Pe sub radar, cu o presă anesteziată, marile companii de stat din ministerele părăsite de USR PLUS sunt repopulate cu oamenii care răspund la comenzi. Concursul pentru șefia DIICOT a fost oprit prematur, alte concursuri de angajare cu criterii clare au fost stopate.
O restaurație în toată regula are loc, protejată de zgomotul crizei. În paralel, tot mai mulți lideri liberali sunt frustrați că președintele, omul care controlează acum tot jocul politic, s-a baricadat în buncărul de la Cotroceni și ia deciziile ca un general căruia nu i se pot contesta ordinele.
Abia instalați pe locurile eliberate de USR-iști, miniștrii liberali interimari au înlocuit șefii puși de USR PLUS în consiliile de administrație ale marilor companii – văzute permanent ca vaci de muls. O grabă greu de înțeles pentru PNL, un partid care nu mai prididește să recheme în fiecare zi USR PLUS la guvernare. Ce colaborare ar mai fi posibilă când toate gesturile sunt de agresiune, de îndepărtare brutală?
Miza înlocuirilor de la Transporturi și Economie e una financiară. Foștii miniștri USR PLUS începuseră decăpușarea marilor firme de stat și o tentativă de reformă prindea contur. Contracte păguboase cu companii protejate ani la rând au fost denunțate, ceea ce a însemnat pierderi de milioane de euro pentru oamenii de sistem. Atenție, vorbim în multe cazuri de companii ”strategice”, abonate la contracte și cu serviciile secrete, armata ori poliția, implicate în construirea de proiecte de infrastructură critică. Pe scurt, companii apropiate de oameni din serviciile secrete, protejate în ciuda faptului că deseori livrează scump și prost.
Deloc întâmplător, sunt miniștri care s-au plâns în discuții informale de presiunile făcute de la vârful statului pentru păstrarea în conducerea companiilor de stat a unor personaje apropiate de serviciile secrete.
Acești oameni decuplați de la resurse au făcut masă critică. Și-au văzut afacerile amenințate, sinecurile periclitate, statutul desființat. Mai mult, au văzut cu groază cum la parchete s-ar putea întoarce șefi independenți care să dezgroape dosarele ascunse de oamenii lui Iohannis. Și atunci au apelat la toate cunoștințele și legăturile lor din politică ca problema să se rezolve rapid.
Lideri liberali relatează uimiți, în discuții private, cum premierul Cîțu a girat rapid schimbările brutale de la companii și concedierea USR-iștilor din eșaloanele doi și trei, deși înțelegerea era că îi așteaptă înapoi la guvernare odată ce congresele celor două partide se vor fi încheiat. Urgența era așadar alta: astuparea puținelor breșe făcute de USR PLUS în sistem, protejarea afacerilor amenințate, eliminarea transparenței. Iar Cîțu, o știm prea bine, nu mișcă nimic fără acceptul Cotroceniului.
Și așa ajungem la Cotroceni, sediul problemei. Rolul președintelui în declanșarea crizei politice e cunoscut: el a cerut explicit demiterea ministrului Stelian Ion. Prestația lui ulterioară însă îi frustrează total pe majoritatea liderilor liberali: nimeni nu știe ce vrea președintele cu adevărat pentru PNL, pentru coaliție și pentru el însuși după ce i se termină mandatul.
Iohannis a transformat Cotroceniul într-un buncăr. O unitate militară perfect opacă. A eliminat comunicarea publică și comunicarea cu partenerii politici de pe agenda instituției prezidențiale. Rarele conferință de presă (interviuri nu dă) și sporadicele consultări politice sunt formale, președintele nu dă informații. Așa cum remarca profesorul Alexandru Gussi, fost consilier prezidențial în mandatul lui Traian Băsescu, Iohannis a militarizat instituția.
Știm din puținele informații scurse de la Cotroceni că președintele se bazează masiv în luarea deciziilor pe discuțiile cu reprezentanții instituțiilor militarizate, mai cu seamă SRI și SPP. Echipa de consilieri prezidențiali e subțiată la maximum, iar discuțiile de substanță cu liderii politici – fie ei din PNL sau din celelalte partide parlamentare – sunt extrem de rare.
[…]
Un editorial de Cristian Pantazi / Citește articolul integral pe G4Media
