Cărțile nu sunt doar pentru inițiați. Lectura poate fi o plăcere pentru oricine, indiferent ce citește. PRESShub inițiază o rubrică nouă, în care adunăm volumele recomandate de cei care iubesc să citească și care vor să împărtășească descoperile lor cu ceilalți.
Biblioteca PRESShub conține volume dintre cele mai diverse: de la literatură românească la fantasy internațional, de la eseistica intelectualilor de marcă români la cei mai populari autori străini, de la non-ficțiune la cele mai frumoase cărți despre cum să trăiești intens viața de zi cu zi. Nu contează suportul pe care este scrisă. Suntem deschiși spre toate domeniile.
Contează doar să fie o carte bine scrisă. Oricine poate face o recomandare.
Chiar și dumneavoastră. Dacă v-a plăcut o carte pe care ați citit-o, vă invităm să ne scrieți la redactie@presshub.ro, pentru a afla și prietenii Bibliotecii PRESShub de ce merită să o citească și ei.
Recomandarea de astăzi vine de la una dintre cititoarele noastre, Laura Sgârcitu, scriitoare și manager programe educaționale și culturale.
Citește și: Recomandarea Alexandrei Galu: Atomic Habits, de James Clear
Isus și Iuda
Eseul lui Amos Oz parcurge povestea lui Iuda în sens invers decât o descriu Evangheliile, chestionând „trădarea” de care acesta a fost acuzat, făcând o cercetare circumstanțială, ce e drept, nu factuală, dar interesantă ca demers.
Pe scurt, Oz ne spune că Iuda era un negustor bogat care nu avea nevoie de bani, în moneda vremii, cei 30 de arginți însumând vreo 600 de dolari azi. În Ierusalim toată lumea îl cunoștea pe Isus, de ce era nevoie ca Iuda să îl sărute pe cel pe care îl va da morții, nu are nici un sens.
Parcursul lui Oz spune așa: trimis de marii preoți ca spion în preajma lui Isus, acesta are o revelație că acesta e chiar Fiul Domnului, primește credința, ca și Pavel, nebănuit, pe inima goală.
Iuda, bun negustor, știe ce este acela marketing și îi spune lui Isus ca el va trebui să intre în Ierusalim, în pragul marii Sărbători, atunci când toate neamurile vor fi acolo, pentru a demonstra validitatea faptului că este Fiul Domnului.
Va fi răstignit și va coborî de pe cruce viu, ceea ce va avea ca efect instaurarea Împărăției.
E un pariu aici, o credință fără limite, un parteneriat de care, și Isus și Iuda sunt convinși. Iată însă că lucrurile nu sunt cum și le imaginează cei doi.
Însuși Isus, pe Cruce, se întreabă de ce a fost abandonat. Iar Iuda, pentru că mentorul și prietenul său nu coboară viu din această încercare, se sinucide.
Oz duce povestea mai departe, în portretizarea lui Iuda ca evreul, trădătorul arhetipal. O să mă opresc aici și o să remarc doar ingeniozitatea unei minți căutătoare, a posibilităților nebănuite ale unei povești pe care oamenii și-o repetă de mii de ani.
Citește și: Maia Morgenstern recomandă „Iosif și frații săi”
Despre Unitatea Transcendentă a Religiilor
Există cărți fundamentale care, odată citite, schimbă în cititor anumite tipare mentale sau, mai degrabă, conform lui Schuon, îl apropie pe acesta de Calea care îi era destinată, aproape fără acceptul lui. O asemenea carte este „Despre unitatea transcendentă a religiilor”, apărută în 1948.
Schuon separă exoterismul de ezoterism, dogma bisericească de Adevărul care a generat-o. Transcendentul, aşadar, spune Schuon, nu e ceea ce ţine de lume, ci ceea ce ţine lumea, lansând ideea ca la baza neînțelegerilor religioase stă confuzia dintre „orto-doxia” religioasă („înţelesul credinţei”) și „orto-praxie” (cod de practici socio-rituale). Ezoterismul e destinat unei minorități, exoterismul masei largi de credincioși.
El compară Adevărul ontologic cu lumina, care conține în spectrul său toate culorile, fiecare spațiu sau timp vine cu un filtru, de aceea unii afirmă că pentru ei lumina e roșie iar alții că e verde, dar nici unii nu dețin adevărul absolut: „faptul că Dumnezeu a îngăduit orbirii omeneşti să provoace erezii în sînul civilizaţiilor tradiţionale este în conformitate cu Legile divine care guvernează întreaga creaţie; dar ca Dumnezeu să fi îngăduit unei religii, presupusă a fi fost inventată de un om, să cucerească o parte a umanităţii şi să se menţină mai mult de un mileniu pe un sfert din globul locuit, înşelînd iubirea, credinţa şi speranţa unei imense mulţimi de suflete sincere şi fervente, aceasta este în contradicţie cu Legile Milei divine sau, în alţi termeni, cu Legile Posibilităţii universale. (…..)”
Dacă Cristos ar fi putut fi unica manifestare a Cuvîntului, presupunînd că o asemenea unicitate de manifestare e cu putinţă, naşterea Lui ar fi trebuit să aibă ca efect prefacerea instantanee a întregului univers în cenuşă.
Concluzia lui Schuon este că diversele religii sunt forme ale Logosului adaptate anumitor colectivități umane în anumite condiții istorice și geografice.
Ezoterismul recunoaşte perfecta legitimitate a oricărei forme de Revelaţie, acesta fiind necesară pentru că, așa cum spune sufismul: Nimeni nu-l poate întîlni pe Allah daca nu l-a întîlnit înainte pe Profet. In traducere ezoterică, nimeni nu ajunge la „Sinele” divin decît prin desăvîrsirea „eu”-lui uman.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
