România a intrat în Al Doilea Război Mondial cu o armată zdrobită de corupția și incompetența elitelor politice ale țării. Într-o ședință ținută la Cartierul General al armatei germane pe tema capacității de luptă a aliaților în perspectiva războiului cu Uniunea Sovietica, la data de 12 februarie 1941, participanții concluzionau că armata română „nici nu poate fi apreciată ca armată“.
Și totuși, doar trei luni mai târziu, pe 22 iunie 1941, această armata care nici măcar nu putea fi considerată armată avea să fie aruncată în luptă, primind cea mai grea misiune din istorie: să câștige, alături de Germania, războiul împotriva Uniunii Sovietice, Statelor Unite și Marii Britanii.
Vineri, 30 august 2024, se împlinesc exact 80 de ani de la intrarea Armatei Roșii în București, moment care marchează începutul ocupației sovietice și al impunerii regimului comunist. Impactul asupra țării a fost unul devastator. România și-a curmat brusc drumul spre modernizare și europenizare, elitele intelectuale i-au fost exterminate, iar noul model de societate a schimbat profund sistemul de valori al întregului popor.
La sfârșitul perioadei comuniste, după 45 de ani de pace, România ajunsese la doar 32% din PIB-ul mediu al Europei, după ce în 1938 plecase de la 51%.
Corupția a afectat capacitatea de apărare a țării
Aktual24.ro vă propune, în zilele următoare, o serie de articole în care să fie analizate câteva puncte-cheie din acest traseu parcurs de România în trei ani, de la momentul 22 iunie 1941, al intrării în război, și până la 30 august 1944, momentul când trupele Armatei Roșii au ocupat Bucureștiul. În articolul de față vom vorbi despre starea armatei române în iunie 1941, când mareșalul Ion Antonescu a dat celebrul ordin rămas în istorie: „Ostași, vă ordon, treceți Prutul“.
Felul în care a intrat România în Al Doilea Război Mondial, la 22 iunie 1941, poate fi socotit o tragedie din toate punctele de vedere. Acest exemplu zguduitor despre ce poate face corupția din capacitatea de apărare a unei țări ar trebui să fie studiat și aprofundat de istoricii militari, iar concluziile să le fie predate ofițerilor în Academia Militară și politicienilor la cursurile Colegiului Național de Apărare. Cu toate acestea, tema este evitată ori înghesuită în notele de subsol ale lucrărilor.
Țintă a jafului și corupției politicienilor și înalților ofițeri în perioada interbelică, armata română era într-o stare absolut catastrofală la începutul anului 1941. Deși norii grei ai războiului se strânseseră progresiv încă de pe la mijlocul anilor 1930, regele Carol al II-lea, camarila sa, politicienii perindați la guvernare și ofițerii superiori își văzuseră de afaceri, delapidând bugetul pentru înzestrarea armatei și neglijând complet pregătirea.
„România a făcut războiul împotriva Uniunii Sovietice cu niște tunulețe de la 1877”, își amintea acum un deceniu istoricul și diplomatul Neagu Djuvara, prezent și el pe front în 1941. Este o mărturie care sintetizează foarte bine situația în care s-a găsit armata română la startul celui mai devastator război din istorie.
Continuarea, în Aktual24.ro
Citește și: Suspiciuni de spionaj deasupra unui parc industrial german
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
(Sursa foto: Aktual24.ro)
