Ion Tăbârță, expert al Institutului pentru Democrație și Inițiative Sociale Viitorul din Chişinău, vorbește înntr-un interviu pentru PressHub despre felul în care ar putea influența agresiunea rusească împotriva Ucrainei ponderea partidelor politice pro-ruse din Republica Moldova, despre impactul propagandei și știrilor false, despre criza refugiaților din Ucraina în Republicii Moldova: cel mai sărac stat din Europa cu cel mai mare număr de refugiați pe cap de locuitor.
Semnarea cererii de aderare a Republicii Moldova la Uniunea Europeană în primele zile ale războiului Rusiei în Ucraina este, în opinia expertului, o fereastră de oportunitate care trebuia folosită de Chişinău, chiar dacă au fost și voci care au criticat decizia ca fiind riscantă și de natură să enerveze Rusia, într-un moment în care aviația militară rusească bombarda Odesa, la doar 200 de kilometri de Chişinău.
Interviu realizat de: Lina Grâu
Ion Tăbârță subliniază că, din informațiile care există la Chişinău, armata rusească dislocată la Tiraspol, dar și trupele paramilitare transnistrene, sunt în stare de alertă și în orice moment pot să acționeze. Însă, în opinia expertului, ținta acestora ar fi mai degrabă Ucraina – regiunea Odesa sau sudul Basarabiei istorice, decât restul teritoriului Republicii Moldova.
„Nu cred că la noi este posibil un scenariu ucrainean, pentru că noi nu avem capacitatea să luptăm nici măcar o zi cu colosul militar rusesc. Republica Moldova la modul real, dacă apare pericolul unei invazii militare, poate miza să fie apărată doar pe România”, mai subliniază Ion Tăbârță, expert al Institutului pentru Democrație și Inițiative Sociale Viitorul de la Chişinău.
PressHUB: Cum credeți că va trece societatea prin amenințările care țin de războiul declanșat de Rusia în Ucraina, mai ales că Republica Moldova are trupe rusești dislocate pe teritoriul său, în regiunea transnistreană?
Ion Tăbârță: După primele două-trei zile de panică, locuitorii Republicii Moldova par să se fi obișnuit cu prezența unui război în preajmă, chiar dacă există o anumită îngrijorare legată de continuarea războiului din Ucraina. Republica Moldova este vecinul direct al Ucrainei, iar Chişinăul este la o distanță de 200 km de Odesa. Alte localități unde se duc lupte sunt chiar mai aproape, cum ar fi Herson sau Nikolaev.
În primele zile, mulți să gândeau să plece, au început să-și retragă banii din bănci, să ia cu asalt casele de schimb valutar și să facă cozi la secțiile de pașapoarte pentru a-și perfecta în regim de urgență actele pentru călătorie.
Acum a mai trecut acest prim val de panică, dar oamenii continuă să urmărească cu atenție ce se întâmplă în Ucraina. Și această relativă liniște are la bază faptul că, dincolo de bombardamente, în regiunea Odesa nu au început confruntările militare terestre propriu-zise.
Ceea ce afectează practic fiecare locuitor al Republicii Moldova este criza refugiaților. Cum se simte aceasta?
Criza refugiaților se vede la fiecare pas, începând de la faptul că vezi foarte mulți oameni pe străzile Chişinăului și în alte localități. În primele zile după război a venit un val de mașini scumpe din Ucraina, iar în zilele următoare au ajuns și mulți alți oameni – derutați, nevoiași, cu mulți copii.
Republica Moldova este a treia țară-gazdă după numărul de refugiați din Ucraina, după Polonia și România. Însă dacă raportăm numărul de refugiați intrați din Ucraina în primele 10 zile de război la numărul populației, vedem că Republica Moldova a găzduit peste 4000 de refugiați la 100 mii de locuitori. Adică, la 100 de locuitori avem 4 refugiați. În Polonia de exemplu, care are cifra cea mai mare de refugiați, la 100 de mii de locuitori reveneau 1700 de refugiați.
Ceea ce însemnă că la nivel de impact, de presiune asupra sistemului social-economic Republica Moldova este cea mai afectată țară. Și aici trebuie să ținem cont de faptul că Republica Moldova este un stat mic, cu capacități social-economice reduse, care a ieșit acum un an și ceva dintr-un regim oligarhic, cu o serioasă criză energetică.
