RONALD ȘI DONALD

Un rol important în configurarea imaginii lui Donald Trump este faptul că se pretinde a fi urmașul lui Ronald Reagan. Se poate spune că Ronald Reagan a deschis calea pentru Donald Trump.

Cei 2 au destule aspecte în comun

Ambii au supraviețuit tentativelor de asasinat și au fost democrați trecuți la Partidul Republican.

Nici Reagan, nici Trump nu au fost politicieni de carieră de la început.

Reagan a fost actor de film și președinte al Screen Actors Guild înainte de a candida pentru funcția de guvernator la vârsta de cincizeci și cinci de ani.

Trump a fost un mogul imobiliar și vedetă de televiziune înainte de a candida la președinție la vârsta de 69 de ani.

Amândoi au fost priviți cu reticență de politicienii republicani clasici.

În campania sa din 1980 împotriva președintelui democrat Jimmy Carter, Ronald Reagan a creat sintagma „Make America Great Again”.

Reagan a reconstruit forțele armate și a făcut investiții uriașe în echipamente noi. A avut un succes atât de mare încât a învins Uniunea Sovietică ” fără să tragă nici un foc ”.

Trump a creat prima nouă ramură a forțelor armate din 1947, Forța Spațială.

Filosofia ambilor președinți a fost ” Pace prin forță ”. Scopul reconstruirii forțelor armate a fost să țină țara departe de război, nu să înceapă altele noi.

În calitate de președinte, Reagan nu a început nici un război, cu excepția salvării ostaticilor din Grenada. După ce mai multe atacuri teroriste cu bombă au ucis pușcașii marini americani în Liban, Reagan a retras trupele.

Trump nu a început nici un război și a rechemat trupele din Siria, punând în același timp bazele retragerii  din Afganistan.

Cei 2 au fost populiști care au insultat Washingtonul, deși Reagan nu a vorbit despre ”statul profund”.

Fiecare a fost cel mai bătrân președinte american din istorie când a preluat mandatul (un record depășit de atunci de Joe Biden).

La fel cum Trump a gestionat greșit pandemia de coronavirus, Reagan a abordat la fel problema SIDA

Reagan era dependent de fapte false. El folosea adesea citate, anecdote și statistici inventate.

Politicile lui Reagan au favorizat cu adevărat diferențele de venituri din Statele Unite.

Disparitățile de venituri au deschis calea populismului în America, atât din stânga, cât și din dreapta, pe care Trump îl exploatează astăzi.

Tradiția populistă este de durată lungă în istoria Americii. Primul reprezentant de seamă este Andrew Jackson în anii 1830.

Trump a vorbit despre agenții unui  ”stat profund” care subminează în mod deliberat țara, spre deosebire de Reagan, care îi considera pe agenții guvernamentali bine intenționați, dar total incompetenți.

Reagan  a exprimat  neîncrederea alegătorilor față de guvernul federal.

La fel ca Trump mai târziu, Reagan a ocupat poziții cheie ale administrației cu oficiali care s-au opus acțiunilor agențiilor pe care se presupune că le conduceau.

Alți oficiali ai administrației Reagan și-au folosit posturile guvernamentale pentru a comite fapte ilegale.

Pe lângă scandalul Iran-Contra, administrația Reagan s-a evidențiat prin peste 30 de oficiali inculpați.

Există și diferențe de substanță între cei doi președinți

Trump a criticat politicile lui Reagan în anii ’80.

Reagan a fost pro-imigrație și pro-liber comerț, respingând naționalismul economic și protecționismul care sunt distinctive pentru Trump.

El și-a lansat campania din 1980 cu un discurs care includea o propunere pentru un  ”Acord nord-american”  între Statele Unite, Canada și Mexic. Această idee a înflorit în cele din urmă în Acordul de Liber Schimb din America de Nord, pe care Trump l-a numit ”cea mai proastă înțelegere vreodată”.

În calitate de președinte, Reagan a semnat Legea Simpson-Mazzoli din 1986, care a legalizat milioane de imigranți fără acte.

Este exact genul de prevedere de amnistie  pe care Trump și adepții săi o denunță astăzi.

Reagan nu i-ar fi denigrat niciodată pe veterani și nici le-ar fi spus rușilor că pot face „orice naiba vor” aliaților americani care nu plătesc mai mult pentru apărarea lor.

El a vorbit despre URSS ca fiind ”imperiul răului”, nu despre ” rietenul meu Putin”.

De asemenea, este de neconceput că Reagan și-ar fi exprimat vreo îngrijorare cu privire la sprijinirea Ucrainei.

