E o dimineață de primăvară cu soare sticlos. Sute de oameni umplu Piața 1848 din Blaj. Au venit de peste tot, de la Iași, Botoșani, Sibiu, Vaslui, Arad, din Basarabia, au coborât din Apuseni, de pe Ceahlău, au venit și din Polonia. La umbra Palatului Episcopal, și-au așezat standurile cu miere, cutiile de stupi, rame, centrifuge, halviță, sacii cu polen, lumânări, roți de ceară, creme, bere cu miere.
Începe Sărbătoarea mierii, se spune că este cel mai mare târg apicol din țară. Oamenii discută despre stupi, câți le-au mai murit în iarna asta, despre prețul utilajelor și munca din această vară, dar și despre politică. Se apropie alegerile prezidențiale. Forfota cuprinde piața peste care tronează un Simion Bărnuțiu din piatră și cuvintele lui: „Tineți cu poporul toți, ca să nu rătăciți”.
Acvariul de albine și oamenii
Iosif Bălteanu a venit de la Mircești, din Iași. El face ceva unic, niște stupi didactici. Sunt de dimensiuni reduse și au pereții de sticlă. „Moldovenii le zic acvarii de albine”, îmi spune el și râde.
„Cu stupii ăștia se merge prin școli, în Școala Altfel, să vadă copiii cum lucrează albinele. Sau la diferite ocazii, pentru orice oameni, că e instructiv. Cine cumpără de la mine un stup didactic își scoate banii. Am un client care asta face, se îmbracă în dac și merge prin școli cu stupul. La fel și o doamnă din Giurgiu, care a ajuns vestită pentru lecțiile cu stupul didactic, e chemată la școlile din București, de nici nu face față. Le prezintă și pe internet. E bine să vadă copiii de unde vine mierea, cum lucrează albinele. Măcar dacă ar învăța mai multe de la ele!” Și de aici discuția alunecă inevitabil spre politică.
„Eu știu de la părinții mei”, îmi spune Iosif, „că atunci când au venit nemții le-au dat ciocolată copiilor și s-au purtat cuviincios, dar când au venit rușii, au fost nevoiți să-și ascundă fetele în păpușoi ca să nu fie violate. Rușii făceau prăpăd! Știu și că Ucraina a mai fost atacată, nu e acum prima dată. De aia, nu pot să țin cu un criminal! Nu sunt de partea celor care țin cu rușii!”
Iosif a fost plecat, a lucrat patru ani în Germania, apoi a venit acasă și s-a apucat de stupi. Crede că în politică nu ai izbândă dacă minți. „Cu falsul mergi o dată sau de două ori, nu mai mult.” Cât despre cei care cred minciunile, el are o explicație: „E multă incultură în țara asta, cine a mai citit o carte, un ziar?”
Privește stupul, nu televizorul!
„Lumea noastră nu seamănă cu a albinelor”, îmi spune zâmbind Maria, care a venit să cumpere ceva pentru stupii ei de acasă. Locuiește într-un sat înconjurat de natură. Are 68 de ani și e sătulă de scandalurile politice. „Mă cert cu soțul să închidă televizorul, că nu mai suport să-i aud! Mai bine mă duc în grădină și mă uit la stupii mei, că albinele nu au atâta răutate câtă e între oameni! Ar trebui să privim mai mult la albine, am învăța de la ele!”
Cum ar vrea să fie un om care conduce țara? „Harnic”, răspunde ea, „să-i placă să muncească, blând, popular. Să răspundă oamenilor când îl întreabă, nu ca Georgescu ăla, care îi împingea și nu le răspundea!
Să fie bun, să facă ceva și pentru ceilalți, nu doar pentru el!”
Maria crede că ceea ce ni s-a întâmplat vine „de la prea mult stat în fața televizorului, unde oamenii ascultă minciunile! Mai bine s-ar uita la un stup să vadă ce e hărnicia, cum sunt organizate albinele, cum își scot trântorele, cum lucrează fiecare pentru tot stupul! Așa cred eu că ar trebui să fim!”