Solicitarea imediată a Republicii Moldova a fost de a acorda asistență pentru gestionarea crizei refugiaților…
Guvernul, pentru a face față blocajelor energetice din partea Gazprom, care a amenințat permanent că va opri gazele dacă nu va primi plățile fără nicio întârziere, a fost nevoit în lunile de iarnă să aloce sume importante din buget pentru a achita factura la gaze. Altfel, risca să rămână fără gaze în plină iarnă.
Și atunci când aveam deja atâtea probleme, a mai apărut și această criză a refugiaților și sistemul social-economic al Republicii Moldova a fost pus la o foarte grea încercare. Este și motivul pentru care, la toate întrevederile pe care le-au avut oficialii moldoveni cu oficiali europeni și americani, chiar și în timpul vizitei Secretarului de stat al SUA, Antony Blinken, la Chişinău solicitarea imediată a Republicii Moldova a fost de a acorda asistență pentru gestionarea crizei refugiaților.
Cu toate acestea, Republica Moldova, autoritățile fac tot posibilul și trebuie apreciat efortul exemplar al Guvernului de a acorda primul ajutor necesar refugiaților care ajung în țară. Trebuie remarcată și solidaritatea cetățenilor de rând cu refugiații și ajutorul pe care l-au oferit. Peste trei sferturi dintre refugiați sunt cazați în familii, și doar un sfert – în centrele specializate.
Și apropo, în Republica Moldova s-a observat și un atac de imagine clar concertat de forțe din exterior la adresa refugiaților din Ucraina. Pe rețele de socializare au apărut simultan mesaje practic identice care îi prezentau în lumină negativă pe cei veniți din Ucraina. Mesajele spuneau că refugiații sunt nerecunoscători și obraznici. Se încerca crearea unei imagini negativ, prezentând refugiații drept sursă de instabilitate și pericole pentru gazde. Se pare că solidaritatea de care a dat dovadă Republica Moldova a deranjat pe cineva.
Cât de coerentă și adecvată a fost reacția clasei politice din Republica Moldova la aceste provocări? Ați vorbit despre felul în care guvernarea gestionează criza refugiaților. Cum vedeți comportamentul opoziției? Partidul Socialiștilor de exemplu a cerut „fortificarea statutului de neutralitate al Republicii Moldova”.
Invazia brutală a Federaţiei Ruse în Ucraina a lăsat fără replică majoritatea partidelor politice din Republica Moldova. Partidul Acțiune și Solidaritate, de guvernământ, a fost nevoit să facă față provocărilor din mers, în regim de pompieri, și practic nu a avut timp să discute subiectul cu alte partide. Iar alte partide nu au avut niciun fel de reacție.
O notă aparte în această situație o fac socialiștii, care au venit cu critici la adresa guvernării Republicii Moldova, au venit cu săgeți la adresa conducerii din Ucraina, spunând că actualii lideri de la Kiev au fost cei care au provocat Federaţia Rusă. Se vede clar că acest partid, în narativele sale, este inspirat de la Moscova și s-a creat chiar impresia că ei nu neapărat au vrut să facă aceste declarații, cât au fost impuși să le facă de curatorii de la Moscova.
Războiul provocat de Rusia în Ucraina este de natură să influențeze, eventual să scadă, susținerea electoratului pentru partidele de stânga, pro-ruse, din Republica Moldova?
Stânga politică din Republica Moldova în ultimul an era oricum în derută. Principalul fost partid de guvernământ, Partidul Socialiștilor al lui Igor Dodon, a pierdut timp de un an două bătălii politice vitale și astfel a pierdut toată puterea. În noiembrie 2020, Igor Dodon a pierdut alegerile prezidențiale în fața Maiei Sandu, iar în iulie 2021 la alegerile parlamentare anticipate socialiștii au pierdut lamentabil în fața Partidului Acțiune și Solidaritate (PAS), care a luat suficiente mandate cât să formeze guvernul de unul singur.
