Rețeaua de tuneluri de sub Palatul Culturii, în plan pentru găzduirea tezaurului Iașului | Ziarul de Iași

Rețeaua de tuneluri de sub Palatul Culturii, în plan pentru găzduirea tezaurului Iașului. Ați auzit de celebrele tuneluri de sub zona centrală a Iașului? Zona Sărărie, Copou, Tătărași, dar și bulevardul Ștefan cel Mare sunt pline cu asemenea hrube. Experții spun că acestea sunt, de fapt, pivnițe, iar zona centrală a Iașului arată ca un „șvaițer” în partea subterană.

Astfel de pivnițe au fost descoperite inclusiv sub Palatul de Cultură, în anul 1906, de către arhitectul Ion D. Berindey, care le-a acoperit cu cărămidă. Pivnițele de sub Palat ar fi construite încă de pe timpul lui Vasile Lupu, domnitorul Moldovei, aproximativ în anul 1630.

Citește și: Livia Grama Medilanski (Düsseldorf): „Avem nevoie de un institut cultural «Carol I al României» pentru miile de români care sunt aici și pentru cultivarea relațiilor cu germanii”

În partea din stânga a clădirii (spre Teatrul Luceafărul), în subteran, au fost găsite în 2006 mai multe tuneluri, însă nu au fost explorate decât parțial, fiind conservate. Acum, actualii reprezentanți al Palatului Culturii vor să le „dezgroape”, la propriu, și să le amenajeze pentru a găzdui, ca muzeu, tezaurul din aur al Iașului.

Tunelurile erau folosite de locuitori pentru depozitarea proviziilor

Potrivit istoricilor, pe vremuri, în urmă cu două sute de ani și peste, locuitorii Iașului aveau casele în partea colinară a orașului, adică centrul orașului din prezent. Mai concret, în Copou (care a fost de altfel, în trecut, un sat cu acest nume), Păcurari, Tătărași, Târgu Cucu, Elena Doamna, Bucșinescu sau Podu Roș. În acele timpuri, la venirea anotimpului rece, locuitorii trebuiau să aibe pivnițele pline cu provizii.

Citește și: Știință, nu pseudoștiință. Sofia, la 102 ani, ia lecții de astronomie de la o profesoară din Elveția. Vrea să afle de unde vine încălzirea globală și dacă stelele dispar

„Oamenii nu aveau frigidere, ca în prezent, iar mâncarea trebuia depozitată undeva. Vinul se depozita într-un loc, iar carnea sărată, brânza sărată, murăturile în altă parte. Și asta când începea zloata de toamnă, iar transportul nu se mai putea face pentru aprovizionare. Așa că toți își făceau pivnițe, iar uneori acestea se interconectau.

Piatra cu care era boltită pivnița se aducea cu carul cu boi, de la Pietrărie, de pe Bucium. Oricum, nu există pivnițe în zona Bahluiului”, ne-a spus Mădălin Văleanu, cercetător  în cadrul Muzeului de Istorie a Moldovei din cadrul Complexului Muzeal Național Moldova Iași (Palatul Culturii).

Continuarea în Ziarul de Iași

Urmăriți PressHUB și pe Google News!

(sursa foto: ziaruldeiasi.ro)