Având în vedere recentul deces al regretatului prinț Philip de Edinburgh, considerat bunicul națiunii britanice, se cuvine să spun ceva și despre ruda sa apropiată, Regele Mihai.

Este destul de greu să vorbești despre ambii la timpul trecut. Cu ei dispare o generație. Vacanțele petrecute la bunicii mei paterni la Târgoviște au fost esențiale pentru formarea personalității mele și mai ales pentru formarea convingerilor mele politice.

În casa bunicilor mei, ca și în casele multora din generația lor, până în 1989, modelele de comportament erau Regele Mihai și Mareșalul Antonescu.

Nu vreau să se înțeleagă că sunt un fan al lui Ion Antonescu, dar cred că trebuie să fie apreciat în lumina a tot ceea ce a făcut, bun și rău. Înainte de 1989 la școală, în ședințele de partid și UTC și în general pe plan oficial, bineînțeles că regele era demonizat (chiar de către unii care acum îl laudă).

După 1990 am fost adeptul monarhiei constituționale, dar am început să fac și diferența între Rege și Regalitate.

Gruparea politică condusă de Ion Iliescu s-a opus revenirii Regelui în țară și s-a folosit și de personaje de bâlci, gen Paul Lambrino, pentru a compromite ideea de regalitate. Din păcate, acest urmaș al unui bastard regal a fost folosit ulterior în scopuri politicianiste și de fostul președinte Traian Băsescu.

După 2000, la fel ca și alții, nu am mai împărtășit ideile monarhiste în primul rând datorită infiltrării în familia regală a unui personaj controversat, Radu Duda.

Este singurul caz în Europa și în lume unde un membru al unei familii regale provine din fosta nomenclatură comunistă. Cred că regretatul Rege Mihai a comis o greșeală acceptând cadoul otrăvit oferit de Ion Iliescu sub masca reconcilierii. Probabil a subesimat duplicitatea de tip asiatic și rusesc a unui activist de partid cu experiență.

Cine a fost tovarăș, nu va deveni domn niciodată. Imaginea domnului Radu Duda a fost umflată cu pompa în perioada 2000 – 2004, când a fost făcut și colonel, împotriva tuturor regulamentelor militare.

În aceeași perioadă, Regele Mihai și-a adus o contribuție importantă la procesul de aderare a României la NATO și UE. Din păcate, în 2003, i-a acordat premierului de atunci, Adrian Năstase, titlul de Omul Anului din partea revistei VIP. Acest gest a fost interpretat ca o nouă abdicare.

Într-un sondaj din 2007 comandat de familia regală română, 14% dintre români erau adepții restaurării monarhiei. În alt sondaj din 2008, procentul era de 16%.

La data de 1 august 2015, Regele Mihai a luat decizia inexplicabilă de a-l îndepărta din linia de succesiune și de a-i retrage titlul de Alteță Regală nepotului său de fiică Nicolae (Nicholas Medforth-Mills).

Decizia este șubredă din punct de vedere juridic. Este utilă în acest sens o panoramă istorică. În Constituția din 1923 erau 3 articole ce reglementau succesiunea la tron:

Art. 77. Puterile constitutionale ale Regelui sunt creditare în linie coborîtoare directă și legitimă a Maiestății Sale Regelui Carol I de Hohenzollern Sigmaringen, din bărbat în bărbat prin ordinul de primogenitură și cu exclusiunea perpetuă a femeilor și coborîtorilor lor.

Coborâtorii Maiestății Sale vor fi crescuți în religiunea ortodoxă a Răsăritului.

Art. 78. În lipsă de coborîtori în linie bărbătească ai Maiestății Sale Regelui Carol I de Hohenzollern Sigmaringen, succesiunea Tronului se va cuveni celui mai în vârstă dintre frații săi sau coborîtorilor acestora, după regulele statornicite în articolul precedent.

Dacă nici unul dintre frații sau coborîtorii lor nu s’ar mai găsi în vieață sau ar declara mai dinainte că nu primesc Tronul, atunci Regele va putea indica succesorul său dintr’o dinastie suverană din Europa cu Primirea Reprezentațiunii naționale, dată în forma prescrisă de art. 79.