Citește și: Explozii la 130 de kilometri de Cernăuți. Forțele Moscovei se apropie de Kiev, „zile de iad” în Mariupol
Partidul Socialiștilor era într-o încercare disperată de a opri acest trend de descreștere. Igor Dodon chiar s-a retras de la conducerea formațiunii, pentru că și-a făcut o imagine negativă.
În același timp, alte proiecte de stânga erau doar la început. Actualul primar de Chişinău, Ion Ceban, și-a anunțat la sfârșitul anului trecut intenția de a crea un partid politic – „Alternativa Națională”. Deși acesta a declarat că se plasează pe segmentul de centru-dreapta, totuși este în mod clar vizat segmentul de stânga, inclusiv electoratul pe care l-au pierdut socialiștii.
Un alt politician care se poziționează pe segmentul filo-rus este bașkanul (administratorul) autonomiei găgăuze, Irina Vlah, despre care se spunea de ceva vreme că ar vrea să se implice în politică pe cont propriu.
Acești doi lideri ar avea un anumit potențial pentru a ajung pe viitor în fruntea unor proiecte politice cât-decât de succes. Alte proiecte nu se prea văd în acest moment. Partidul Șor este unul specific, bazat pe donațiile sociale pe care le făcea oligarhul fugar dat în căutare internațională Ilan Șor. Mai era partidul Congresul Civic al fostului consilier comunist Mark Tkaciuk, însă aceasta este mai degrabă o formațiune intelectuală a minorităților rusolingve din Republica Moldova.
Este adevărat că în ultimul timp am văzut o anumită descreștere a partidului de guvernământ, PAS, în preferințele electoratului, o descreștere așteptată pe fundalul crizei energetice și a scumpirilor în lanț care au urmat. Însă nu am avut pe acest fundal și o fortificare sau revenire în forță a partidelor de stânga.
Care ar putea fi efectul războiului din Ucraina, din perspectiva orientării geopolitice a Republicii Moldova?
Probabil că un anumit electorat filo-rus ortodox pro-putinist îi susține pe Putin în această agresiune. Trebuie să recunoaștem că la noi există încă cetățeni de tipul homo-sovieticus care consideră că acțiunea lui Putin în Ucraina este una justificată și că el vine să elibereze Ucraina de ocupația Occidentului. Acum, întrebarea este care e ponderea acestui tip de electorat. Nu există în acest moment estimări clare.
Segmentul de stânga în acest moment este unul fragmentat, nu este monolit, cum era în perioada Partidului Comuniștilor a lui Vladimir Voronin sau a Partidului Socialiștilor al lui Igor Dodon. Nu există acum în Republica Moldova un partid de stânga care în baza simpatiei față de Putin să acumuleze 30-40 la sută din voturi.
Unul dintre motive este și faptul că în Republica Moldova există totuși surse alternative de informații, oamenii, chiar și cei care sunt mai pro-estici, nu mai sunt expuși ca în trecut doar la propaganda rusească, iar libera circulație le-a permis multora să se convingă că Occidentul este o zonă de prosperitate, nu de amenințări.
Totuși în Republica Moldova există o regiune care în acest moment susține acțiunile lui Putin în Ucraina. Cât nu ar fi de paradoxal, nu este vorba atât despre regiunea transnistreană, cât despre unitatea teritorială autonomă Gagauz-Yeri. Acest teritoriu este ancorat mai mult în realitățile din Rusia decât în cele de la Chişinău. La ultimele alegeri prezidențiale, 95 la sută din votanții găgăuzi din autonomie au votat pentru Igor Dodon. Până și în regiunea transnistreană, 20 la sută dintre cei care au votat au susținut-o pe Maia Sandu.
Dar ce se poate spune cu certitudine este că prin ceea ce face acum, Putin pierde o parte importantă din susținerea acelor moldoveni care îl simpatizau anterior și îl considerau un lider demn de urmat.
Acest lucru se întâmplă probabil și pe fundalul faptului că vin foarte mulți refugiați din Ucraina, mulți dintre locuitorii Republicii Moldova au rude acolo și ei văd impactul real al acestui război, dincolo de propaganda rusească.
La noi, pentru toată populația este clar că acolo este război. La noi nu există noțiunea de „operațiune specială”, cum încearcă să prezinte lucrurile propaganda rusească. La noi, pe oricine întrebi ce se întâmplă în Ucraina îți va spune că este război – oamenii văd ce se întâmplă acum cu orașele, cu populația, văd bombardamentele din Ucraina.
