Românii din Milano votează cu gândul că într-o zi vor reveni acasă

Prezența la vot a românilor din Milano la alegerile parlamentare de anul acesta a fost una scăzută, organizarea procesului de votare fiind una deficitară. Conform datelor, în Milano locuiesc aproximativ 50 000 de români.

La Milano, autoritățile române s-au gândit să organizeze 4 secții de votare aflate toate în același loc, într-o clădire de pe Strada Costantino Baroni, numărul 85. Ca votant in Milano, a merge de la o secție la alta, însemna a face câțiva pași pe o distanță de 2-3 metri de la o ușă la alta. De ce nu au fost amplasate aceste 4 secții de votare în puncte diferite ale orașului, facilitand accesul cât mai multor persoane la vot, nu am putut afla, reprezentanții consulari și totodată președinții secțiilor de votare preferând să nu dea declarații de niciun fel.

Potrivit Google Maps, de la gara centrală (Milano Centrale) a orașului până la secția de votare, este nevoie de 50 de minute, și de doua mijñoace de transport, metrou și autobuz. În realitate, însă, ai nevoie de mai mult timp, edificiul cu secțiile de votare fiind printre nenumărate blocuri, deloc ușor de reperat.

M-am apropiat de secția de votare din Strada Costantino Baroni însoțită de o doamnă care venise mult mai de departe. Am văzut-o căutând locul cu pricina, tot întrebând trecătorii într-o limbă italiană cu accent românesc, unde se afla blocul 85. Așa mi-am dat seama că este și ea, ca și mine, o votantă. Cu o săptămână în urmă, îmi povestea ea, se dusese inutil să voteze la alegerile prezidențiale, la Consulatul din Milano, neștiind că secția de votare era în strada Baroni. M-am gândit să profit de prilej și să o intervievez din mers despre subiectul zilei.

“Întreabă-mă că eu răspund, dar între timp mă uit și după bloc!” mi-a spus doamna. Era din Vaslui. Locuia în Italia de mai bine de 19 ani. Venea să voteze pentru că “se săturase de hoți”. Nu avea copii, avea doar rude care trăiau în sărăcie- un frate și o mamă bolnavă, pe care îi ajuta trimițându-le bani. Muncea ca badantă.

“Cred că de asta e așa de greu să găsești secția, vor să rămână tot ei la putere. Nu vor să mai fie schimbați, tâlharii!” îmi spune doamna, tot căutând blocul și întrerupând răspunsurile la interviul meu. Am intrat împreună într-una din cele 4 secții de votare. Când a ieșit cu cele două buletine din cabina de vot, doamna i-a întrebat pe reprezentanții secției dacă acela era votul pentru parlamentare, ea dorind, totuși, “să voteze la parlamentare”.

Am salutat-o și am zăbovit la secția sau, mai corect spus, la secțiile de votare cu numerele 406, 407, 408 și 409, ca să-mi desfășor activitatea de jurnalist. Președinții secțiilor de votare păreau surprinși de prezența mea acolo. În afară de mine, nu mai trecuse nimeni de la presa, pe durata întregului proces. “Nu prea îmi plac mie interviurile!”, mi-a răspuns cu amabilitate unul dintre președinți. “Prefer să nu le dau!”. Mai vizitase secțiile, în schimb, cu o zi înainte, liderul AUR, George Simion, după cum mă informase unul dintre reprezentanții de la consulat, aflat într-o pauză de țigară.

Intervievand 10 dintre alegătorii care, după ce au votat, s-au oprit ca să-mi răspundă la întrebări, am desprins următoarele concluzii.

În ceea ce privește organizarea procesului de votare, o mare parte dintre alegători s-au declarat nemulțumiți de faptul că toate secțiile de votare din Milano s-au aflat în același loc, destul de departe de centrul orașului. Potrivit unei alegătoare: “O departajare a secțiilor de votare ar fi contribuit la mai multă încredere în corectitudinea organizării. Când toate secțiile sunt împreună, eu încep să devin suspicioasă.” – Mirela, de 14 ani în Italia.

Chiar dacă îsi dau seama de importanța votului, unii dintre alegători au afirmat că diaspora nu poate influența semnificativ rezultatul alegerilor din țară decât în cazuri excepționale, când pragul de diferență dintre candidați este foarte mic: “Mi se pare că uneori diaspora e un fel de oaie neagră, folosită și ca țap ispășitor, ca să se justifice greșeli făcute de noi, de acasă, de fapt! Când alegerile făcute se dovedesc a fi proaste, unii le motivează prin faptul că nu a fost vina lor, ci a diasporei. Dar să ne uităm și la cifre, în România au votat vreo 9 milioane de alegători, în diaspora vreo 800 000.” – Gabriel, din București, de 24 de ani în Italia.