În calitate de președinte, Reagan a susținut insurgenții anticomuniști din Afganistan până în Nicaragua.

Diferențele de stil dintre Reagan și Trump pot fi chiar mai notabile decât diferențele de politică

Reagan a venerat America ca fiind un ”oraș strălucitor pe un deal”.

El nu ar fi spus niciodată, așa cum tocmai a făcut Trump, că ”visul american a murit” și că ”țara noastră se descurcă foarte rău”.

Reagan a inspirat speranță, în timp ce Trump răspândește frica

Retorica de campanie a lui Reagan conținea uneori extremismul susținut astăzi de Trump.

La începutul carierei sale politice, Reagan i-a acuzat în mod regulat pe democrați de complot care să transforme America într-o țară socialistă și chiar comunistă cu programele lor de bunăstare, așa cum a făcut mai târziu Trump.

În celebrul său discurs din 1964 ”Timpul alegerii”, Reagan i-a acuzat pe democrați că ”duc partidul lui Jefferson, Jackson și Cleveland sub steagul lui Marx, Lenin și Stalin”.

Reagan și-a moderat ulterior retorica; Trump nu a făcut-o niciodată.

Înainte de venirea lui Reagan la putere, administrația Carter era blândă cu comunismul.

Reagan și-a exprimat susținerea pentru introducerea rugăciunii în școlile publice și în opoziția față de avort, dar nu a introdus niciodată vreo modificare legislativă în niciuna dintre aceste probleme.

Retorica lui Reagan despre statul minimal și reducerea impozitelor a fost un exemplu si pentru succesorii săi republicani, cei 2 Bush și pentru republicanii din Congres.

Reagan i-a schimbat atât de mult pe republicani încât vicepreședintele său, George H.W. Bush, a câștigat în esență cu promisiunea unui al treilea mandat de reaganism.

Democrații au fost chiar forțați să devină  ”noii democrați” ca răspuns la Reaganism pentru a reveni la putere.

Cea mai importantă realizare a celor 2 mandate ale lui Ronald Reagan este politica sa economică, cunoscută sub numele de reaganomics.

Reagan a propus o politică economică în patru direcții, menită să reducă inflația și să stimuleze creșterea economică și a locurilor de muncă:

Aceste direcții erau reducerea cheltuielilor guvernamentale pentru programele interne, reducerea impozitele pentru persoane fizice, întreprinderi și investiții, reducerea poverii reglementărilor asupra mediului de afaceri, precum și o creștere mai lentă a masei monetare în economie.

Efectele pozitive au fost reducerea nivelului inflaţiei, care a scăzut semnificativ, reducerea taxelor individuale, corporative și de investiții și dereglementarea.

Efectele negative au fost reducerea cheltuielilor pentru programele publice și sociale, creșterea  deficitului bugetar și a datoriei publice, precum și creșterea  discrepanțelor între clasele bogate și clasele mijlocii și inferioare.

Reaganomics nu a produs o creștere economică  puternică, iar pentru clasele de jos și de mijloc, a pregătit scena pentru decenii de declin economic.

Reaganomics a determinat creșterea inegalității și a subminat fundamentul social, economic și politic al prosperității a Americii de după cel de-al Doilea Război Mondial.

Reducerile de impozite au contribuit la o creștere bruscă a deficitelor anuale și la o creștere mai treptată a datoriei acumulate. Dar costul real a fost chiar mai mare. Prin reducerea investițiilor în infrastructură, educație, sănătate și cercetare, a fost afectată economia pe termen lung.

Ulterior, politicile sale cheie au fost susținute de politicienii ambelor partide.

Republicanii au susținut activ agenda Reagan, în timp ce democrații au refuzat să conteste multe dintre principiile sale cheie.

Rezultatul Reaganomics este trumpismul

Decenii de creștere a inegalității au a dus în cele din urmă la acumularea a atât de multă disperare printre cei fără avere, printre cei mai puțin educați, încât acestia vor să răstoarne toate instituțiile federale și vor un om puternic la Casa Albă, oricine ar fi.

Parcă ar fi AUR-ul de la noi.

Oricât de mult a schimbat Trump Partidul Republican din 2016, rădăcinile trumpismului pot fi urmărite până la Reagan, înaintea lui, la Barry Goldwater și chiar mai departe.

Oricât de inconfortabil este pentru mulți fani Reagan să recunoască, cel de-al 40-lea președinte a pregătit din neatenție terenul pentru cel de-al 45-lea.

Proiectul 2025, planul de 920 de pagini pentru un al doilea mandat Trump, elaborat de Fundația Heritage, îl menționează pe Reagan de peste 70 de ori.

