”Fără penali în funcții publice” a fost o lozincă atât de des repetată în spațiul public de către cei de la USR, încât a intrat adânc, foarte adânc, în conștiința colectivă. Și e foarte bine că s-a întâmplat așa! Este, cu adevărat, o sintagmă cu care rezonează foarte mulți conaționali. Într-un stat plin de putregaiul adus de marea corupție, a veni cu un astfel de deziderat este demn de laudă. Însă, de la aruncarea de lozinci până la punerea lor în practică, drumul e lung. Și se dovedește plin de hopuri.
Sigur, această noțiune, pentru cei mai mulți dintre noi, are conotații mai largi decât chestiunea strict reglementată de lege și care ne spune cu exactitate ce anume este un ”penal”. Cei mai mulți ne dorim ca sub acel acoperiș dat de lozinca vânturată în campania electorală să intre, în fapt, o categorie mai largă de persoane pe care nu ne-am dori sub nicio formă să le vedem în funcții publice. Mă refer aici, spre exemplu, la cei dovediți că au fost colaboratori ai vechii Securități.
Odată ajunși ”la butoane”, cei de la USRPLUS dovedesc că lozincile sunt doar lozinci, iar realitatea poate fi alterată după cum o cer interesele unora. Persoane cu o moralitate îndoielnică, legate prin fire neștiute de grupuri de influență transpartinice pot fi propuse și sunt aduse pe funcții de înaltă responsabilitate.
Domnul Claudiu Năsui, tânărul și puțin experimentatul ministru al Economiei, este cel mai recent demnitar care demonstrează că ”interesul poartă fesul”. Domnia sa susține că numirea unei persoane acuzată de colaborare cu Securitatea în funcția de secretar general al acestui minister este perfect justificată. Cum? Prin simplul fapt că i-a fost ”recomandată”, spune el, de oameni din administrație. Exact așa! Cine, mai exact, i-a recomandat-o? Ce calități are această persoană? De unde a răsărit?
Am văzut cu toții cum domnul Năsui s-a chinuit în intervenția de la un post de televiziune să explice cumva decizia respectivă. Era evident că nu știa mai nimic despre distinsa doamnă propusă secretar general al Ministerului Economiei. Tot ceea ce a contat a fost ”recomandarea”.
Ei bine, persoana respectivă are un verdict de colaborare cu fosta Securitate. Și da, nu este o decizie definitivă a instanței. Totuși, pe baza probelor din dosarele aflate în arhiva CNSAS, cei 11 membri ai Colegiului au constatat faptul că doamna respectivă a fost colaboratoare a poliției politice comuniste, în sensul în care prin informațiile pe care le-a furnizat a afectat drepturile și libertățile fundamentale ale unor persoane. Cu alte cuvinte, cei turnați de ea au avut de suferit.
Recomandarea făcută ministrului Năsui se pare că a contat mai mult decât acest trecut al persoanei în cauză. A contat chiar mai mult și decât faptul că doamna respectivă, se știe bine, a fost una dintre cele mai apropiate colaboratoare ale fostului ministru PSD al Finanțelor, domnul Orlando Teodorovici.
Dar, pentru domnul Năsui, toate acestea sunt detalii neimportante. ”Recomandarea” este sfântă!
Sigur, nu aș vrea cumva să înțelegeți greșit! Doamna respectivă poate fi foarte competentă din punct de vedere profesional. La urma urmei, ea lucrează încă din 1993 în Ministerul Finanțelor. Cu siguranță că are ceva experiență, sau, cel puțin, asta am putea înțelege uitându-ne la CV-ul dânsei. Ceea ce nu este în regulă e acea parte de moralitate a unei decizii de propulsare în funcția de secretar general al Ministerului Economiei.
Domnule Năsui, nu e nimic ilegal în susține acea persoană într-o astfel de funcție. E doar imoral. Iar cei care v-au dat votul sunt sigur că nu ar fi prea fericiți să vă vadă înconjurat de astfel de ”cadre”. Evident, nimeni nu e vinovat până când justiția nu spune, printr-o hotărâre definitivă, că este vinovat. Dar, gândiți-vă, că TOȚI cei 11 membri ai CNSAS, oameni care au văzut cât se poate de limpede dosarele de Securitate ale doamnei în cauză, au dat un verdict de colaborator ale cărei note informative au făcut rău unor semeni.
Sunteți tânăr, domnule Năsui. La Revoluție aveați doar câțiva anișori și, cu siguranță, vă este greu să înțelegeți foarte clar cât de mult rău a putut face Securitatea lui Ceaușescu. Dar, asta nu e o scuză pentru un ministru. Sunt convins că puteți găsi câțiva oameni care să vă explice cu lux de amănunte cum a fost acea perioadă neagră din istoria acestei țări. Iar dacă nu găsiți, vă rog cereți-ne ajutorul. Vom găsi noi, jurnaliștii, pentru dumneavoastră.