Dacă nici una, nici alta nu va avea loc, Tronul este vacant.

Art. 79. La caz de vacanță a Tronului, ambele Adunări se întrunesc de îndată într – o singură Adunare, chiar fără convocare, și cel mai târziu până în opt zile dela întrunirea lor aleg un Rege dintr’o dinastie suverană din Europa occidentală.”

După cum se poate vedea din interpretarea textului articolului 77, cel care se apropie cel mai mult de linia de succesiune este prințul Nicolae. Domnul Radu Duda nu face parte ” dintr’o dinastie suverană din Europa ”, ci dintr – o ” dinastie roșie ” din Iași.

Conform legii salice de succesiune, valabilă în Constituţiile din 1866 și 1923, după moartea regelui Mihai, fără schimbarea Constituţiei, care ar putea avea ca efect restaurarea monarhiei, succesiunea aparține familiei de Hohenzollern-Sigmaringen. Șeful acesteia, prinţul Karl Friedrich de Hohenzollern, este pe prima poziţie în ordinea de succesiune.

În ziua de 30 decembrie 2007 Mihai a promulgat noul statut al casei regale, denumit Normele fundamentale ale Familiei Regale a României, un act fără valoare legală, în lipsa aprobării Parlamentului, așa cum s-a întâmplat în cazul Legii vechiului Statut din 1884.

Regele a încercat să înlocuiască acest statut, desemnând – o pe principesa Margareta ca moştenitoare a tronului cu titlurile de Principesa Moştenitoare a României şi de Custode al Coroanei României.

În același timp, Mihai a solicitat în mod nejustificat Parlamentului ca, în situația în care poporul român şi Parlamentul României vor considera că se impune restaurarea monarhiei, să renunţe la aplicarea legii salice de succesiune.

Problema este că legea produce efecte numai pentru viitor, neavând caracter retroactiv.

În situația în care Parlamentul va abroga legea salică, în vederea asigurării continuității dinastice, va intra în linia de succesiune o femeie care se va naste după 2018 (o femeie născută anterior abrogării legii salice, nu are acest drept).

Aceasta deoarece 30 decembrie 1947, legislativul comunist a abrogat numai Constituția regală, nu și Statutul Casei Regale Române din 1884, care referitor la modul de succesiune la conducerea acesteia, produce efecte și în prezent.

În cazul în care Parlamentul României va desemna pe o fiică sau un nepot de fiică al regelui Mihai ca rege, aceasta ar însemna apariția unei noi dinastii, fără nici o legătură cu dinastia întemeiată de Carol I în 1866.

Conform principiului simetriei juridice, Mihai I ar fi trebuit să prezinte Parlamentului noul Statut al Casei Regale a României (cu noile reguli de succesiune) aprobat ulterior ca lege organică. Principesa Margareta ar fi fost acceptată ca Principesă Moştenitoare şi Custode al Coroanei României (exercitând prerogativele Regelui pâna la moartea acestuia)

Dacă Parlamentul nu ar fi aprobat noua regulă de succesiune şi constata că nu există un principe moştenitor eligibil conform art. 77 şi 78 alin 1 al Constituţiei din 1923). Astfel ar fi devenit aplicabil art.78 alin 2.

Se poate afirma că până la 30 decembrie 2007, familia regală a României a respectat Statutul Casei Regale a României din anul 1884 și prevederile Constituției din 1923 cu privire la succesiunea dinastică. Conform acestor reglementări, Regele Mihai era ultimul Rege al României și ultima persoană din familia sa îndreptățită să aibă acest titlu.

Motivul acestei afirmații este că ambele documente excludeau în mod expres atât succesiunea pe linie feminină cât și transferul succesiunii către eventualii urmași de descendență feminină.

Drept urmare, pentru că nu a avut decât fiice, Mihai ar fi putut fie să adopte un fiu (unul din nepoții săi, de exemplu prințul Nicolae), fie să lase posibilitatea statului român să ceară un rege străin pe tronul țării, fie din familia de Hohenzollern Sigmaringen, sau din altă dinastie europeană (dacă aceștia refuză).

