Exemple clare avem de la Baronul Von Brukenthal care edificând Palatul de la Avrig aduce acolo 5 arbori de lalea. Sau a celui de la Păclişa, judeţul Hunedoara unde, spun jurnaliştii de la Adevărul, conacul boieresc ridicat acolo în secolul XIX a avut parte şi de un impresionant parc dendrologic, parc în care contele a adus şi trei arbori cu lalele. „Au fost aduşi în urmă cu aproximativ 120 de ani de baronul Poganny, care a rămas fascinat de frumuseţea lor când i-a văzut prima dată în Austria. A adus și aici trei puieţi de doi metri înălţime. Astăzi, ei au ajuns la peste 20 de metri şi se află într-o stare excelentă”, a spus Cornel Tăsală, fostul director al Centrului de la Păclişa. (Citește mai mult).
Este şi cazul Reşiţei care are 5 arbori de lalea sau Tulipani (liriodendronum tulipifera), deşi aici nu sunt cunoscute conace boiereşti dar, cum oraşul a fost dezvoltat de ingineri şi industriaşi austrieci, cel mai probabil ei sunt şi autorii împământenirii acestor arbori minunaţi. Aşa cum, probabil tot ei, au adus acum mai bine de 300 de ani, în 1771 platanul care poate fi admirat şi astăzi la poarta combinatului din Reşiţa şi care este martorul Revoluţiei Industriale din Banatul de Munte.
Cu timpul, însă, reşiţenii şi dezvoltarea proletară a oraşului a uitat de aceste minunăţii verzi, care asigură nu numai un renume de grădină botanică „Cetăţii de foc”, aşa cum a fost denumită Reşiţa, ci şi un confort urban şi peisagistic deosebit.
Au fost (re)descoperiţi abia în Mileniul III, undeva în jurul anului 2007, atunci când în Parcul din Triaj un investitor s-a gândit că ar cadra excelent o staţie de carburanţi. Protestele locuitorilor din „Blocul funcţionarilor”, cum este el numit, a salvat cei doi copaci şi întregul parc, Primăria Reşiţa renunţând după proteste vehemente să mai sacrifice copacii şi parcul.
Un an mai târziu, profesorul Lucia Munteanu ajutată de elevii claselor de ecologie de la Grupul Şcolar „Ştefan Anghel” din oraş şi finanţaţi de către Consiliul Judeţean Caraş-Severin au început să caute astfel de „monumente ale naturii” prin tot oraşul, fiind convinşi că astfel de rarităţi mai pot fi descoperite. Aşa a apărut o listă cu „arbori miraculoşi” care au fost aclimatizaţi la noi: platani, Ginkgo biloba, chiparosul de baltă, salcâmi japonezi, oţetarul roşu sau arborele de mătase.
Şi tot copiii de la „Ştefan Anghel”, la orele de atelier, au confecţionat nişte plăcuţe speciale marcând fiecare copac din proiect, dând detalii despre nume, specie şi zona de origine şi le-au pus fiecărui copac în parte, marcând astfel „arborii miraculoşi” din oraş. Iar Consiliul Judeţean Caraş-Severin i-a declarat în anul 2008 monumente ale naturii, transformându-i în arbori ocrotiţi de lege.
Arborele cu lalele
Descoperit de elevii Grupului Şcolar „Ştefan Anghel” din Reşiţa, în prezent Colegiul Tehnic, aceştia au fost localizaţi în Parcul Triaj din faţa „blocului funcţionarilor” (două exemplare), în Parcul din faţa şcolii lor (Parcul Liceului CSR, actualmente al Colegiului Tehnic Reşiţa) tot două exemplare şi, doar la un pas distanţă, în părculeţul din faţa clădirii Serviciului Român de Informaţii. Ulterior, mediatizarea şi emulaţia creată în jurul acestor copaci minunaţi, au făcut ca reşiţenii să identifice şi un al şaselea exemplar în Parcul Copilului din Cartierul Lunca Bârzavei (Govândari).
Elevii au făcut și o fișă de observație a arborilor, în care au trecut și o descriere a acestora. ”Au talie mare, ajungând până la 40 m. Frunzele au forma de liră, plasate în doi lobi. Florile sunt verzui la exterior și portocalii sau galbene la interior, cu aspect de lalea. Au un parfum suav. Preferă locurile cu climă moderată. Înmulțirea se face prin semințe, sau marcotaj. Este originar din America de Nord”. (http://www.greenbanat.ro/arbori/arboreledelalea.html).
Deşi povestea începută frumos nu trădează un sfârşit dureros, din păcate profesorul Lucia Munteanu, după doi ani de muncă intensă în încercarea de a cartografia toate speciile de arbori din oraş, s-a pensionat, iar grupul şcolar s-a transformat mai întâi în liceu, apoi în colegiu.
Clasele de ecologie s-au desfiinţat, dispărând astfel şi voluntarii, iar Primăria a început, pe nevăzute, o adevărată luptă cu aceste monumente ale naturii.
Prima victimă a fost chiar unul dintre cei doi arbori cu lalele din Parcul fostului Liceu CSR, acolo demarându-se edificarea unui lăcaș de cult a cărui vizibilitate, probabil, era obturată de frumosul Tulipan. După mai multe intervenții ”de întreținere” ale Primăriei Reșița unul dintre cei doi copaci s-a uscat și a fost tăiat de către angajații Primăriei. Cu timpul și celuilalt copac i-a fost îndepărtată tăblița pusă de elevi, pentru a nu i se mai ști statutul, iar celor din Parcul Triaj, deși încă în picioare, le-au fost deteriorate tăblițele, fără a mai fi refăcute. Chiar dacă clasele de ecologie nu mai sunt, partener în proiect mai era și Agenția pentru Protecția Mediului Caraș-Severin care, de ani buni, nu mai suflă o vorbă despre acești arbori cu statut special.