Cum vă explicați faptul că până în prezent, inclusiv după declanșarea acestui război, în Republica Moldova continuă să emită televiziunile rusești? Aspect care se suprapune peste campaniile informaționale pe rețelele de socializare și o mulțime de știri false?
Fenomenul fake-news este foarte răspândit. Chiar și pentru persoanele informate uneori nu este foarte clar unde este o informație veridică și unde sunt știri false. Informațiile false pot veni nu doar pe filiera rusească, dar și pe diferite canale chiar și din Ucraina. Nu neapărat cu rea intenție, dar acest lucru se poate întâmpla oricând în vremuri de război.
De exemplu, atunci când a fost aruncat în aer podul de la Cuciurgan, la ieșirea spre Ucraina din regiunea transnistreană, ceva vreme nu a fost foarte clar cine a dinamitat acel pod de cale ferată – ucrainenii sau cei din regiunea transnistreană, unde sunt staționate și trupe rusești. A durat ceva până s-a confirmat că podul a fost aruncat în aer de partea ucraineană pentru a evita un posibil atac din regiunea transnistreană către Odesa.
În ceea ce privește influența mediatică rusească, trebuie să recunoaștem că spațiul informațional al Republicii Moldova este dominat de mass media rusească. Atât de cea convențională – televiziunile și posturile de radio, cât și de cea neconvențională, adică de rețelele de socializare. Avem rețele și canale care promovează intenționat anumite campanii de dezinformare, care distorsionează realitățile din Republica Moldova.
În ceea ce privește retransmisiunea posturilor rusești de televiziune, am văzut că la majoritatea dintre acestea emisiunile de propagandă au fost restricționate, după primele zile de război.
Anumite portaluri de știri pro-Kremlin au fost blocate de Serviciul de Informații și Securitate al Republicii Moldova. Dar această luptă este complicată. De exemplu, același Sputnik a fost restricționat în Republica Moldova, însă imediat s-au făcut clone ale site-ului și ale profilului de pe rețelele de socializare, care tirajează știrile false la fel cum o făceau și înainte.
Da, se depun anumite eforturi, însă acestea nu sunt suficiente. Cred că Republica Moldova are nevoie și de schimbarea legislației. Trebuie să existe o legislație mai restrictivă, dar și intenții sincere ale instituțiilor statului care să dorească să lupte cu propaganda rusească. Pentru că în timpul guvernării lui Igor Dodon puterea chiar nu avea nicio intenție să combată propaganda rusească. Mai degrabă anumite instituții ale statului erau puse în slujba acestei propagande.
Un alt eveniment al ultimei perioade a fost cererea de aderare la UE semnată de conducerea Republicii Moldova la câteva zile după declanșarea războiului în Ucraina. La Chişinău au existat două curente de opinii – unul care susținea că este un eveniment istoric, iar altul – că este o imprudență și că nu era momentul de a „zădărî ursul”, care și așa este mult prea nervos și mult prea aproape. Dvs. cum vedeți lucrurile?
Ursul, dacă are în plan să atace Republica Moldova, va găsi pretexte oricum, chiar dacă vom sta foarte cuminți.
Eu nu cred că la noi este posibil un scenariu ucrainean, pentru că noi nu avem capacitatea să luptăm nici măcar o zi cu colosul militar rusesc.
Noi am reiterat că rămânem în continuare stat neutru. În plus, Republica Moldova nu s-a aliniat la sancțiunile impuse Federaţiei Ruse. Iar la Chişinău nu s-a pus niciodată problema aderării la NATO, spre deosebire de Georgia și Ucraina. La noi se discută doar despre integrarea europeană.
Dar oricum, dacă Federaţia Rusă are în plan să acționeze împotriva Republicii Moldova, va găsi pretexte destule.
Pentru Republica Moldova a apărut acest moment de oportunitate pentru a semna această cerere de aderare la UE, o oportunitate care trebuia valorificată de actuala conducere.