Mihai a procedat în mod ilegal, modificând prin voință personală Statul Casei Regale a României, pentru a le a asigura dreptul de succesiune fiicelor și nepoților săi.

Modificarea are însă efecte retroactive. Căsătoria principesei Margareta cu un român, este un motiv în plus pentru anularea dreptului ei la succesiune. Cu toate acestea, căsătoria a fost recunoscută, iar domnul Radu Duda a primit un titlu princiar.

Retroactivitatea documentului s-a aplicat numai la unele aspecte. Nu se specifică nimic despre reabilitarea Principelui Nicolae (fratele Regelui Carol al II-lea), exclus din Casa Regală pentru o căsătorie cu o româncă, nici despre recunoașterea dreptului de membru al familiei regale a domnului Paul Lambrino, nepot de fiu al Regelui Carol al II-lea.

În acest caz, Regele Mihai a aplicat un standard dublu. Nu l-a reabilitat pe unchiul său, care s-a căsătorit cu o româncă, încălcând astfel Statutul Casei Regale, dar a modificat acest act pentru a legitima și în acest mod căsătoria între Principesa Margareta și Radu Duda.

Nu trebuie să uităm în acest context scandalul iscat atunci când principele moștenitor Ferdinand (ulterior Regele Ferdinand) a dorit să se căsătorească cu Elena Văcărescu în 1891, idee respinsă din start atât de Regele Carol I, cât și de întreaga clasă politică.

Întrucât exista riscul contestării Statutului de către familia Hohenzollern, în mod eronat Mihai a întrerupt legăturile dintre familia sa și restul familiei germane.

Astfel, Hohenzollernii din Germania nu mai puteau beneficia de dreptul la succesiune prevăzut de Regulamentul din 1884 și Constituția din 1923. Dacă ar fi procedat invers, adică dacă în 2007 ar fi rupt legăturile cu familia Hohenzollern, iar în 2011 ar fi modificat Statutul, deciziile sale ar fi fost foarte greu de contestat.

Legea Salică a fost și este valabilă mai mult în țările latine. În prezent, aceasta se aplică în Spania, Monaco și Norvegia. Chiar și în statele unde este permis accesul femeilor la tron, s-a ajuns la această soluție pentru a se evita războaiele civile, tulburările politice și stingerea dinastiilor.

Legea salică a fost valabilă și în statele europene care au fost monarhii (Grecia, Italia, Bulgaria, Iugoslavia).

Restaurația monarhică a fost posibilă în Spania, deoarece Juan Carlos este nepotul regelui Alfonso al XIII – lea, care a abdicat în 1931. Tatăl său, Juan, conte de Barcelona, fiul lui Alfonso al XIII – lea, a renunțat la drepturile sale la tron. Francisco Franco, și-a arogat titlul de regent, nerecunoscând republica.

Nici în alte state foste comuniste nu s-a restaurat monarhia iar sentimentele pro – monarhiste se mențin la un nivel scăzut. Chiar dacă fostelor dinastii regale li s-au restituit proprietățile, ele nu au un statut oficial, cu excepția Muntenegrului. Fosta familie regală din Muntenegru aplică legea salică de succesiune.

Acum câțiva ani s-a vehiculat ideea unui referendum pe tema monarhiei. Inițiatorul acestei idei, cu studii sumare, la fel ca și mulți alți parlamentari, uită că forma republicană de guvernământ nu poate face obiectul revizuirii (art. 152 din Constituție).

Casa Regală a fost capturată din păcate de PSD, căruia îi convine foarte mult un prinț consort dintr-o familie de activiști PCR. Între 1866 și 1947 națiunea română a avut marea șansă de a fi călăuzită de o dinastie luminată și viguroasă.

Caracterul, inteligența și voința lui Carol I a lui Ferdinand I și a lui Mihai I (în mai mică măsură) au inspirat energiile pozitive ale poporului român.

”Şacalul e rege în satul pustiu” – proverb Indian

”Regele domneşte, dar nu guvernează ” Jan Zamoyski

”Monarhia degenerează în tiranie, aristocraţia în oligarhie, iar democraţia în violenţă sălbatică şi haos” –  Polybius

partajează acest articol:

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.