România are pe departe cele mai grele condiții pentru participarea la alegerile europarlamentare din toate țările membre UE, în ceea ce privește numărul de semnături necesar, a explicat, pentru PRESShub, Septimius Pârvu, expert în bună guvernare și alegeri la Expert Forum.
Un partid trebuie să strângă 200.000 de semnături pentru a se putea înscrie în alegerile europarlamentare. Pentru un candidat independent, situația este și mai complicată: trebuie să adune 100.000 de semnături.
Situația a fost complicată de comasarea alegerilor, pentru că trebuie strânse în același timp semnături pentru alegerile locale (1% din numărul de alegători din localitate) și pentru europarlamentare.
În plus, pentru alegerile europarlamentare, unde sunt necesare cele mai multe semnături, timpul de strângere este mai scurt decât pentru alegerile locale, deși cele două au loc în aceeași zi.
PRESShub: Care este practica în Uniunea Europeană privind listele de semnături pentru participarea la alegerile europarlamentare?
Septimius Pârvu: România are cele mai grele condiții din UE pentru participarea la alegerile europarlamentare.
În alte țări, poate ajunge la câteva zeci de mii. Dar 100.000 pentru un independent nu există nicăieri. Iar 200.000 este un număr foarte mare și pentru partide.
În alte țări există și o combinație. Poate fi, de exemplu, un număr de semnături, semnături și o anumită garanție în bani pe care s-o plătească fiecare candidat. Sau poate fi varianta de a plăti doar o anumită sumă.
Dar România este pe de parte cea mai restrictivă în sensul ăsta.
Pentru un candidat independent, să strângi 100.000 de semnături, în condițiile în care n-ai aparatul de partid și nu ai bani, este greu spre imposibil.
Poți să lucrezi cu voluntari, poți să fii foarte bine intenționat, dar este greu.
Dacă ești partid, gen PSD și PNL, ai rețea, ai membri, strângi de la ei, membrii strâng de la familie și, să zicem, de la colegii de muncă.
Comasarea alegerilor complică mai ales situația celor care vor să candideze și la locale, și la europarlamentare.
Deși, dacă ești candidat serios, nu te duci în ambele părți. Nu poți să-ți faci campanie pentru amândouă. Într-o zi ai pălărie de candidat la europarlamentare, a doua zi candidat la locale?
Putem spune că această listă uriașă de semnături reprezintă un un blocaj antidemocratic?
Cu siguranță este și, la urma urmei, care e scopul de a strânge atâtea semnături? Că de verificat la modul realist, nu prea se poate.
Este ok să fie impus un minimum pentru a participa în alegeri, că sunt garanții în bani sau semnături, ori amândouă, dar nu exagerat.
Sunt țări care pentru independenți, de exemplu, la diverse tipuri de alegeri, cer doar câteva zeci de semnături, pentru că ideea este să arăți că ai un minim de sprijin, că te-ai chinuit un pic, dar poți să intri în competiție.
Sigur, după aia te sancționează competiția, că nu te votează nimeni.
Dar să blochezi din prima accesul, să nu-i lași să intre în campanie, este un blocaj antidemocratic.
De verificat la modul realist, nu prea se poate. Din experiențele anterioare, am văzut că semnăturile nici nu-s verificate pe bune.
Biroul Electoral Central nu are capacitatea să verifice atâtea semnături. Pentru alegerile locale, termenul se încheie de Paști. Or să stea cei de la birourile electorale județene să le verifice, de Paști? Mă îndoiesc.
De fapt, este o metodologie ochiometrică, se uită să nu fie trase la xerox, să nu fie aceeași semnătură, să nu fie scrise de aceeași mână.
De exemplu, în țările baltice, unde poți semna electronic, nu se mai pune nimeni problema că nu ești tu ăla?
Dar așa, pe hârtie, să ne aducem aminte că la prezidențiale, dacă nu mă înșel, au fost doar opt dosare penale.
Dacă intri într-o cursă cu niște semnături care nu știi cât de pe bune sunt, nu sunt verificate, care mai și blochează accesul, atunci da, nu vorbim neapărat de o competiție reală.
În pandemie a fost o decizie că puteai să strângi semnăturile și pe internet și după aia să le printezi. Acuma înțeleg că s-a scos și trebuie să fie exclusiv pe hârtie.
Da, a fost o chestie absolut legată de pandemie. Dar metodologia nu era chiar cea mai bună, pentru că neavând identitatea electronică, nu puteai verifica semnătura cu adevărat.
Dar, au fost și lucruri bune în pandemie. De exemplu, s-a redus numărul de semnături pentru parlamentare, care s-au păstrat, 0,5% din circumscripție.
Semnăturile se pot recicla, adică dacă ai strâns în 2019 poți să le aduci acuma din nou?
Trebuie să fie noi, o cursă nouă, o procedură nouă.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
