Rezumată foarte pe scurt, povestea lui Rupi Gabor ar suna cam aşa: născut la Târgu-Mureş, părăsit de părinţi, apoi orfan, şi-a petrecut majoritatea copilăriei şi adolescenţei (1990-2004) în aşa-numitele „case de copii” ale statului, unde a fost maltratat şi abuzat în toate chipurile imaginabile. La 18 ani a căzut în plasa unei reţele de trafic de fiinţe umane, dar a scăpat, cumva, şi a reuşit să fugă în Spania.
De unde s-a întors, acum aproape un deceniu, şi a fondat, la Braşov, asociaţia „Zâmbeşte pentru viitor”, prin intermediul căreia îi ajută pe copiii şi tinerii care trec, azi, prin suferinţe asemănătoare celor pe care le-a îndurat el însuşi. Şi nu sunt puţini: statisticile ultimelor decenii ne plasează, invariabil, în top european în ce priveşte traficul de fiinţe umane, de copii în special.
Rupi Gabor se loveşte zilnic, în încercările lui de a ajuta, de obtuzitatea unor funcţionari publici, de reticenţa semenilor şi de indiferenţă.
„Un copil infirm pentru care am intervenit, instituţionalizat în judeţul Călăraşi, a fost într-atât de abuzat acolo încât şi-a pierdut cumpătul şi a ripostat spărgând un dulap şi un aparat TV. Ne-am chinuit să demonstrăm că victimă, în acest caz, e copilul, nu şeful centrului, care l-a dat în judecată şi l-a pus să plătească televizorul, dar n-am izbutit să convingem pe nimeni. Televizorul l-am plătit cu banii strânşi ca să-i cumpărăm lui Alexandru o proteză”, spunea cu năduf Rupi Gabor.
În prezent, derulează proiectul „O Casă pentru Viitor”, proiect din domeniu social, finanțat de Primăria Municipiului Braşov.
Citește interviul integral cu Rupi Gabor în Argesulonline.ro
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
