Industriei energetice românești îi lipsesc multe componente pentru ca orice consumator să beneficieze de energie neîntreruptibilă (să aibă un mare coeficient de securitate), cu prețuri acceptate de economie și populație și cu emisii mici de gaze cu efect de seră. Iar războiul din Ucraina face acută nevoia ca România să-și regândească arhitectura industriei energetice către autosuficienta energetica.
Să plecăm de la mixul primar de energie al României:
Și apoi să ne uităm la cum se consumă energia în gospodării.
Observăm că cel mai mare consum de energie este în gospodării, aprox. 38%, după care vin transporturile cu 27% și mai apoi industria cu 21%.
Potrivit datelor furnizate de Asociația Energie Inteligentă, consumul energetic casnic reprezintă cel mai mare consum național. Din acesta, cea mai mare cantitate de energie este consumată pentru generarea de energie termică. Cu alte cuvinte, cea mai mare sursă de poluare din România este generarea de energie termică.
Energia termică generată în mediul casnic provine în cea mai mare parte de la lemne și cărbuni de foc (48%), apoi din gaze naturale folosite în centrale individuale (30%) și din gazele naturale și cărbune în termocentrale pentru sistemul de alimentare centralizată cu energie termică (SACET) din aglomerările urbane.
În România funcționează 46 SACET-uri care aprovizionează aproximativ 1.300.000 locuințe. Cel mai mare SACET se află în București, acesta având aproximativ 530.000 de consumatori.
Datele furnizate de toate platformele de măsurare a calității aerului în Bucuresti în perioada de temperaturi joase arată că principala sursă de poluare este reprezentată de arderile din sobe (lemne, cărbune sau ale materiale), care au randamente extrem de mici și de centralele termice individuale, care au de asemenea randamente mici. Trebuie spus că și SACET-urile sunt generatoare de poluare dar într-un grad mult mai mic, acestea aflându-se în mare parte în afara orașelor.
Astfel se justifică orice acțiune de folosire a resurselor regenerabile pentru generarea de energie termică și orice soluție de integrare a caselor nelegate la un sistem de alimentare centralizată cu agent termic de dimensiuni mici sau medii.
De asemenea, cunoaștem că în cazul folosirii tehnologiilor de cogenerare randamenetele sunt peste 90%, ceea ce le recomandă.
În România nu există capacități în cogenerare care sa folosească și alți combustibili în afara de cărbune, gaze naturale și biomasă.
Nu există nici sisteme de trigenerare, decât în locuințe individuale și în câteva clădiri care sunt construite recent și folosite drept clădiri administrative sau mall-uri.
De asemenea, urmare a experiențelor nefericite din Ucraina cu sistemele de generare, transport, distribuție, stocare și furnizare de energie electrică și termică, România trebuie să-și regândească arhitectura industriei energetice către autosuficienta energetica, începând de la individual, către local și regional.
Concluzii:
- orice sistem de generare de energie termică cu energie regenerabilă este de preferat actualelor sisteme care sunt în stare de funcționare,
- pentru zonele cu aglomerare urbană, trebuie regândite sistemele de generare, transport, distribuție, stocare și furnizare de agent termic, către autonomie energetică locală.
- actualele SACET-uri sunt greu și scump de înlocuit, astfel că trebuie ajutate cu orice aport termic din resurse locale: geotermal, waste to energy, recuperere de energie termică din industrie, etc .
- actualele și noile SACET-uri trebuie să fie îndreptate către trigenerare.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
(Foto: Pixabay.com)