Fundația Heritage  a avut o influență masivă în anii 1980, cu 60% din recomandările sale de politică introduse de Reagan și speră la același lucru sub Trump.

Mandatul anterior al lui Trump și limbajul său pretins conservator  au determinat Fundația Heritage să lanseze Proiectul 2025.

Acest document preconizează o restructurare a guvernului federal și a politicilor publice americane pe principii conservatoare, cum ar fi acordarea de mai multă putere președintelui și reforme radicale ale funcției publice.

Ca parte a campaniei sale, președintele reales a promis deja să relanseze Schedule F, un plan de reclasificare a zeci de mii de angajați federali de carieră în locuri de muncă mai puțin sigure, dependente de factorul politic. Ar putea fi vorba de 50.000 de angajați federali.

Aceasta ar pune capăt efectiv sistemului de serviciu public bazat pe merit, vechi de 150 de ani, instituit pentru prima dată prin Legea Pendleton din 1883.

Unii au observat asemănări cu un efort ilicit al președintelui Nixon de a exercita control politic asupra birocrației federale.

Mogulul nu vede Congresul ca un partener, cum făcea Reagan, ci ca pe o anexă a guvernului, care să voteze propunerile lui fără a le discuta.

Reagan era politicoș și cu adversarii și folosea un limbaj adecvat, pe când Trump folosește deseori un limbaj de mahala și de stadion.

Trump vrea să transforme Statele Unite într-o monarhie prezidențială, având în jurul lui baroni megalomani gen Elon Musk.

Tot ca un rege, probabil familia va fi implicată din nou. Deja unul dintre fiii lui, cu un limbaj de beizadea parvenită, a criticat un șef de stat.

Fostul și viitorul locatar de la Casa Albă vede ca normală folosirea guvernului și a justiției pentru interese și răzbunări personale. 

Confundă statul cu o corporație.

Mass – media este considerată ca fiind dușman.

Loialitatea este pusă înaintea competenței.

Vorbim aici despre o loialitate oarbă de tip asiatic, cum este și la noi.

Nu degeaba, cam toți miniștrii numiți până acum sunt din MAGA, nu din partidul republican clasic.

Nu e religios ca Reagan, e bigot.

Deși pretinde că este adeptul statului minimal, la fel ca Reagan, a creat un asa – zis minister cam bolșevic, special pentru Elon Musk.

Miliardarul s-a făcut remarcat de mai multă vreme prin ideile sale uneori extremiste. Probabil copilăria petrecută în Africa de Sus l-a inspirat în transplantarea politicilor de apartheid.

3 numiri făcute de Donald Trump în ultimele zile au șocat opinia publică.

Ne referim aici la propunerile pentru ministerele Apărării, de Justiție și șefia Comunității Naționale de Informații.

Aceste 3 persoane nu par să aibă prea multe tangențe cu domeniile pe care le vor coordona.

Nominalizarea de la Justiție este cea mai discutabilă, deoarece cel în cauză este acuzat de fapte grave, care nu au nici o legătură cu activitatea politică.

Chiar dacă va primi aviz negativ, Trump va forța numirea lui, mai ales pentru că va dori să folosească Departamentul Justiției pentru a-și urmări adversarii politici. Iar pentru asta, are nevoie de cineva nu prea inteligent, dar loial și șantajabil. Parcă ar copia o rețetă românească.

Este încă o dovadă a tendințelor autoritare ale lui Donald Trump.

Propunerea pentru Departamentul Apărării este un prezentator de la Fox News, care a trebuit să parăsească forțele armate din cauza ideilor sale extremiste.

Avem și la noi scena politică plină de vedete media

Ascensiunea populismului este facilitată și de gradul mai redus de cultură și educație al electoratului, dacă facem comparația cu electoratul de acum 30 sau 40 de ani.

Exacerbarea și  falimentul așa-zisului progresism de stânga și a exceselor woke au dus la succesul electoral al extremei – drepte.

O extremă o atrage pe cealaltă.

O realitate care nu este înțeleasă nici acum.

”Cu cartea -în mână și cu minciuna în gură”  –  proverb american

”Măgarul lăudat se împotmoleşte în noroi”  –  proverb american

”Dacă norocul este de partea ta, chiar și un bou va făta un vițel”  –  proverb american

”Dacă un om are dreptate, nu poate fi prea  radical. Dacă greșeste, nu poate fi prea conservator”  –  proverb american

”Câinilor le place să latre și să muște pentru că așa i-a făcut Dumnezeu”  –  proverb american

Citește și: Decizii atipice în dosarul omului de afaceri din Arad mort după explozia mașinii sale

Urmăriți PressHUB și pe Google News!