Republica Moldova este lipsită de resurse energetice și de capacități de producție de energie electrică. Acesta este motivul pentru care încă trece printr-o criză energetică severă.
După decenii, renunță la gazele rusești
Nu este prima criză energetică prin care moldovenii trec. Dependența de gazele rusești a fost un levier politic de influențare a populației, deci și a rezultatelor alegerilor de până acum.
Astfel, autoritățile moldovenești, trecând prin câteva crize în care Rusia a sistat sau diminuat aprovizionarea cu gaze pe fondul tensiunilor cu Ucraina, au început să proiecteze, împreună cu România, trasee alternative de aprovizionare începând cu 2020. Compania românească Transgaz a demarat construcția unui interconector la Ungheni. Interconectorul este astăzi funcțional și are capacitatea de transfer de aproape 2 mmc / an (miliarde mc / an), în situația în care consumul normal se situează sub 1 mmc / an, fără a considera și consumul termocentralei transnistrene de la Cuciurgan, principalul producător de energie electrică din zonă.
Moldovagaz a deținut până nu demult monopolul asupra transportului, distribuției și furnizării de gaze. Această companie este deținută în proporție de 51% de Gazprom, 13,44% de autoritățile trasnistrene (acțiuni administrate tot de Gazprom), 1,3% de câteva persoane fizice și restul (35,3%) de statul moldovenesc. Orientarea către Uniunea Europeană a însemnat schimbarea legislației privitoare la proprietatea asupra producției, transportului, distribuției și furnizării de gaze și energie electrică.
Moldova nu produce gaz natural și singura sursă de import a fost Federația Rusă până la 1 ianuarie 2025.
Astfel, Moldovagaz a înființat companii de transport și distribuție de gaze. Monopolul transportului a fost deținut de Moldovatransgaz, companie controlata Rusia prin Moldovagaz.
A fost înființată compania moldovenească de stat Vestmoldtransgaz, care, ulterior, a fost achiziționată de Transgaz. În această societate moldovenească a intrat acționar și BERD, cu 25%. La început, această companie nu acoperea decât o mică parte din rețeaua de transport de pe teritoriului moldovenesc și nu era conectată la companiile de distribuție.
Astăzi, rețeaua de transport încă este în proprietatea Moldovagaz, cu acționariat majoritar rusesc, dar este operată de compania în care Transgazul și BERD-ul sunt acționari – Vestmoldtransgaz.
Rezultă că sistemul de transport de gaze din Republica Moldova este integrat cu sistemul european, prin România.
Sistemul de conducte de gaze al Republicii Moldova este destul de dezvoltat, însumând 1.560 km de rețea de transport și 21.830 km de rețea de distribuție.
Mai există și o altă rută, Balkan Pipeline, cea care face legătura între conducta care acum cațiva ani aproviziona Bulgaria cu gaze rusești, prin Ucraina, Transnistria, Republica Moldova, Ucraina – prin Buceac, România – prin Dobrogea. Prin aceasta nu au mai circulat gaze de câțiva ani, dar poate fi folosită oricând în ambele sensuri de transport.
Distribuția este formată din mai multe companii care acoperă între unu și trei raioane. Acestea sunt desprinse tot din marea și vechea Moldovagaz, o parte din acestea fiind încă controlate de această relicvă ruseasă.
Cum este și normal, companiile care acoperă marile aglomerări urbane dețin cote de piață mai mari.
După începerea construcției interconectorului de la Ungheni, Rusia a mărit prețul gazelor importate cu 189%. Consumul a scăzut, deoarece nici populația și nici economia nu și-au mai permis să achiziționeze gazele la prețul impus de Gazprom.
La începutul lunii noiembrie 2022, Moldova se alimenta din Federația Rusă cu numai 51% din necesarul de gaze contractat, restul fiind suplinit de România.
Consumul normal al Republicii Moldova de gaze anual este de aproximativ 1 miliard metrii cubi / an. Acesta a scăzut din 2022, până la începutul lui 2025 cu peste 30%.
Între timp, autoritățile moldovenești și-a creat și companii de furnizare, cea mai importantă fiind Energocom, care a început să realizeze contracte de import și pentru gaze și pentru energie electrică.
Sistemele electro – energetice nu sunt încă interconectate stabil
SEN-ul moldovenesc a funcționat până în 24 februarie 2022, împreună cu cel ucrainian sub standardele rusești, fiind legate împreună cu cel rusesc. Acesta este principalul motiv pentru care sistemul energetic românesc nu a fost interconectat cu cel moldovenesc și cel ucrainian. Încă din 2021, au început probele de legare ale sistemelor din Ucraina și Moldova la sistemul energetic european ENTSO-E. În 24 februarie 2022, erau programate probe de sincronizare ale celor două sisteme energetice la cel european. Federația Rusă a atacat Ucraina tocmai pentru ca să desincronizeze sistemul european prin crearea de probleme statelor vecine Ucrainei și Republicii Moldova. Nu s-a întâmplat, pentru că sistemul moldo – ucrainian a fost insularizat până în 15 martie 2022.
