice regim politic.
Dictatura este ca un cancer în stadiu final al democrației, odată ce ai ajuns acolo nimeni nu te mai poate salva. Coreea de Nord ne așteaptă luminoasă și va fi întotdeauna acolo pentru noi.
Așa cum ne spunea Regele Mihai, în 2015, „Democrația și libertățile nu sunt câștigate pentru totdeauna. Nicio izbândă nu este eternă. Omul își câștigă în fiecare zi dreptul de a avea un mâine. Țara își redobândește, cu fiecare generație, privilegiul de a continua să existe.”
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