Ginkgo biloba
Pe Bulevardul Alexandru Ioan Cuza din Reșița, cel mai probabil încă din vremea UDR, atunci când uzinele reșițene au ajuns să fie deținute de familii precum Malaxa ori Auschnitt, în fața locuințelor edificate pentru muncitorii din fabrici au fost plantați și două exemplare de Ginkgo biloba, (re)descoperite tot de elevii profesoarei Lucia Munteanu și marcați și ei ca și arbori miraculoși.
La intervenția repetată a angajaților de la Spații Verzi din Primăria Reșița unul dintre cei doi copaci a fost efectiv ciuntit, tăindu-i-se crengile până la nivelul acoperișului clădirii, iar unuia dintre copaci tăblița indicatoare i-a și dispărut.
”Introdus în Europa din China la 1754, are frunzele triunghiulare, crestate la mijloc, cu nervurile despicate în două. Florile bărbătești sunt mâțișori scurți, iar cele femeiești sunt câte două la vârful unei crenguțe. Este o fosilă vie, fiind neschimbat de milioane de ani. Cândva forma păduri și în Europa. Azi însă crește natural pe areale restrânse în China și Japonia. În scoarță și în măduvă are canale secretoare de substanțe mucilaginoase. Frunzele cad anual toamna. La sfârșitul lunii iulie, ovulul fecundat se maturizează având mărimea unei prune cu tegumentul seminal cărnos. Este utilizat și în scopuri terapeutice” (http://green-banat.ro/arbori/ginkgo.html).
Încă de la monitorizarea din 2008 profesoara Lucia Munteanu nota că un al treilea exemplar a fost practic retezat la jumătate de către angajații Primăriei Reșița.
Tot în Parcul fostului Liceul CSR, chiar în spatele bisericii nou edificate a fost identificat și un exemplar extrem de frumos de chiparos de baltă.
”Este o fosilă vie, retrasă în Nordul Americii în locuri mlăștinoase. În terțiar trăia și pe teritoriul țării noastre, iar lemnul lui a format lignitul din Valea Jiului. Au frunze aciculare, caduce așezate în distih. Pe rădăcinile indivizilor care trăiesc în mlaștini se formează pneumatofori pentru schimbul de gaze. Populează regiuni calde și temperate din emisfera boreală” (http://green-banat.ro/arbori/chiparos.html).
Platanul – martor a secole de foc nestins
Este cel mai cunoscut copac din oraș, asta și pentru că se află chiar la poarta de intrare în combinatul siderurgic (TMK Reșița), loc unde pe vremuri mii de muncitori intrau și ieșeau din serviciu, dar și pentru că este marcat corespunzător, cu două tablițe pe care stă scris că este martor al edificării industriei reșițene. Deși el este deja marcat pe o hartă din 1832 a STEG-ului Imperiului Habsburgic (societatea austriacă ce deținea uzinele reșițene), se spune că platanul ar fi fost acolo încă din anul 1771, anul în care s-a aprins focul în furnalele din Reșița.
”Ritidomul platanului este ușor de recunoscut, fiind neted, lustruit și albicios. Frunzele sunt mari, palmate de culoare verde deschis. Este un arbore spectaculos, vara dar și iarna când de ramuri atârnă fructele ghimpoase și care conțin sute de semințe pufoase. Este un arbore foarte tolerant la poluare și așa se explică plantarea lui în urmă cu sute de ani în orașele industriale Bocșa, Reșita, Caransebeș. Ulterior încheierii proiectului am aflat că ar exista platani la Ciclova, în jurul fostei fabrici de bere, dar cu o stare de sănătate precară”. (http://green-banat.ro/arbori/platan.html).
Din păcate, tuturor acestor arbori miraculoși nu le este suficient doar statutul de ”monumente ale naturii”, conferit de Consiliul Județean în 2008, ei trebuie marcați, tratați, ținuți sub observație și incluși în circuitul turistic.
Deși profesorul Lucia Munteanu a demarat proiectul de cartografiere verde a Reșiței, cartografiere care ar fi urmat să cuprindă toate speciile de arbori ale orașului, arestarea primarului Mihai Stepanescu de către DNA și pensionarea profesoarei au făcut ca Primăria Reșița să nu își respecte promisiunea (care este și obligație legală) de a întocmi Registrul Spațiilor Verzi, așa cum prevede Legea 24 sau Legea Spațiilor Verzi.
În anul 2016, la sesizarea Asociației ”Euroland Banat” (http://resita.ro/actualitate/4332-asa-se-face-toaletarea-pomilor-la-resita-angajatii-primariei-continua-acuzati-ca-distrug-zonele-verzi-ale-orasului), Primăria Reșița a fost amendată cu o sumă considerabilă pentru că, nici până astăzi, acest Registru nu a fost întocmit.
Noul primar, Ioan Popa, la inițiativa europarlamentarului Mircea Diaconu, a demarat organizarea lunară de întâlniri cu oamenii de cultură și peisagiștii din oraș, pentru a se discuta situația urbanistică a municipiului și a se găsi cele mai bune soluții acolo unde este nevoie de intervenție. Deși s-a arătat deschis spre asemenea dezbateri, pentru convocarea cărora a desemnat-o pe profesoara Nadia Potoceanu, consilier local din partea PartiduluI Verde, primarul Ioan Popa a avut și o condiție: ”Să mă lăsați să mai și fac ceva prin oraș…”.
