Rupi Gabor salvează copii, după ce a fost traficat și el la 18 ani

Sunt la sediul ONG-ului „Zâmbește pentru Viitor”, în Brașov. La birou, Bianca, asistentă socială, lucrează la dosarele copiilor pe care îi ajută asociația. Imediat ce mă așez pe canapea, Rupi, președintele organizației, începe să-mi povestească, cronologic, despre cei aproape șapte ani de existență ai organizației, în care a ajutat peste 800 de copii din sistemul de protecție.

Acum aproape șapte ani, Rupi Gabor (31 de ani) s-a întors în România. Avea două variante: să-și deschidă o cafenea cu tipic spaniol, țara în care și-a găsit liniștea, sau să lupte ca alți copii care au crescut în sistemul de protecție să nu treacă prin ce a trecut el: „Să dorm sub cerul liber, să fiu traficat de toți cretinii, să nu fiu ajutat, să mi se închidă uși. Să ajut și să militez pentru toți cei care vin în urma mea”.

Când avea doar 18 ani, proaspăt ieșit din sistemul de protecție, Rupi a fost închis timp de o lună în subsolul unei case, drogat și obligat să întrețină relații sexuale cu clienții unei rețele de trafic de ființe umane.

Din cei șapte traficanți ai rețelei brașovene, în urma sentinței definitive a instanței, în 2015, au făcut închisoare doar trei. Cea mai mare pedeapsă a fost de doar șapte ani de închisoare. Alți doi traficanți au primit câte cinci ani. Ceilalți patru au fost achitați în apel. În prezent, toți inculpații din dosar sunt liberi.

„Dacă lupți pentru ei, pentru drepturile lor, știi ce ți se zice? «Ai rămas cu traume din casa de copii»”

Rupi îmi vorbește cu lux de amănunte despre fiecare proiect, fiecare copil ajutat, merge la bibliorafturi ca să confirme vreo informație. Și zâmbește. E motto-ul asociației sale: „Noi toți putem face ceva pentru a schimba o viață, pentru a aduce un zâmbet pe chipurile celor care n-au găsit un motiv să o facă până acum”.

În primul an de activitate, a luat 13 copii proaspăt ieșiți din sistemul de protecție și i-a învățat cum să aibă grijă de ei. În asistența socială, acest lucru se numește „crearea de deprinderi de viață independentă”.

Din cauză că mulți copii, atunci când li se ridică măsura de protecție, la 18 ani, nu știu ce vor face cu viața lor, sfârșesc pe stradă, se prostituează sau fură. Unii chiar i-au mărturisit lui Rupi că vor să stea în închisoare, pentru că acolo se simt „ca la casa de copii”.

Mărturii similare a publicat și fostul senator Vlad Alexandrescu (USR) în primul raport parlamentar despre copiii instituționalizați, „Copiii lui Irod”.

Acest fenomen se întâmplă, deși în legea privind protecția drepturilor copilului, articolul 55 prevede că un copil instituționalizat poate, la 18 ani, să ceară încă doi ani de protecție, pentru a se putea integra în societate.

Legea mai prevede și că tinerii pot beneficia de protecția statului până la 26 ani, dacă urmează o formă de învățământ superior sau pot fi integrați în familie, la 18 ani.

În 2020, 767 de tineri proveniți din sistemul de protecție au mai primit încă doi ani protecția statului, dar în 2021, numărul acestora a scăzut la 581. Media copiilor care împlinesc 18 ani și cărora li se ridică măsura de protecție în fiecare an este de 3.288, conform unei cercetări din iunie 2020, făcută de SOS Satele Copiilor.

Un calcul simplu arată că circa o cincime dintre copiii care ies din sistem beneficiază de prelungirea măsurii de protecție pentru a reuși să se pună pe picioare, înainte să fie pe cont propriu definitiv.

