REPORTAJ Un medic, un telefon și o ambulanță. Cum se trezește un sat la viață

La inițiativa unui fiu al satului, cu munca voluntarilor, biserica veche de secole din cimitirul localității Brusturi este salvată. 

Era în martie când Bogdan Pintea a urcat cele 97 de trepte, până la bunicii lui, în cimitirul din satul Brusturi. Pomii, iarba, stejarii seculari, prunii de la capul fiecărui mormânt, dădeau să se trezească la viață. Numai vechea biserică de lemn continua să se descompună, sub greutatea ploilor și bătaia vântului. Acoperișul se desprindea ca o piele putredă, bucată cu bucată. Nici pe soclu nu mai stătea bine, se înclinase în partea de răsărit. Părea că oricând o putea lua la vale. 

Bogdan a plecat abătut de acolo. Era biserica unde până în clasa a patra mergea în fiecare duminică cu bunicii la slujbă, apoi de Crăciun și de Paște. A doua zi a dat un telefon la Direcția Județeană pentru Cultură și Patrimoniu Sălaj și a întrebat dacă nu cumva s-ar putea repara biserica de lemn din Brusturi. E veche, dar nu se știa exact cât de veche: unii spuneau că fusese ridicată în 1401, alții că în 1701 și mai erau și alte variante. Anii mulți se vedeau în toate:  în acoperișul care stătea să se prăbușească, pictura care se ștergea de atâta umezeală, în  fundația șubredă. 

O doamnă din instituție, pe care mai târziu Bogdan avea să o cunoască și să devină parteneri în munca de înviere a unor monumente — i-a spus, pe scurt, că documentația de restaurare durează, că biserica necesită multe intervenții și că totul ar costa peste un miliard de lei. Discuția l-a descurajat pe Bogdan, dar și-a zis că măcar a încercat să facă ceva. 

În iulie a plecat cu familia la mare, în concediu. Din când în când, peste bucuria verii îi revenea în minteimaginea bisericii de lemn în agonie. La întoarcere, s-au oprit la Hațeg să viziteze locurile. Au dormit o noapte acolo și au colindat satele din  împrejurimi, au vizitat și bisericile, unele renovate. La Strei, în preajma bisericii a văzut un panou. Pe el era descrisă povestea unor monumente salvate de o asociație. Își spuneau „Ambulanța pentru Monumente Transilvania Sud”. Dădeau și un număr de telefon. Bogdan l-a notat. 

Întors acasă, a sunat la Ambulanță. I-a răspuns Ileana Burnichioiu, una din rotiţele esenţiale ale asociaţiei, care i-a cerut fotografii cu biserica. Nu avea. Tulburat de starea în care găsise lăcașul, uitase de fotografii. Poate fusese un reflex de pudoare pe care-l ai în fața unui muribund.

Citește și: Televiziunea rămâne principala sursă de știri pentru europeni. Crește online-ul | Eurobarometru

L-a sunat imediat pe preotul din sat și l-a rugat să urce la bisericuță și să o fotografieze, apoi să trimită imaginile. El le-a trimis mai departe. După ce le-au văzut, cei de la „Ambulanța pentru Monumente” l-au sunat pe Bogdan. I-au spus că da, o vor salva. Dar pentru asta e nevoie ca ei și cei din sat să se mobilizeze, să colaboreze cu primăria, consiliul județean, cu fiii satului. Era nevoie de comunitate.

Când l-am cunoscut pe Eugen Vaida, fondatorul și coordonatorul „Ambulanței pentru monumente”, avea să-mi spună din capul locului de ce e nevoie pentru a salva un monument: de un ONG ca al lor care să facă documentația necesară, pentru că e vorba de monumente și nu e de joacă, de o comunitate locală care să asigure cazarea și mâncarea voluntarilor şi meşterilor, de autoritățile din zonă sau de proprietarul care să cumpere materialele necesare punerii în siguranță a monumentului. În rest, munca pe care o face Ambulanța nu costă nimic, este voluntară.

Bogdan a trecut la treabă. A vorbit cu preotul, a făcut o pagină pe o reţea de socializare pentru fiii satului. Eugen și Ileana au venit în Sălaj, au inspectat biserica, au mers la Consiliul Județean cu rugămintea de a le sprijini inițiativa. 

Continuarea în Cronici ACRomânia.

Urmăriți PressHUB și pe Google News!