Dezvăluirile recente din armatele aliate NATO arată o cultură răspândită de abuz sexual. La nivel global, femeile din armată se confruntă cu hărțuire și violență sexuală, iar noile recomandări ale cercetătorilor propun soluții pentru a combate aceste comportamente și a schimba cultura militară actuală.
PressHub a tradus analiza realizată de profesorul Matt Fossey, Co-Director al UKRI E3 Centre for Equalities in Uniformed Public Services și de Dr. Lottie Herriott, lector în Criminologie la Universitatea Anglia Ruskin, privind hărțuirea sexuală și violența sexuală în armată, publicată în NATO Review. Analiza s-a realizat pe marginea unei cercetări realizate de 7 țări membre NATO, printre care și România.
Cuprinsul articolului
Conform analizei, în ultimii ani, au apărut dezvăluiri despre comportamente toxice în cadrul armatei canadiene și o cultură misogină în armata britanică, cu oficiali superiori care minimalizează plângerile. De asemenea, s-au raportat cazuri de viol și hărțuire sexuală în armata din SUA, Germania și Spania, fiind deci identificată o cultură de abuz sexual răspândită în rândul forțelor armate aliate.
Astfel, în 2019, NATO a înființat un grup de cercetare pentru a aborda provocările legate de violența și hărțuirea sexuală în cadrul alianței. Raportul final al grupului a fost recent publicat.
Citește și: Împăratul e gol. Dezbaterea Trump-Harris, despre rezultate și marile dezinformări
Grupul, format din experți din șapte țări (Canada, Regatul Unit, Germania, Suedia, Statele Unite, Croația și România), a analizat legislația internațională, politicile, procedurile și metodele de raportare, precum și prevalența hărțuirii și violenței sexuale. Pe baza cercetărilor, grupul a recomandat trei pași practici pentru a combate culturile misogine și de violență sexuală în cadrul militarilor, în contextul exercițiilor sau operațiunilor comune:
1. Definiții: Grupul de cercetare a actualizat definițiile pentru hărțuirea și agresiunea sexuală. Definițiile subliniază că hărțuirea sexuală include orice comportament sexual nedorit care afectează demnitatea unei persoane, iar agresiunea sexuală se referă la orice contact sexual nedorit, de la atingeri neadecvate la violență sexuală.
2. Date: Lipsa colectării de date despre agresiunea sexuală permite continuarea comportamentelor abuzive. Grupul NATO a creat un sondaj cultural adaptat, testat în cele șapte țări aliate, pentru a aduna date utile despre această problemă.
3. Instruire: Pentru a pregăti militarii pentru operațiuni comune, este esențial ca aceștia să înțeleagă ce comportamente sunt acceptabile. Grupul de cercetare a creat scenarii care ilustrează situații dificile și abuzive, pentru a stimula dezbateri și a crește conștientizarea. Această abordare ajută la prevenirea stereotipurilor și a comportamentelor abuzive, confirmă experții.
Care este magnitudinea traumelor sexuale militare
Cultura militară se fundamentează pe valori și standarde stabilite prin doctrine, care poate varia de la o țară la alta. De exemplu, în Marea Britanie, standardele Armatei sunt evaluate prin „Testul Serviciului”, care verifică dacă acțiunile și comportamentele influențează negativ eficiența și eficacitatea operațională, menționează analiștii pentru NATO Review.
Totuși, comportamentele care încalcă aceste standarde sunt foarte frecvente în forțele armate. Traumele sexuale militare (MST) afectează între 20% și 45% din personalul militar activ. În special, femeile din armată sunt expuse riscurilor, studiile estimând că 33% dintre femeile din SUA, 36.7% din Franța și 44.6% din Canada au experimentat MST în ultimele 12 luni.
Aceste cifre sunt îngrijorătoare din cauza asocierii MST cu probleme de sănătate mintală și fizică, precum depresia, PTSD, anxietatea și riscul crescut de a părăsi armata.
Deși femeile reprezintă doar o mică parte din personalul militar global, ele sunt semnificativ suprareprezentate ca victime ale infracțiunilor sexuale. De exemplu, în Marea Britanie, femeile constituie doar 11.8% din personal, dar 83% dintre plângeri pentru agresiuni sexuale sunt făcute de femei.
Raportările din forțele armate canadiene și americane arată că femeile sunt de patru până la șase ori mai susceptibile de a raporta agresiuni sexuale comparativ cu bărbații.
Aceste discrepanțe de gen ridică întrebări despre experiențele femeilor în mediul militar dominat de bărbați și despre răspunsul armatelor la ratele ridicate de violență sexuală împotriva acestora.