Citește și: Copii exploatați sexual din grija statului. Instituțiile nu răspund

Ajutați până se termină banii de la stat

Totodată, o cercetare din 2016, realizată de Vocea Copiilor Abandonați și susținută de Hope&Homes for Children, arată că 68,5 la sută dintre copiii din sistemul de protecție nu știau că pot să ceară prelungirea cu doi ani a măsurii protecției, pentru a se pregăti pentru viața pe cont propriu.

Mulți tineri care au fost integrați în familie s-au trezit dați afară din case de proprii părinți, după ce și-au epuizat banii primiți de la Protecția Copilului, sume care ajung, în prezent, până la 8.000 de lei.

„Dacă lupți pentru ei, pentru drepturile lor, știi ce ți se zice? «Ai rămas cu traume din casa de copii.» Din păcate, asta ți se zice”, adaugă tânărul.

A încercat să intre în maternități, să le convingă pe mame să nu-și mai abandoneze copiii în grija statului, oricât le-ar fi de greu. DGASPC Brașov i-a respins însă proiectul, motivând că derula un astfel de proiect cu o altă organizație.

Apoi, a început să meargă în centrele de plasament din județ, să îi învețe pe copii despre drepturile lor, să le vorbească despre capcanele traficului de ființe umane, despre dependența de droguri și alcool, apoi a organizat cursuri de orientare profesională pentru copii.

„Trebuie să-i ducem pe copii să cunoască meseriile. Acum, în DGASPC îi selectează ei direct”, explică Rupi, care, când a trecut la liceu, s-a trezit înscris la specializarea construcții, când el optase pentru alimentație publică.

„Acum, copiii au început să-și cunoască drepturile”

Rupi Gabor

Când a aflat despre cazul unui tată rămas văduv, care voia să-și dea copilul în plasament și se apucase de băut, Rupi a luat copilul la el acasă și l-a îngrijit timp de opt luni.

„Îl luam peste tot cu mine, unde aveam eu treabă, îl luam și pe el, doar ca să nu ajungă în sistem, să nu fie un număr mai mare în statistică”, adaugă tânărul. Cei doi încă își serbează zilele de naștere împreună: Rupi e născut în 13 februarie, iar micuțul în 14.

De cinci ani, organizează „Călătoria talentelor”, un fel de „Românii au talent”, doar că toată lumea câștigă un premiu, în cuvintele lui Rupi.

„Este proiectul meu de suflet, va trăi cât voi trăi și eu”, continuă el. Peste o sută de copii din centre vin la Brașov câteva zile își arată talentul în fața celorlalți copii, primesc premii, participă la ateliere de creație și sunt încurajați să lupte pentru visul lor.

Citește și: Copilărie mutilată: fete de 13 și 16 ani, din grija statului, traficate pe 2.500 de lei la Vaslui

„De acolo nu am mai văzut libertatea”

Când avea 18 ani și a ieșit din sistemul de protecție, Rupi Gabor n-avea unde să doarmă. N-avea nici bani, nici telefon. A dormit o perioadă pe străzi, apoi la adăpostul de noapte din Brașov.

Și-a găsit un prim loc de muncă cu ajutorul Azotei Popescu, președinta organizației Catharsis, care îi ajuta pe Rupi și pe prietenii lui de când aceștia aveau 14 ani. S-a angajat la un restaurant, de unde primea 600 de lei pe lună.

„Nu mă descurcam cu banii și atunci am zis să îmi mai găsesc încă un loc de muncă. M-am angajat la o discotecă, era un job de noapte. Trebuia să mă duc să fac curățenie acolo. Nu vă zic că de acolo nu am mai văzut libertatea”, își începe Rupi „episodul cel mai trist din viața lui”, după cum spune Azota Popescu.

Și-a găsit jobul pe internet, era un post de barman. Când s-a angajat, discoteca nu era încă deschisă. Patronul l-a ținut să facă curățenie după muncitorii care lucrau acolo și i-a oprit și actele.

„Lucram în fiecare vineri și sâmbătă. Mi-au cerut cartea de muncă, buletinul, certificatul de naștere și o adeverință că am terminat cele zece clase”.