Guvernarea actuală de la Chişinău oricum intenționa să vină cu o cerere de aderare la UE, dar vroia să o facă mai aproape de finalul mandatului, peste doi-trei ani, când ar fi reușit să facă o serie de reforme prevăzute în Acordul de Asociere. Despre această cerere s-a discutat foarte mult încă în perioada 2013-2014, dar atunci nu s-a depus pentru că am avut celebrul „Furt al Miliardului”, când din băncile moldovenești a fost furat de conducerea de atunci un miliard de dolari, și am avut și un regim oligarhic care se acoperea cu lozinci pro-europene.
Pe acest fundal, chiar și tema integrării europene nu prea mai era bine văzută în societatea moldovenească. Mai degrabă partidele pro-europene au început să promoveze mesajul anti-corupție – anume acest lucru a adus la putere Partidul Acțiune și Solidaritate al Maiei Sandu.
Republica Moldova, actuala guvernare, a procedat corect, semnând cererea de aderare la UE.
UE nu a admis niciodată până acum idea că statele din Parteneriatul Estic vor putea deveni cândva parte a UE. Tristele evenimente din Ucraina au schimbat anumite realități. A venit Ucraina cu această cerere semnată și această solicitare a Ucrainei a deschis oportunități și pentru Republica Moldova, dar și pentru Georgia. Și guvernarea de la Chişinău nu putea să nu folosească această fereastră de oportunitate.
Procesul care urmează este foarte îndelungat, niciuna dintre cele trei țări nu este gata de aderare, dar cel puțin vom avea această schimbare de paradigmă din partea Bruxellesului – că statele Parteneriatului Estic într-o anumită perspectivă pot deveni membre ale UE.
În dimineața zilei de 24 februarie, când ne-am trezit și am citit despre faptul că Rusia a pornit război împotriva Ucrainei, multă lume la Chişinău s-a gândit la tancurile rusești din regiunea transnistreană. Neașteptat, Tiraspolul, a fost foarte cuminte în această perioadă și foarte prudent în declarații. Vedeți pericole venind de acolo, având în vedere că în regiunea transnistreană este staționat un contingent de 1500 de militari ai armatei ruse și există și un depozitul la Cobasna cu 20 de mii de muniții?
Tiraspolul stă, într-adevăr, cuminte, este îngrijorat. În primul rând, este îngrijorat pentru faptul că liderii regiunii sunt direct conectați la elitele regionale din Odesa, cu care fac afaceri, de regulă ilicite. Și acest conflict le afectează serios afacerile. Și totodată, nu se știe cum se vor schimba relațiile de putere și de influențe în regiune.
Din informațiile care există la Chişinău, armata rusească, dar și trupele paramilitare transnistrene, sunt în stare de alertă și în orice moment pot să acționeze.
Dar Guvernul de la Chişinău ne-a dat asigurări de mai multe ori că nu există pericole în acest moment venind din regiunea transnistreană.
Armata regiunii transnistrene este mai degrabă îndreptată împotriva Ucrainei. Separatismul transnistrean acum, din punct de vedere militar, prezintă mai multe pericole pentru Ucraina. Pentru Chişinău prezintă pericol mai mult din punct de vedere politic. Pentru că dacă Federaţia Rusă va reuși să înfrângă Ucraina și să preia controlul politic asupra Kievului, Chişinăului va fi impus un plan de reglementare a conflictului transnistrean care va fi un fel de Memorandum Kozak 2 și vom avea un statut al regiunii transnistrene care va reduce la zero toate aspirațiile europene ale Chişinăului – ceva similar cu ce a vrut să impună Moscova în urma acordului Minsk 2.
Iată de ce, din punct de vedere militar, Federaţia Rusă acum nu are niciun sens să înceapă o operațiune de invadare a Republicii Moldova.
Așadar, armata din regiunea transnistreană este în alertă, însă probabil că va acționa când vor începe acțiunile militare terestre în regiunea Odesa. Dacă se va ajunge la așa ceva, nu este exclus ca armata din regiune să înceapă să se miște spre Odesa, pe partea stângă a râului Nistru.