O parte dintre alegătorii intervievați la Milano au afirmat că au ieșit la vot din spirit civic, dar mai ales pentru că doresc o schimbare în țară. Schimbarea cea mai mare pe care și-o doresc este aceea de a putea munci și trăi decent în România, fără a mai fi nevoiți să plece. Există o dezamăgire față de fosta clasa politică de care, unii alegători, au declarat că nu se mai simt reprezentați. Oamenii au precizat că își doresc ca: “Viitoarea clasă politică să se uite mai mult la oameni și la nevoile acestora din viața reală, nu doar să se preocupe de formularea de idealuri. Idealurile sunt frumoase și ne aliniem la ele, dar nu trebuie uitate nevoile oamenilor din viața de zi cu zi”. – Mirela, din Iași, de 14 ani în Italia.

“Știu că sunt foarte mulți oameni în diaspora cărora le este foarte greu să se integreze. Când aceștia au văzut afluxul de videoclipuri în care se vorbea despre iubire, despre țară etc, s-au gândit că acela este candidatul bun care îi poate aduce înapoi în țară, la familiile lor. Cred că s-au făcut foarte multe greșeli pentru că oamenii nu s-au informat suficient!” – Andra Vasilescu, din București, studentă de 3 luni în Italia

Alți alegători au declarat că au ieșit la vot alertați de rezultatul alegerilor din primul tur de la prezidențiale, pe care l-au considerat total neașteptat: “Sper să nu ajungem de unde am plecat, cu 35 de ani în urmă! Eu vreau o direcție a țării pro-NATO și pro-UE. Am considerat că e neapărată nevoie să vin să votez ca să nu cădem iar în prăpastia în care am fost 50 de ani!” – Moise, din Oradea, de 30 de ani în Italia.

Întrebați care sunt problemele pe care le întâmpină ca români în Italia, alegătorii au răspuns că apreciază deschiderea italienilor ca popor, pe care îi consideră primitori. Totusi, munca la negru, discriminarea la locul de muncă precum și dificultatea echivalării studiilor au fost printre cel mai des mentionate probleme.

“Eu am lucrat la început ca badantă. Acum sunt îngrijitoare la o casă de bătrâni după ce am obținut o calificare. Nu am avut probleme să găsesc de lucru, dar sunt mulți români care lucrează la negru aici. E vorba de oameni tineri, muncitori în construcții, care nu primesc contracte în regulă. Am cinci copii și doi dintre copiii mei au venit să lucreze în Italia, dar au plecat înapoi pentru că nu au găsit ceva stabil aici. Lucrau o zi acolo, o zi dincolo, dar nu se putea trăi așa.” – Elena Macovei, din Suceava, de 18 ani în Italia.

“Una dintre marile probleme pe care le întâmpin ca româncă în Italia este aceea că nu îmi sunt recunoscute studiile. În domeniul sanitar studiile sunt recunoscute ușor, însă celelalte domenii sunt abandonate, când vine vorba de recunoaștere. M-am confruntat și cu discriminarea la locul de muncă. Pentru simplu fapt că sunt româncă, indiferent de ce pregătire am, sunt trimisă să fac curățenie la birouri. Pentru mine asta este o frustrare foarte mare.” – Mirela, din Iași, de 14 ani în Italia.

La întrebarea dacă doresc să se întoarcă în România, atât alegătorii din Milano, cât și cei intervievați cu prilejul alegerilor prezidențiale, organizate la Brescia, cu o săptămână în urmă, au răspuns, afirmativ, cu foarte puține excepții.

“Am votat cu gândul de a reveni în țară. Îmi lipsește familia, îmi lipsesc tradițiile. Eu, unul, m-am săturat de străinătate, deși am un job foarte bun. Sunt manager la o firmă de alimente din zona Bresciei și am în subordine 250 de persoane. Am fost obligat să plec din țară din cauza greutăților pe care le-am avut, dar parcă acel greu din țară e mai puțin greu decât greul de aici. Ar trebui să se petreacă o schimbare foarte mare în România pentru a mă putea întoarce. Ar trebui să existe mai mult respect, mai ales pentru bătrânii noștri, pentru că suntem țara cu numărul cel mai mare de bătrâni abandonați și lăsați acasă singuri. Dacă s-ar putea, m-aș întoarce în România și mâine”. – Ioca Răzvan, din Bârlad, în Italia de 23 de ani.

“Eu am votat cu gândul unei schimbări în bine. O să mă întorc în România de îndată ce ies la pensie, sper că se va întâmpla asta anul următor. Parcă prea mulți tineri din România au plecat peste hotare. Am un fiu, student la București, iar altul în Anglia. Familia mea e răsfirată peste tot. Aș vrea ca tinerii să nu mai plece, mai mult cu acest gând am votat!” – Dumitru Teleghin din Bârlad, de 21 de ani în Italia.

Duminică, 1 Decembrie, 2024, orele 10:25, la data la care scriam acest articol, potrivit datelor oficiale, în Milano votaseră, de sâmbătă începând, 191 persoane la secția numărul 406, 127 persoane la secția numărul 407, 120 de persoane la secția 408 și 295 de persoane la secția numărul 409, adică doar 733 de persoane raportat la 50 000 de locuitori.

Urmăriți PressHUB și pe Google News!