Rupi Gabor

„Eram foarte bucuros că îmi găsisem acel job și îi spuneam Azotei”, își amintește Rupi.

Azota Popescu adaugă: „Mă interesa unde se află, pentru că știam că este vulnerabil. «Rupi, unde ești, ce faci acolo? » « Spăl geamuri, fac curat. » «Rupi, vin să te văd». Voiam să îl localizez”. 

Rupi spune că, pe vremea aceea, nu cunoștea străzile din Brașov. Și nu avea nici un telefon mobil ca să poată contacta pe cineva.

„M-am trezit cu o perucă în cap, amețit”

Într-o seară, s-a dus la patron și i-a cerut să-i dea actele înapoi. Dar acesta a refuzat.

„Și m-am întors în centru. La 18 ani, când copiii ies din casa de copii, majoritatea ajung în adăposturile de noapte. Eu eram un copil pe atunci. Credeam în oricine îmi prezenta marea cu sarea.

La adăpostul de noapte, era un supraveghetor care terminase Facultatea de Psihologie. Și mă tot chema în bucătărie, în cantină, și mă întreba: «Dar nu-ți plac băieții? » Eu îi spuneam că nu. Și mă întreba dacă n-aș avea ceva împotrivă să încerc. Și m-a invitat într-un club, dar când am ajuns acolo, era o casă și de acolo n-am mai ieșit.

M-am trezit cu o perucă în cap, amețit, cu un prieten, F.G.. Ne-am trezit că trebuie să dansăm îmbrăcați în fete. Era o casă unde se întâlneau cei cu bani.

Eu și F.G. am fost acolo sechestrați o lună de zile, ținuți la subsol. Era o casă a cuiva care practica sex cu toată lumea. Ne puneau pastile în apă de ne lua cu somn, iar, dacă nu făceai ce îți spuneau, adică să întreții relații sexuale cu alți oameni, erai bătut de-ți venea acru. Au fost printre clienți și directori din casa de copii.

Și din beciul ăla nu am mai văzut lumina o lună de zile. Ți se spunea ce să faci (…) erau oameni cunoscuți”, își amintește Rupi.

Supraveghetorul din tura de noapte, care l-a dat pe mâna rețelei, nu a pățit nimic. Rețeaua era condusă chiar de cel la care lucra Rupi și care deținea clubul.

„Are în el puterea de a se autoapăra”

 „Cred că era în 2004 când a apărut Rupi la Catharsis, cu o căciulă în cap, un tricou cu dungi pe orizontală și a privit spre fereastră, m-a rugat să dau transperantele în jos, să nu se vadă. L-am întrebat de ce. Mi-a spus: «Pentru că eu sunt urmărit». «De cine ești urmărit?» «De cei de la centru»”, își amintește Azota Popescu prima întâlnire cu Rupi.

„Vreau să mă ajutați să îmi găsesc părinții”, i-a spus copilul femeii și așa a început apropierea dintre Rupi, prietenii săi și Azota Popescu, femeia care i-a sprijinit pe fiecare cât de mult a putut.

Rupi s-a născut în 1991 în Bistrița, dar a ajuns în leagănul de copii de la Toplița, de unde, în 1994, a fost preluat de centrul privat al lui Ion Țiriac de la Brașov, Poiana Soarelui. Acolo a stat până la împlinirea a 16 ani, când a trecut într-un centru de stat.

Centrul de la Poiana Soarelui a fost vizat de numeroase scandaluri și de un proces intentat de copiii din centru, care au acuzat angajații că le-au luat banii și că le-au împiedicat procesul de adopție în străinătate.

Până să afle informații despre familia lui biologică, Rupi a continuat să vină la Catharsis, deși, „în cămin ni se spusese că la Catharsis se vindeau organele”. Catharsis a fost una dintre organizațiile care au intermediat adopții internaționale, iar dezinformarea cu organele a circulat multă vreme în România, cel mai recent, s-a întâmplat în timpul adopției Sorinei, din Baia de Aramă, care a fost adoptată de o familie de români stabilită în America, în 2019.