O altă variantă este să se îndrepte spre partea de sud-vest – în situația în care Odesa va rezista, dar rușii vor reuși să cucerească localitatea Zatoka. Acest lucru ar însemna că ei preiau controlul Basarabiei de sud, sau a părții din Basarabia care se află sub controlul Ucrainei, dacă ne referim la provincia istorică, sau Bugeacul. Nu este exclus ca rușii să preia controlul acestui teritoriu, să creeze acolo o republică separatistă, o republică populară pe modelul Luhansk sau Donețk și atunci Federaţia Rusă va dori să aibă o conexiune terestră dintre aceste formațiuni teritoriale și regiunea transnistreană.
Și în această situație nu este exclus ca armata din regiune să se miște spre sud-vest și în această mișcare să ocupe, sau să atingă și o parte din teritoriul Republicii Moldova – cum ar fi zona Palanca, care este un important nod rutier, sau chiar teritoriile din regiunea autonomă Găgăuzia. Și asta, în perspectiva unor scenarii ulterioare de federalizare a Republicii Moldova.
Așa că, dacă va acționa militar, armata rusă din regiunea transnistreană și structurile de forță de acolo fie se vor mișca spre Odesa – și atunci din punct de vedere teritorial Republicii Moldova nu va fi implicată în război. Fie se vor mișca către sud-vest, în direcția Ismail, și atunci nu este exclus ca anumite teritorii, anumite raioane din sudul Republicii Moldova să fie și ele parte a operațiunilor militare.
În această situație, Republica Moldova poate miza pe vreun sprijin real de undeva? Sau nefiind în UE, nefiind în NATO, neavând relații foarte bune cu Rusia este, cumva, pe cont propriu?
Republica Moldova, la modul real, dacă apare pericolul unei invazii militare, poate miza să fie apărată doar pe România. Dar trebuie să înțelegem că România este stat membru al UE, stat membru al NATO. Pe undeva, acest lucru și complică lucrurile, pentru că o anumită implicare a României într-un eventual război sau într-o eventuală agresiune a Rusiei în Republica Moldova ar implica NATO în acest conflict.
Însă ar putea fi o decizie doar la nivelul statului român, având în vedere că acest teritoriu, Republica Moldova, este populat majoritar de români – aici sunt în jur de 3 milioane de etnici români, dintre care aproape 1 milion sunt și cetățeni români.
Și atunci, poate că România ar avea o datorie morală să intervină ca să nu se întâmple aici o anexare a acestui teritoriu, după modelul anului 1940. Și poate că ar fi chiar o reparare a unei greșeli istorice din 1940, când România nu a încercat să-și apere acest teritoriu și l-a cedat fără lupta. Poate că din punctul de vedere al gestului simbolic, al moralității, ar conta foarte mult dacă România s-ar implica ca să nu permită încă o dată anexarea și rusificarea acestui teritoriu de către Federaţia Rusă.
Republica Moldova este un teritoriu istoric românesc, face parte din arealul cultural identitar lingvistic românesc și este populat preponderent de etnici români.
Cică – citez – Chişinăul este la o distanță de 200 km de Odesa. Alte localități unde se duc lupte sunt chiar mai aproape, cum ar fi Herson sau Nikolaev…
Herson și Nikolaiev (Mykolaiv) îs mai departe de Chișinău decât Odesa, martor mi-e harta 😉
Nu că asta ar schimba mult datele problemei, dar e bine să știm despre ce vorbim! Sănătate și pace!
Implicarea Romaniei intr-un eventual conflict in Moldova e foarte dificila, zic eu chiar improbabila. Moldovenii nu trebuie sa se bazeze pe iluzii. Ar fi gresit. Trebuie sa priveasca realist situatia.
Ar fi altceva insa daca NATO si SUA s-ar satura de „aventura” nazisto-genocidara a Rusiei si ar hotari sa ii blocheze alte interventii militare. Insa realist, nu vad semne, cel putin nu in momentul asta.
Ca sa nu se interpreteze aiurea de catre propaganda rusa: prin „aventura” nazisto-genocidara a Rusiei am vrut sa afirm faptul ca Rusia se comporta ca nazistii si face genocid impotriva civililor. Ce face armata rusa inseamna crime de razboi si crime impotriva umanitatii. Sper sa il vad pe Putin la tribunal pentru asta, impreuna cu toti decidentii si executantii care au condus si sustinut razboiul asta, inclusiv pe jurnalistii rusi care executa ordinele puterii de la Moscova.