Producătorii de energie electrică sunt puțini. Cea mai mare capacitate de producție este termocentrala de la Cuciurgan, având capacitatea de 2500 MW și care se află în Transnistria, fiind în proprietatea concernului rusesc RAO EAS. Termocentrala transnistreană nu a mai primit gaz ieftin din Rusia, și-a mărit prețul de producție și guvernul de la Chișinău a fost nevoit să renunțe treptat la aprovizionarea de la Cuciurgan. De la 1 ianuarie 2025, transportul de gaze prin conductele ucrainene a fost sistat, deci nu s-a mai produs energie electrică (și termică) decât numai din rezerva mică de cărbune pe care o avea.
În Republica Moldova există puține capacități de producție, care sunt insuficiente.
Până în primăvara lui 2024, 94% din mixul electroenergetic moldovenesc provenea din termocentrale, cea de la Cucirgan producând 77% din totalul consumului moldovenesc.
Încetarea importurilor de gaze prin conductele ucrainene a făcut ca termocentrala de la Cuciurgan să înceteze furnizarea de energie electrică către partea dreapta a Nistrului, ceea ce a făcut ca Republica Moldova să importe din România (și când a fost cazul din Ucraina sau să exporte în Ucraina) energia electrică necesară.
Problema este că astăzi există doar o singură interconexiune între România și Republica Moldova prin care se face transfer de putere, este vorba despre linia de 400 KV Isaccea – Vulcănești, adică traversează câteva zeci de kilometrii din Buceacul ucrainian, ceea ce arată că legătura electro – energetică Romania – Moldova este extrem de vulnerabilă, stâlpii liniei putând fi oricând doborâți de dronele și rachetele rusești.
În Planul de Dezvoltare ale rețelelor electrice al Transelectrica sunt prevăzute 4 interconexiuni.
Însă în planurile Transelectrica urgențele care se vor realiza sunt:
Din datele obținute de la Moldelectrica, observăm că fluxurile de energie în 2024 sunt importuri mari din România și exporturi mari către Ucraina.
Interconectarea trebuie să se realizeze și fizic dar și a piețelor de energie electrică. La începutul anului 2024, compania Energocom a devenit furnizor pe OPCOM (piața românească ce este o sucursală a Transelectrica), fiind importator pentru Moldova. De asemenea, OPCOM a anunțat în luna martie 2024 că oferă consultanță pentru realizarea pieței de la Chișinău – ce va fi cunoscută sub numele de OPEM – care încă nu este funcțională.
Distribuția de energie electrică se face prin două mari companii:
În sud, Premier Energy, companie privată deținută de un fond de investiții ceh – ce deține în România o companie cu același nume – care este listată pe bursa de valori (PE pe BVB).
În nordul Republicii Moldova, distribuția este făcută de IS RED Nord, ce este o companie de stat.
Furnizarea încă nu este funcțională, deoarece, în această perioadă, se construiește piața de energie electrică moldovenească.
Concluzii
Moldova este azi dependentă de energia românească și vulnerabilă la importurile de energie electrică, deoarece singurul traseu de transfer al energiei din România trece prin Ucraina și Transnistria – Isaccea – Vulcănești – Cuciurgan. Să nu uităm că autoritățile transnistrene sunt pro-Rusia, ceea ce face ca vulnerabilitatea sa fie maximă. Încă proprietarii companiei ce deține sistemul de transport și a unei mari părți din rețelele de distribuție sunt din Federația Rusă. Licența de transport de gaze a Vestmoldtransgaz este acordată până în septembrie 2028, dar nu ne îndoim de prelungirea ei. Sistemele energetice moldovenesc și românesc sunt împreună vulnerabile, deoarece au o arhitectură de tip sovietic și care nu permite autosuficiența energetică locală și regională bazată pe resursele locale. Această gândire trebuie să fie schimbată, având ca exemplu ceea ce se întâmplă cu sistemul energetic ucrainean distrus de Rusia.
Astăzi, Moldova este dependentă de piața de energie din România, care nu este una bine organizată și este potențial supusă manipulării prețurilor. Prețurile pieței energetice românești nu pot fi acoperite de consumatorii moldoveni, ceea ce înseamnă că statul moldovenesc trebuie să-l subvenționeze.
Și ultima remarcă: Interconectarea energetică a Republici Moldova cu România cât mai urgentă ar putea oferi oportunități pentru schimbarea opțiunilor pro-rusești ale moldovenilor.
