REPORTAJ: De la Liov la Kherson. La peste doi ani de la începutul războiului am revenit în sudul Ucrainei. Din nou, mai mult decât o necesitate: o datorie.
De data aceasta însă am reușit să ajungem acolo unde ar fi trebuit să fim în ziua de 3 aprilie 2022, când rușii au atacat Odessa, noi am fost „intervievați” de poliția ucraineană, iar calea spre Mikolayiv ne-a fost blocată în mod neașteptat.
Mă aflu aici în calitate de jurnalist, la a cincea incursiune în Ucraina post 24 februarie 2022, dar și în calitate de membru co-fondator al organizației umanitare Mediterranea Berlin: îmbinând astfel meseria de jurnalist cu misiunea umanitară – așa cum am făcut adesea în acești ultimi 2 ani și jumătate.
Citește și: Contraperformanță greu de egalat. Patru ani și jumătate pentru repararea unui pod
De data aceasta am decis totuși să ne începem incursiunea la Liov, pentru a ne deplasa apoi spre zona fostului front: Mikolayev și Kherson.
Liovul nu a fost niciodată o țintă prioritară pentru ruși
Liovul nu a fost niciodată o țintă prioritară pentru ruși, deci spectrul războiului rămâne o amenințare distantă, dar perceptibilă prin glasul asurzitor al generatoarelor ce împânzesc centrul și prezența soldaților în permisie în oraș, în marea lor majoritate parțial invalizi.
Căci regiunea este reputată pentru naționalismul acerb și alimentează în mod constant rândurile armatei de pe frontul de est.
Orașul însă, ca atmosferă și fler, aduce mai degrabă cu metropolele poloneze de cealaltă parte a graniței NATO. Sa nu uităm că se află la aproximativ 900 km de Mikolayiv și de zonele ocupate de ruși.
Citește și: Ambasadorii lui Iohannis: Diplomați, foști politicieni și consilieri prezidențiali
Orașul se confruntă cu o gravă criză
Problemele din Liov sunt deci de o altă natură: orașul întreține acum peste 1 milion de locuitori, deci aproximativ 300.000 de refugiați interni, cărora le-au fost recent tăiate subvențiile de la guvern.
Dat fiind chiriile exuberante și joburile puține, Liovul se confruntă cu o criză fără precedent.
Contactele mele locale mi-au povestit că mulți refugiați preferă să se întoarcă acasă, în Est, fie și în zonele ocupate, decât să se chinuie într-o zonă din punct de vedere economic ostilă, unde doar organizațiile umanitare și colectivele de stânga (ca Socialni Ruh), îi mai ajută pe cei fugiți din calea războiului, segregați acum într-o lume vestică, atât de necunoscută lor.
Continuarea în Știri din diaspora
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
(sursa foto: stiridindiaspora.ro / Dorina Achelăriței)