Ni s-a întâmplat cel mai urât lucru
Ne minunăm de sacii mari cu polen aduși la vânzare, vorbim despre albine și faguri, dar și despre noi, despre ce ni s-a întâmplat. „Ce s-a petrecut în această iarnă a fost cel mai urât lucru din ultimii 35 de ani”, este de părere Viorel, din Blaj. „Pentru că niciodată”, explică el, „nu s-a mai întâmplat ca cineva să plănuiască un atac, să răstoarne ordinea din țară cu armele. E foarte grav!” Cum s-a ajuns aici? „Pentru că la noi nu se respectă legea! Ați citit despre Singapore? Acolo s-au dezvoltat și sunt un exemplu de ordine pentru că oamenii respectă legea! Și pentru că la noi e multă neștiință și mândrie. Dacă am fi făcut ca japonezii după război, să plecăm în lume și să ne întoarcem cu ce am văzut să aplicăm aici, am fi fost mult mai departe!”
Viorel are 71 de ani și a lucrat la Combinatul de Prelucrare a Lemnului din Blaj. Are o fiică, care a stat șapte ani în Finlanda, iar acum locuiește la Cluj. El spune că viitorul președinte ar trebui să fie unul proeuropean, „altfel nu avem nicio șansă”: „Am muncit și ne-am luptat ca să stăm cu capul sus, alături de cei civilizați!”
„Noi nu ne-am fi dezvoltat nici cât suntem dacă nu ne ajuta Europa”, continuă Viorel. „Am primit 100 de miliarde și am dat 30, cum n-am câștigat!? Am fi putut câștiga și mai mult dacă ne organizam mai bine! Consider un lucru bun și că banii ăia rămași din PNRR merg pentru ajutorul Ucrainei. S-au făcut multe lucruri bune, dar nu vrem să le vedem. Dacă am fi stat 20 de ani în altă parte și ne-am întoarce azi, am recunoaște câte s-au schimbat în bine! ”
Ca să fie „pus la curent”, Viorel spune că se informează din mai multe surse. „Eu mă uit la toate posturile, citesc mai multe ziare și caut multe păreri. Apoi îmi fac propria idee. Am un prieten care se uită la un singur post și zice că ăla e adevărul și numai ăla! Eu i-am zis, măi, mai uită-te și la altele, că altfel crezi toate minciunile!”
Unii au furat startul
Prin mulțime își face loc parada tinerilor costumați în personaje din basme, vestitori ai primăverii, copii de școală în port popular și copii mai mici cu flori și baloane. Dar și un grup de la AUR în geci galbene, care împarte cartea lui Simion. Unii o primesc, alții întorc spatele. Un domn care-și bea berea la o masă, are cartea lui Simion în față. Zice că îi place de el pentru că e frumos. L-ar fi votat pe celălalt, și-i caută numele în minte, l-a uitat pe moment…, dar ăla nu mai e!
„Dacă România n-ar fi, Moldova ar fi falită!”
Andrei Rotaru a venit din Republica Moldova. Îl însoțește pe partenerul său de afaceri, un apicultor din Vaslui, căruia îi exportă mierea produsă în Basarabia, pentru că doar astfel are posibilitatea de a intra cu ea pe piața UE.
„Aproape toate firmele din Republica Moldova au și filiale sau parteneri în România! Altfel nu facem nimic! Dacă nu ne-ar ajuta România și nu am avea ieșire pe piața comunitară, am fi faliți! Fără România – și România în UE, să fim înțeleși! – Moldova ar fi falimentară”, spune el.
Ne explică cum mierea lor, dar și vinul, pentru care Republica Moldova este renumită, nucile și dulciurile, conservele, majoritatea producției este exportată în România și de aici distribuită pe piață. „Peste 60% dintre business-urile noastre au implementată o filială și în România, copiii noștri învață aici, la școli și la universități, cetățenia ne dă dreptul să circulăm, beneficiem de ajutorul României, depindem de ea!”, explică Andrei.
