Apetitul pentru vaccinare al populației este într-o scădere marcantă. În disperare de cauză, guvernele caută soluții, încercând să îi convingă pe cei mai mulți dintre cei nevaccinați să o facă. Una dintre abordările luate în considerare și chiar aplicate în unele țări este recompensarea financiară sau de altă natură a celor care acceptă să se vaccineze.
Cred că este o abordare eronată. Iată de ce. În primul rând o astfel de abordare nu poate să funcționeze decât pentru un segment restrâns al populației, și anume cei care nu au fîcut-o doar din comoditate. O stimulare financiară poate eventual să îi ajute pe aceștia “să coboare din pat” și să se îndrepte către cel mai apropiat centru de vaccinare. Însă este total nerealist ca să te aștepți ca cei care au îngrijorări legate de impactul vaccinării asupra sănătății sau libertății lor să facă un astfel de pas pentru o zi liberă, o porție de mititei sau o bere ca să dau doar câteva exemple.
Astfel de recompense nu vor putea compensa îngrijorările majore și motivațiile pe care majoritatea celor nevaccinați le au. Mai mult, anumite premii au toate șansele ca mai degrabă să jignească și să ducă la o creștere a neîncrederii dintre populația sceptică și autorități. Căci printr-o astfel de abordare simplistă și tranzacțională, cele din urmă dovedesc că nu fac niciun efort de a înțelege resorturile intime ale opoziției la vaccinare și a le da importanța cuvenită.
Cât despre premiile deosebit de substanțiale acordate prin loterie, se ignoră o altă latură a psihologiei umane: la probabilități egale, vom prefera întotdeauna să evităm pierderile decât să ne asumăm “riscul” câștigului. Un comportament cunoscut ca fiind “aversiunea la pierderi” (loss aversion). În cazul nostru, “pierderea” este riscul perceput în legătură cu vaccinarea. Însă nu doar că oferirea de recompense e improbabil să aducă un număr semnificativ de oameni la vaccinare, dar riscă să îngreuneze și mai mult procesul de vaccinare în vitor.
Și asta din pricina hazardului moral pe care îl crează. Crearea unui precedent printr-un astfel de sistem de retribuire va face ca, în campaniile viitoare, un segment al populației să amâne vaccinarea în așteptarea unui sistem care să îi recompenseze. Mai ales în rândul populației mai puțin avute și mai puțin educate. În felul acesta, rezultatul pe termen mediu va fi nu unul în favoarea procesului de vaccinare, ci împotriva lui, încetinind și mai mult imunizarea populației atunci când evoluțiile viitoare ale pandemiei o vor cere.
Din motivele enunțate mai sus, singura soluție viabilă este convingerea populației să se vaccineze într-un mod rațional sau emoțional, în funcție de segmentul țintit. Asta înseamnă o comunicare care să răspundă nevoilor de siguranță și de relaționare a populației, prin demontarea miturilor care circulă în spațiu public și prin evidențierea beneficiilor medicale și emoționale. Adică o campania de comunicare permanentă, sofisticată, segmentată, făcută cu profesioniști. Iar pentru cei foarte comozi, o diferențiere a libertății de prezența în locurile publice ar funcționa cel puțin la fel de bine ca o recompensă financiară.
La urma urmei “Libertatea mea se termină acolo unde începe libertatea altuia” așa cum spunea filozoful John Stuart Mill.
Articolul a fost publicat mai întâi pe blogul raducraciun.ro