De la Rupi și, mai apoi, de la prietenii lui, Zighi și Mariana, a aflat Azota Popescu că la centrul de la Poiana Soarelui copiii erau abuzați și îndopați cu medicamente.

Citește și: VIDEO Copiii abuzați sexual, traumatizați de un sistem înțepenit în trecut, care-i examinează pe „fierătanii” de acum 50 de ani

Greu de tot a ajuns să-și cunoască fratele

Într-o după-amiază, copilul s-a dus la Azota Popescu și i-a spus că vrea să meargă la un doctor, că el are probleme. L-a întrebat ce probleme are, iar Rupi și-a ridicat căciula de pe cap. „Am văzut goluri, aproape că-mi vine să plâng, nici nu mai pot vorbi. (Face o pauză și îi dau lacrimile.) Din cauza stresului, a medicamentelor pe care le lua, având și o sensibilitate, i-a căzut părul. Avea goluri-goluri”.

Nici până în ziua de astăzi lui Rupi nu îi crește păr pe tot scalpul.

Dar lovitura cea mare din copilăria lui nu a fost nici pierderea părului, nici faptul că primea atâtea medicamente, încât îi venea să adoarmă în timp ce mergea pe stradă, ci momentul în care a primit, la Catharsis, informații despre familia lui biologică, de la Protecția Copilului Harghita.

„A aflat că mama este moartă, că avea două surori cu handicap locomotor, care erau internate la Toplița, că mai avea o soră despre care nu se știa nimic și un frate adoptat în America. Noi nu aveam cum să intervenim ca să aflăm despre frați, dar el a fost atât de bătăios și a început lupta cu toată lumea. A ajuns până la Bogdan Panait, care era atunci președintele Autorității Naționale. Greu de tot a ajuns să-și cunoască fratele”, își amintește Azota Popescu.

Acum patru ani, Rupi se pregătea să susțină examenul de Bacalaureat la limba română. Dar, în noaptea dinaintea examenului, a visat că și-a găsit fratele.

„Îl căutam cu numele de «Gabor Matei» sau «Matthew Smith» și nu îl găseam. Apoi, am visat că îl strigam cu numele de «Matt Smith» și așa l-am căutat pe Facebook și l-am găsit”.

Rupi își întrerupe povestea și îmi arată, pe telefon, zâmbind, o imagine cu el și fratele lui din America.

Între timp, a găsit-o și pe cealaltă soră, la Cluj. Are doi copii care îl strigă pe Rupi „unchiu’”, iar el este fericit. Însă, până să-și găsească familia, soarta îi mai pregătea o lovitură.

Azota Popescu spune despre Rupi că „are în el capacitatea de a se autoapăra” și că așa a reușit să-l salveze din „cel mai trist episod din viața lui”.  

„Eram îmbrăcat în femeie și așa am fugit, cu perfuziile”

„Au venit la mine, au intrat pe ușă speriați, deghizați în fete, cu peruci, fardați. Doamna Azota, suntem urmăriți! Salvați-ne! Eu m-am și speriat. Am chemat poliția”, își amintește Azota Popescu.

„Știi cum se uita lumea la noi pe stradă?”, adaugă Rupi.

Norocul lui – amar spus – a fost că i s-a făcut rău de la substanțele pe care i le administrau traficanții.

„Nu au vrut să cheme ambulanța, dar le-a fost teamă că o să murim acolo. Au mai murit doi înaintea noastră. (n.r. – în proces nu au fost dovedite decese). Venea poliția prin cartier și își lua partea. Cred că DIICOT fusese deja alertat, pentru că fuseseră montate camere de supraveghere.