Cercetările asupra traumelor sexuale militare sunt încurajate
Pe lângă cercetările NATO, Centrul pentru Cercetarea Femeilor din Armată (CMWR) de la Universitatea Anglia Ruskin a analizat experiențele veteranilor femei, victime ale violenței sexuale în timpul carierei lor militare. Studiul a inclus femei din toate ramurile armatei britanice și cu diferite ranguri și perioade de serviciu.
Studiul a scos în evidență probleme precum normalizarea comportamentelor sexuale inadecvate și lipsa de consecințe pentru infractorii sexual, relatează Matt Fossey și Lottie Herriott.
Multe dintre femei au descris sentimente de „izolare” din cauza faptului că erau singurele femei într-un mediu dominat de bărbați și toxic, unde hărțuirea sexuală era frecventă.
Femeile intervievate au exprimat reticență în a raporta MST liderilor militari și colegilor, temându-se că plângerile lor nu vor fi luate în serios sau că vor suferi repercusiuni negative asupra carierei lor.
Deși aceste bariere sunt comune și în lumea civilă, studiul a identificat și obstacole specifice mediului militar, cum ar fi percepția că nu ar trebui să te opui propriului regiment.
Citește și: Ce lipsește din cartea lui Ciucă?
Experiențele femeilor din armată sugerează că, actualmente, cultura militară de zi cu zi este adesea în contradicție cu valorile pe care armatele internaționale le promovează. Femeile au raportat forme severe de agresiune sexuală, precum atingeri neadecvate, avansuri nedorite și violuri, considerate frecvent ca fiind parte din viața lor de serviciu.
Deși liderii militari din întreaga lume încep să condamne aceste atitudini și să promită toleranță zero față de violența sexuală, este crucial ca măsurile să fie eficiente și să abordeze efectiv problemele culturale. Aceasta înseamnă nu doar aplicarea de politici și proceduri, ci și schimbarea reală a culturii organizaționale și asigurarea unei aplicări stricte a principiului de zero toleranță față de comportamentele sexuale neadecvate, concluzionează Matt Fossey și Lottie Herriott pentru NATO Review.
Ce arată raportul NATO privind agresiunea sexuală a femeilor în armata română
Conform raportului NATO, în cadrul Forțelor Armate Române nu există politici clare care să reglementeze relațiile sexuale la locul de muncă. Lipsa unor linii explicite în acest sens creează o problemă, mai ales într-un mediu în care hărțuirea sexuală și alte comportamente neadecvate au fost identificate de o parte semnificativă a personalului militar.
Raportul NATO, efectuat în cadrul Forțelor Armate Române, scoate la lumină date privind percepțiile asupra hărțuirii sexuale. Conform cercetării:
- 33% dintre femeile militare și 20% dintre bărbați consideră că hărțuirea sexuală este prezentă în armată.
- În schimb, 32% dintre femei și 42% dintre bărbați nu consideră că aceasta reprezintă o problemă majoră.
- O parte semnificativă a respondenților fie nu au dorit să răspundă întrebărilor din sondaje, fie au afirmat că nu sunt siguri, ceea ce sugerează fie o lipsă de conștientizare, fie o reticență în a discuta deschis despre subiect.
Aceste percepții divergente pot reflecta atât absența unor mecanisme clare de raportare, cât și o cultură organizațională care nu recunoaște pe deplin frecvența sau gravitatea acestor comportamente.
În urma studiului, femeile militare au sugerat soluții precum raportarea incidentelor, măsuri disciplinare stricte, educație și schimbarea atitudinilor sociale. Bărbații au avut propuneri similare, dar unii dintre aceștia au menționat și evitarea integrării femeilor în grupuri formate predominant din bărbați ca o posibilă soluție.
Conform raportului NATO, un alt studiu din 2014 a arătat că doar 2% dintre militarii români au recunoscut că hărțuirea sexuală există în unitățile lor, ceea ce indică o subapreciere sau chiar o negare a problemei. În acest context, soluțiile propuse de personal se axează pe respect, aplicarea legii și schimbarea generațională, însă aceste măsuri par insuficiente în absența unor politici clare care să reglementeze comportamentele inadecvate și să protejeze victimele.
Un alt studiu realizat între 2017 și 2018 a arătat cum 5% dintre femeile militare și 0,5% dintre bărbați au fost victime ale violului sau tentativelor de viol.
Începând cu 2018, România a implementat un cadru legal pentru a integra considerentele de gen în politicile naționale de securitate. Noile reglementări vizează combaterea hărțuirii sexuale și a violenței sexuale în toate sectoarele, inclusiv în forțele armate.
Deși aceste măsuri sunt un pas înainte, aplicarea lor eficientă depinde de conștientizarea și formarea personalului în privința acestor aspecte sensibile, potrivit raportului NATO.
Raportul complet NATO poate fi citit aici.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
Sursa foto: Inquam Photos / Daniel Stoenciu
