În România, tiparele de gândire – politic, social, economic, incluzând sistemul de organizare – toate sunt încă relicve ale unei ere industriale pe care încercam să o prindem din urmă, fără să realizăm schimbarea de paradigmă globală. Riscăm ca atunci când o să zicem ‘te-am prins’, prințesa să fie deja o doamna de vârstă a treia, cu probleme serioase de sănătate. Cum se pregătește România pentru cea mai rapidă, cea mai profundă, cea mai consecventă disrupție tehnologica din istoria civilizației?
Cu 80 miliarde de euro promiși de la Uniunea Europeana, în principal pentru dezvoltarea infrastructurii, România respiră mai ușor pentru câteva momente. Efectele negative ale pandemiei, aprofundate de efectul recesiunii periodice (aproximativ odată la 10 ani), pot fi atenuate de un plan de investiții bine pus la punct, cu bani europeni, care să asigure oamenilor locuri de munca și să dezvolte infrastructura. Cel puțin în teorie, omul simplu trebuie să resimtă efectele negative foarte puțin, sau chiar deloc. Dincolo de această situație problematică pentru care avem soluții – dacă găsim suficientă voință politică și capabilitate în aplicare – e nevoie să punem întrebări pe termen mediu și lung. În cel mult doi ani, recesiunea va trece, la fel și criza din sănătate. Cum se pregătește România pentru cea mai rapidă, cea mai profundă, cea mai consecventă disrupție tehnologică din istoria civilizației noastre?
Într-adevăr, tot mai multe studii arată că în următorii 10 ani tehnologii cheie vor converge disrupând sectoare fundamentale ale economiei: informație, energie, alimentație, transport și materiale. În unele dintre aceste sectoare, costurile se vor reduce chiar și de 10 ori și procesele de producție vor deveni poate de 10 ori mai eficiente, folosind 90% mai puține resurse naturale/umane și producând 50-100% mai puține deșeuri. De la modele de extracție și exploatare, producție centalizată cu economie de scală, ne îndreptăm ușor, ușor către noi modele de creație descentralizată, o economie care nu mai e bazată pe cărbuni, petrol, oțel, ciment, creșterea animalelor și cultivarea terenurilor agricole. Tehnologiile noi sunt deja aici: energia eoliană și solară e acum cea mai ieftină. Uber și Tesla ne fac să regândim transportul public și privat. Impossible Foods și Future Meat Technologies ne fac să regândim modelul mâncării cu care suntem obișnuiți. Dezvoltarea roboticii și inteligenta artificială vor face vechile fabrici și locurile de muncă la linia de producție obsolete, închizând modelul uzinei bazate pe existenta forței de munca ieftine.
În România, tiparele de gândire – politic, social, economic, incluzând sistemul de organizare – toate sunt încă relicve ale unei ere industriale pe care încercăm să o prindem din urmă, fără să realizăm schimbarea de paradigmă globală. Riscam ca atunci când o să zicem ‘te-am prins’, prințesa să fie deja o doamnă de vârsta a treia, cu probleme serioase de sănătate. Un exemplu curent ușor de înțeles este investiția masivă, de 200 milioane euro, pentru branșarea la rețeaua de gaze naturale a unei largi părți din țară. Aparent o victorie, considerând că undeva la peste 40% din populație folosește încă lemnul că principală sursă de căldură pe perioada iernii. Pusă însă în perspectivă medie și lungă, soluția pare însă depășită deja – nu ar fi mai bine să investim acești bani pentru dezvoltarea unor rețele descentralizate, locale, de energie solară și eoliană?
Ce e de făcut? 10 sugestii pentru liderii din palatul Victoria, indiferent de culoarea politică.
1. Guvernul trebuie să conducă prin exemplul propriu în procurare. Guvernul trebuie să înceapă să folosească energia verde, produsa prin instalarea de panouri solare pe clădirile și proprietățile guvernului. Transportul, agențiile publice, școlile publice, sistemele poștale trebuie să funcționeze bazându-se pe un model verde, sustenabil.
2. Guvernul trebuie să evite investiția în structuri care vor deveni obsolete în următorii 10 ani. Acestea includ investiții majore legate de sistemul combustibililor fosili (minerit, conducte, rafinării), vehicule bazate pe petrol (lanț de furnizare, producție, distribuție), agricultură industrială (ferme, fabrici de procesare, mașini).
3. Guvernul trebuie să nu mai fie implicat în producerea de energie. Încet-încet trebuie să se facă migrarea la producerea independentă, la scală mai mică, descentralizată, privată, de energie solară și eoliană.
4. Guvernul trebuie să ajute piețele și sistemele de producție existente, dar treptat să își reducă participația și, respectiv distorsiunea economică produsă. Spre exemplu, subvențiile către fermieri trebuie să își schimbe încet, treptat, scopul și să fie corelate cu trecerea la noi tehnologii – nu trebuie ca întregi ramuri de producție să trăiască doar din aceste subvenții. Guvernul trebuie să protejeze oamenii, nu afacerile. Afacerile ne-sustenabile trebuie să poată fi închise, dar angajații trebuiesc protejați prin politici retentive, suport financiar și de sănătate, accesul la capital social în tranziție.
5. Guvernul trebuie să elimine regulile și legile care pun bariere noilor sisteme. Spre exemplu, regulile privind redistribuirea energiei electrice suplimentare produse în gospodarii. Sau cerința ca orice clădire nouă să fie cuplată la rețeaua veche de energie sau gaze.
6. Guvernul trebuie să supervizeze formarea unor piețe deschise, transparente, competitive – unde să nu se permită formarea de monopoli, chiar dacă acestea pot părea inițial mai eficiente. Spre exemplu, persoanele fizice sau juridice trebuie să poate produce, stoca, vinde și cumpăra electricitate liber, fără restricții legale. Întreg sistemul trebuie descentralizat.
7. Trebuie create standarde universale pentru aprobarea de noi produse, conectivitate și acces.
8. Trebuie introduse subvenții noi, adaptate la noul sistem. Spre exemplu, subvenții pentru încurajarea de zero emisii pentru persoane juridice. Încurajarea cumpărării vehiculelor cu emisii mici propune folosirea ineficienta a mai multor vehicule, care impun un cost adițional prin utilizarea ineficientă (exemplu: materiale, trafic, parcare etc.). Focusul trebuie pus pe emisii zero (care poate însemna lucrul de acasă), nu pe achiziția de vehicule.
9. Regimul Proprietății Intelectuale trebuie schimbat, adaptat. Uneori Proprietatea Intelectuală poate limita progresul tehnologic și crea costuri. Spre exemplu, proprietatea intelectuală asupra unui aliment poate crește costul, încetini dezvoltarea, și bloca producerea unui sistem de producție alimentar. Proprietatea Intelectuală temporară trebuie garantată doar atunci când este în interes public, și unde investiția în dezvoltare nu s-ar mai întâmpla altfel. Companiile trebuie să patenteze procese de producție dar nu entități biologice, viață sau gene.
10. Sistemele de energie, transport și producție trebuie tranziționate către sisteme rețea cu multiple intrări-ieșiri. Un exemplu concret este tranziția recentă de la sistemele naționale de radio sau TV, la modele de știri bazate pe internet, unde fiecare persoană poate genera, stoca sau împărtăși conținut.