„Și știu că m-am trezit la spital, la urgență, și eu atunci am fugit. Am ieșit prin spate, nici nu știu cum am fugit, eram îmbrăcat în femeie și așa am fugit”

Rupi Gabor

După ce a ajuns la Catharsis, și-a sunat un prieten care lucra în Spania și a plecat la el. Azota Popescu i-a plătit biletele de autocar și de avion.

„Am stat acolo câteva luni și eram neliniștit. Eu am plecat, eu am fugit. Dar ăia de ce nu au pățit nimic? Și am sunat-o pe Azota, am zis că eu anunț televiziunile, eu sunt dispus să vorbesc despre ce mi s-a întâmplat. Mai târziu am dat însă înapoi, că mă urmăreau (traficanții, n.r.).

Apoi, s-a deschis procesul. Mi-a fost teamă, când am ajuns în țară, m-au luat Poliția și DIICOT. Nu am trăit clipe frumoase în perioada aia. Mai ales când m-am trezit cu chiloții plini de sânge”. 

Face o pauză.

Îl întreb: „Îți mai amintești ceva din perioada aia?”.

„Da, dar ce a fost a fost. ”

„Marea durere a lui Rupi a fost că supraveghetorul din centru l-a trimis în club”

„Rupi a ajuns la noi din Spania, unde a reușit să fugă după ce a plecat din casa din Brașov (cea în care a fost sechestrat o lună, n.r.). Ofițerul de legătură român de la Ambasada Spaniei era o doamnă și mi-a spus, în ziua respectivă, că dânsa înroșise telefonul încercând să găsească un program social pentru Rupi și nu reușise.

Nici un centru de protecție a copilului, nici o organizație nu voia să aibă de-a face cu acesat băiat care fusese exploatat sexual. Și am reacționat pe emoție și apoi m-am gândit apoi că nu-l pot pune în centru, unde sunt fete victime ale traficului și ar trebui să facem o strângere de fonduri suplimentară ca să-i închiriem o garsonieră, iar în fiecare zi dimineață, la ora 09.00, el venea aici, la program, parcurgea programul și seara se întorcea acasă”, își amintește Iana Matei, care conduce Reaching Out, singurul centru din România licențiat pentru copiii victime ale traficului de persoane.

Un an a stat Rupi în garsoniera pe care i-a închiriat-o Iana Matei. Avocații Reaching Out l-au asistat pe tânăr la proces, Iana Matei l-a ajutat să-și termine liceul și l-a dus la terapie.

„Nu puteam să dorm, mi-era frică să dorm singur, mereu cu un bec aprins. Încet-încet, m-am angajat. Patroana mi-a devenit nașă, m-am botezat, că eu nu am fost botezat când eram mic”

Rupi Gabor

„Emoțional, a fost dat peste cap, cum e de așteptat. Cred că durerea lui cea mai mare a fost că supraveghetorul din centru l-a trimis acolo (la clubul unde a fost traficat, n.r.). El a zis atunci că lupul este paznic la oi și că el trebuie să facă ceva pentru copiii care sunt în centrele de plasament, ca să nu mai pățească și alții ce a pățit el”, explică Iana Matei. 

Traficanții i-au ademenit pe băieți cu un acoperiș deasupra capului, mâncare, alcool sau țigări. La alții au aplicat direct forța brută și șantajul

În aprilie 2012, DIICOT Brașov anunța că „a procedat la destructurarea unui grup infracțional specializat în săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane, trafic de minori, viol și act sexual cu un minor”.

D.F., considerat liderul grupării, era un bărbat gay din Brașov care și-a amenajat, din 2001, în subsolul casei, un club, în incinta căruia clienții făceau sex, contra cost, cu băieți minori și majori. Cel mai mic băiat care a fost obligat să facă sex cu bărbați avea 15 ani.

Doi membri ai rețelei de trafic, M.D.S, L.V. și B.F.O., ajutoarele lui D.F., încasau 50 de lei/ cameră și 100 de lei pentru fiecare raport sexual. În rețea a mai intrat și C.D.T, care se ocupa cu recrutarea minorilor. Acesta lua băieți care dormeau în gară, considerat de procurori un loc de întâlnire al persoanelor din comunitatea gay.

