Cărțile nu sunt doar pentru inițiați. Lectura poate fi o plăcere pentru oricine, indiferent ce citește. PRESShub inițiază o rubrică nouă, în care adunăm volumele recomandate de cei care iubesc să citească și care vor să împărtășească descoperile lor cu ceilalți.
Biblioteca PRESShub conține volume dintre cele mai diverse: de la literatură românească la fantasy internațional, de la eseistica intelectualilor de marcă români la cei mai populari autori străini, de la non-ficțiune la cele mai frumoase cărți despre cum să trăiești intens viața de zi cu zi. Nu contează suportul pe care este scrisă. Suntem deschiși spre toate domeniile.
Contează doar să fie o carte bine scrisă. Oricine poate face o recomandare.
Chiar și dumneavoastră. Dacă v-a plăcut o carte pe care ați citit-o, vă invităm să ne scrieți la redactie [at] presshub.ro, pentru a afla și prietenii Bibliotecii PRESShub de ce merită să o citească și ei.
Recomandarea de astăzi vine de la Sarra Cruceru, elevă la Colegiul Național „Spiru Haret” din București. Sarra are 18 ani, citește și în engleză și germană și a colaborat deja la internațională Intercept Hub Magazine, la revista Vlăstar, a Colegiului Național „Spiru Haret” București, și la revista în lb. engleză The Offspring, a Colegiului Național „Spiru Haret” București.
Citește și: Connect-R recomandă „Înainte de eu sunt” și „Puterea prezentului”
S-ar fi crezut că ireversibila cădere în Patima Banului ar afecta pe oricine a crescut într-un mediu în care elogiul adus averii constituie o regularitate. Însă pentru Eugenie această obsesie a rămas străină.
Ba mai mult decât atât, ea își privea de fiecare dată tatăl, Felix Grandet, cu o candoare rară, în timp ce el învârtea termeni economici cu o lucire stranie în ochi în timpul discuțiile sale aprinse.
Mentalitatea franceză a secolului al XIX-lea era cea care dicta proclamarea Banului ca “zeu modern”, astfel încât chiar și puținele personaje din acest roman care au o inimă curată, ajung să îi fie victime.
Până, însă, să capete contur avariția și superficialitatea acestei societăți meschine, povestea capătă o tentă romantică, prin prisma relației dintre Eugenie și vărul ei, Charles.
Charles, un răsfățat încrezut, fusese nevoit din cauza consecințelor falimentului tatălui său, să se mute o perioadă la unchiul Felix, unde să fie ajutat să se pună din nou pe picioare.
Pe când Felix nici nu își imagina să îl aibă pe Charles prea mult pe cap, Eugenie era cu totul impresionată de prezența sa cuceritoare.
„Lui Eugenie i se păru că vede în vărul ei o creatură coborâtă dintr-o lume serafică. Respira cu plăcere parfumurile răspândite de părul lui strălucit și frumos buclat ”.
Pentru a reliefa figura inocentă a fetei, după schimbul promisiunilor de dragoste: „Sunt a ta pentru totdeauna!/ Sunt al tău pentru totdeauna!”, aceasta decide cu naivitate să îl ajută pe Charles să își îndeplinească visul de a pleca în India pentru afaceri.
Astfel, oferindu-i averea pe care o strânsese an de an din cadourile de la tatăl ei, cei doi își iau la revedere, cuprinși fie de melancolia plecării, fie de lăcomia perspectivelor de viitor. “La vederea acestei bogății, Eugenie începu să aplaude, bătând din mâini ca un copil care își consuma preaplinul bucuriei.”
Din acest moment, cadrul luminos și marcat de frumoasele speranțe ale tinereții începe să se spulbere. Puțin spus că direcția anticipată încă de la începutul cărții te poartă înspre final pe niște cărări obscure, în care Comedia Umană a lui Balzac devine nemiloasă față de toți și toate.
Dreptatea, moralitatea și autenticitatea sentimentelor sunt anulate treptat de moravurile societății care, ca și în “Marele Gatsby” a lui Fitzgerald, stau sub semnul materialismului.
Citește și: Tudor Chirilă recomandă „Generation P” și alte 5 cărți pe care merită să le citești
Dacă ar fi să descriu ce am simțit pe parcursul operei, mi-ar fi foarte greu să nu menționez sentimentul disperării. Atâtea intrigi și planuri mârșave mă amețeau cumplit, astfel încât nu aș fi putut crede că un final fericit este posibil pentru Eugenie.
Nicio femeie nu reușise să se salveze din ghearele lumii reci și calculate, predominant masculine, în care singura preocupare este acumularea averii. Ar fi putut Eugenie scăpa? Era Eugenie diferită de celelalte femei ca intelect, abilitate și putere? Va fi nevoită să se prindă în jocul societății sau va fi răpusă, refuzând să fie coruptă?
Ei bine, una dintre certitudinile pe care cartea o oferă cititorului este că acesta va rămâne prins în poveste pâna la bun sfârșit, tocmai din inerția acestor întrebări care îi vor bântui mintea. „Eugenie Grandet” este acea lectură la finalul căreia vei simți, în mod sigur, o înțelegere mai profundă asupra lumii.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
