Am avut plăcerea unui lung dialog, în studioul RFI România, cu profesorul Dennis Deletant, probabil cel mai important specialist străin în istoria recentă a României. „Străin” este un fel de-a spune, pentru că, din 2022, profesorul născut în Marea Britanie este și cetățean român.
Discuția a fost prilejuită de apariția, în traducere românească, la Editura Humanitas, a cărții sale ”În căutarea României – O aventură personală din ’65 până astăzi”.
Inevitabil, dialogul de 40 de minute din cadrul emisiunii „Decriptaj” , a abordat și tema războiului lui Putin, felul în care războiul va influența regiunea dar și perspectivele Rusiei în urma războiului.
Ovidiu Nahoi: Cum credeți că va modela războiul lui Putin regiunea noastră?
Dennis Deletant: Este clar că Putin s-a împușcat în picior. Iată, Finlanda a devenit membru al NATO. Acțiunea sa i-a trezit pe mulți occidentali cu privire la impredictibilitatea lui Putin. Pentru că, dacă ai o putere imprevizibilă, te poți aștepta la orice. Iar aceasta a consolidat Occidentul, în general.
Occidentalii credeau că au în față un lider predictibil, rațional?
Exact, au crezut că este un partener rațional, cu care poți avea de-a face. Dar eu le spun studenților mei că Putin are trei repere, în cea ce a învățat șa Sankt Petersburg, la KGB: Ivan cel Groaznic, Petru cel Mare și Ecaterina a II-a. De ce vorbesc despre Ecaterina a II-a? Fiindcă ea a creat Novorusia.
Dar de ce Petru cel Mare? Nu-l vedem pe Putin un mare reformator în stil european.
Nu, dar Petru cel Mare a construit o mare flotă. El a investit foarte mult pentru afirmarea puterii rusești și a dezvoltat flote.
Deci, nu din perspectiva modernizării…
Nu, ci pentru ce a făcut Petru cel Mare pentru forțele militare ale Rusiei.
Și îl mai avem pe Ivan cel Groaznic… Credeți că este primul în ordinea preferințelor lui Putin?
Da, altfel cum ne-am putea explica această cruzime cu care au fost măcelăriți atâția oameni nevinovați în Ucraina, cum am văzut la Bucea sau Irpin? Cum să ne explicăm altfel, din moment ce el nu-și tratează adversarii ca pe ființe umane?
Nu l-ați cuprins în enumerare pe Stalin.
Aș fi putut. Dar mă gândeam la importanța pe care Putin o dă istoriei rusești. Sigur, Stalin este un factor foarte important, dar voiam să subliniez – ceea ce le spun și studenților mei – importanța istoriei. Nu trebuie să uităm niciodată în ce fel sunt influențați unii lideri. Dar, da, aveți dreptate în privința lui Stalin.
Domnule profesor, sperăm cu toții că acest război se va termina – și nu cu victoria Rusiei. Unii comentatori invocă în acest context o deputinizare a Rusiei, după modelul denazificării germane. În ce măsură credeți că este posibil?
Da, cred că este posibil un asemenea proces, dar unul foarte distilat. Pentru că este vorba despre frică. Aceasta îi face pe foarte mulți oameni să accepte ceea ce n-ar accepta, în mod normal, într-o societate liberă. Factorul uman este foarte important. Eu nu spun să nu fie pedepsiți oamenii care comit crime.
Dar trebuie înțeles ce înseamnă să trăiești într-o țară care nu are libertate, unde îți este frică să vorbești și nu ai posibilitatea să te opui, pentru că dacă o faci, ajungi în lagărul de muncă. Eu bănuiesc că sunt foarte mulți ruși care au rezerve mari față de Putin, dar n-au îndrăzneala să se opună.
Să nu uităm că Rusia este țara unde s-a născut și s-a aplicat comunismul, pe când țările din Europa au moștenit prin forță acest comunism. Dar acestea avuseseră înainte o anumită libertate, după primul război mondial sau chiar mult timp înainte. În Rusia n-a fost așa. Tot secolul al XIX-lea a fost unul al unei puteri opresive.
Deci, în lipsa unei experiențe democratice, drumul va fi lent?
Da, lent și cu înțelegere. Sigur că mulți dintre prietenii mei americani nu sunt de acord cu mine. Dar ei nu înțeleg ce este Europa, în primul rând și ce este Rusia De aceea avem de luptat cu o lipsă de cunoaștere, mai ales în rândul tineretului, mai ales în Statele Unite.
Eu, predând acolo timp de mai mulți ani, îmi dau seama că pentru foarte mulți tineri americani, Europa este încă un mister. Le e greu să facă deosebire între Belgia și Franța sau între Norvegia și Suedia, de exemplu.
Cunosc ceva mai mult despre Anglia, fiindcă vorbim aceeași limbă. Dar dacă vorbești despre România, pentru mulți dintre ei e un mister. De aceea, noi, europenii, avem un drum lung de parcurs și ne trebuie multă răbdare.
Puteți asculta întreaga discuție cu profesorul Dennis Deletant, la RFI România, joi, 20 aprilie, în emisiunea „Decriptaj”, de la ora 19.15. De asemenea, interviul poate fi urmărit pe pagina de Facebook a RFI România.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
