România urmează să doneze peste un milion de doze de vaccin anti-COVID pentru țări precum Tunisia, Egipt și Vietnam. Nu se întâmplă astfel pentru că noi am dispune de prea multe, ci pentru că majoritatea covârșitoare a românilor refuză vaccinarea. Șoselele din țară sunt de ani buni adevărate abatoare pe care intri, dar nu știi dacă mai ieși întreg sau în viață. Chiar și la un scurt drum cu mașina prin oraș te poți considera norocos dacă ai ajuns teafăr înapoi acasă.
Vă veți întreba poate ce au în comun cele de mai sus. Răspunsul, educația. Sau, mai precis, lipsa ei. Sistemul de educație din România este, în prezent, la pământ. În universități, impostura nu doar că nu este sancționată, ci uneori reprezintă chiar norma. Studenții, adică exact categoria din rândul cărora ar trebui să se ridice viitoarele elite, sunt învățați, în mod tacit, că lucrurile pot merge și altfel decât prin efort intelectual susținut și muncă onestă. Nu vorbim despre cele câteva vârfuri cu care ne place să ne mândrim.
Ei sunt excepțiile, iar meritul pentru reușitele lor îl au, în mare parte, chiar familiile din care provin și nu sistemul educațional actual.
Într-o Românie care se vrea o țară a reformelor în Educație, unii demnitari de rang înalt își pot permite încă obrăznicia de a-și ascunde lucrările de doctorat și de a rămâne, în continuare, în funcțiile publice. Să nu uităm, totuși, că actualul ministru al Educației pare să facă scut în jurul plagiatorilor.
Lipsa educației, în adevăratul sens al cuvântului, este cea care ne face, ca popor, victime sigure ale manipulării. Fără educație, corupția, chiar și atunci când consecințele ei se măsoară în vieți omenești pierdute, pare tolerabilă. Tot fără educație, respectul elementar față de cei din jurul nostru pare mai degrabă ceva facultativ, nicidecum o condiție obligatorie pentru o bună conviețuire în societate.
În lipsa unei reforme autentice, profunde și imediate a Educației, România va rămâne o țară fără viitor, ai cărei oameni vor continua să moară pe șosele, din lipsă de discernământ când este vorba despre decizii medicale sau din cauza unui sistem insuficient finanțat, prea rigid și conservator, adică inadaptat la realitățile secolului 21.
Articolul a fost publicat mai întâi în Viața Liberă