El are și cetățenie română, va vota la prezidențiale. „E ușor să votăm, avem o bună organizare, nu e problemă. Și de informat, ne putem informa că avem televiziuni din România care difuzează și la noi.”
Lui Andrei în place Maia Sandu, speră să fie ales un președinte la fel și în România. „Noi suntem mândri de Maia. Pentru noi președintele Băsescu, dar și Iohannis au fost buni, au ținut cu noi. E foarte important, mai ales când ai un război lângă tine, să ai pe cine te baza. Sigur, așteptarea a fost mult mai mare, dar nu putem zice că nu am fost ajutați. Am vrea să iasă și acum un președinte care să sprijine libertatea Republicii Moldova și orientarea spre Europa. Asta ne-ar trebui!”
„Cred în libertate și-n capitalism”
Dumitru Rășcanu vine de la Vaslui și are, după cum spune el, cea mai mare fermă apicolă din România. A fost inginer, a lucrat într-o mare companie de telecomunicații, iar la restructurare a zis, „gata, mă reprofilez, mă întorc la ce a făcut familia mea de trei generații, timp de 80 de ani. Mă duc să cresc albine!”
Dumitru a ajuns să producă, să exporte și să creeze propriile sortimente din miere, mult apreciate de consumatori. La standul său se înghesuie copiii și, după ce gustă din borcănelele cu cremă de miere cu fructe, într-o larmă generală vor să le ia acasă. Este unul dintre producătorii români cerut și distribuit de supermarketuri, dar vinde și prin comenzi online.
„Pentru mine e foarte importantă libertatea asta, schimburile economice și culturale, nu m-aș mai putea întoarce cu 30 de ani în urmă. Eu cred în capitalism, știu că e mult mai bun decât comunismul! Nu sufăr după nimic din comunism și mi-e greu să-i înțeleg pe cei care oftează după el.”
Soluția, după părerea lui este „să muncim și să avem capul limpede, să ne adaptăm, dacă se poate, rapid”. În orice vrei să faci, crede el, dacă ai o strategie măcar pe 12 luni, poți reuși.
În opinia lui, politica de astăzi nu arată prea bine, pentru că „a apărut falia asta naționalistă care ne afectează foarte mult, iar calitatea politicienilor a scăzut în loc să crească. Dar mingea e la noi, noi trebuie să alegem bine!”
Și, ca să alegem bine, sfatul lui Dumitru este să ne informăm din mai multe surse, să avem „surse alternative”. „Aș vrea ca mai mulți oameni să se informeze din mai multe surse, doar așa putem să vedem și să decidem corect.”
Pe o bancă, la umbră, în parcul cu statuile întemeietorilor românismului, Maria și Traian Oniga se odihnesc după ce au cutreierat târgul și și-au cumpărat miere. Amândoi au lucrat peste 20 de ani într-o fabrică din Italia. Acolo au copiii căsătoriți, și-au cumpărat casă și au pensii din Italia. „Dacă aici am muncit 24 de ani la CFR și am 1200 de lei pensie, acolo, după tot atâția ani, am de trei ori mai mult! De asta nu suntem mulțumiți, că nu se schimbă lucrurile și aici”, spune Traian.
Maria îmi arată pe telefon fotografii cu familia lor numeroasă, în casa din Italia: nepoții, nepoata care a studiat acolo limbile străine, fiica căsătorită cu un italian… Îi place Blajul, orașul arată tot mai bine de fiecare dată când se întoarce în țară și e mândră că e de aici. Dar nu-i place politica din România, nu-i plac politicienii „hoți și mincinoși”, consideră că ar trebui schimbați: „să vină cineva complet nou!”
Nu-i place că „s-a distrus industria din țară” și că acum spre deosebire de ’89, România are datorii. O întreb când se trăia mai bine, atunci sau acum? Răspunde ușor încurcată: „acum, bineînțeles!”
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