Băieții proveneau din familii sărace sau din sistemul de protecție a copilului, iar traficanții i-au ademenit cu mâncarea, băutura și țigările pe care urmau să le primească, unii dintre ei primind și cazare. Apoi, erau obligați să întrețină relații sexuale, în schimbul mâncării și țigărilor primite sau în schimbul cazării oferite.

Cu unii au încercat și metoda loverboy: „Încă de la prima vizită, L.V. (alt membru al rețelei, n.r.) a început să manifeste față de partea vătămată solicitudine, amabilitate și disponibilitate în a-i oferi ceea ce minorul nu putea obține la acea dată cu ușurință, respectiv țigări, cafea, suc și mai apoi sume de bani, câștigând astfel încrederea victimei.

Citește și: Cum m-am îndrăgostit de un „pește” sau preludiul unei nenorociri

Încurajat de atitudinea inculpatului, în care a căpătat încredere deplină, P.A.M., la acea data în vârstă de 16 ani, pe fondul insistențelor acestuia, a acceptat să întrețină cu el relații sexuale orale”. Apoi, L.V. a început să-l ducă în clubul lui D.F., unde l-a obligat să facă sex cu zece bărbați. Un alt copil a fost obligat să întrețină relații sexuale cu 30 de clienți.

Unii băieți erau șantajați de traficanți că le vor spune familiilor că sunt gay. Cei mai mulți erau bătuți, se arată în motivarea instanței la sentința definitivă din 2015, în care sunt reluate și sentințele în primă instanță și faptele, așa cum au fost reținute de prima instanță.

Un alt băiat, care stătea pe stradă la vremea respectivă, a fost invitat de traficanți să locuiască în casa la subsolul căreia funcționa clubul. Aceștia l-au forțat ca, în schimbul cazării, să întrețină relații sexuale cu diferiți clienți ai clubului, contra cost. Când traficanții nu au fost mulțumiți de cât „produce” băiatul, l-au bătut.

50 de lei sexul oral, 100 de lei programul de dominare și 50-100 de lei masajul erotic

Pe un altul l-au obligat să publice în ziarul „Transilvania Expres” un anunț prin care să-și ofere serviciile sexuale contra cost, cu tarifele: 50 de lei sexul oral, 100 de lei programul de dominare și 50-100 de lei masajul erotic.

În fine, o altă victimă a fost obligată să se travestească pentru un spectacol pentru clienții clubului. Puștiul a fost apoi bătut și apoi forțat să întrețină relații sexuale cu un client, pentru 10 lei și 20 de euro.

În același dosar a fost cercetat și un medic cardiolog din Brașov, R.H., care a profitat de meseria sa ca să oblige doi băieți minori să întrețină relații sexuale cu el, aceștia fiind sub tratament medical.

Doctorul R.H. i-a spus unuia dintre băieți că „diagnosticul este unul foarte grav și nu mai are mult de trăit, singura posibilitate fiind ca medicul să îi procure un tratament din străinătate”.

În schimbul tratamentului, medicul i-a cerut copilului să întrețină relații sexuale cu el. Băiatul a acceptat, „cunoscând că situația materială a părinților săi nu îi permitea obținerea tratamentului în alt mod și temându-se pentru viața sa”.

Pentru aceste fapte, Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov a decis să îl condamne pe liderul grupării, D.F., la zece ani de închisoare pentru trafic de persoane, trafic de minori și act sexual cu minor, iar pe ceilalți inculpați – nouă ani pentru M.D.S., nouă ani pentru B.F.O., opt ani pentru L.V., patru ani pentru C.D.T., patru ani pentru E.I.D. și șapte ani de închisoare pentru R.H. (medicul chirurg care a profitat de profesie ca să oblige doi băieți să facă sex cu el, n.r.)

Curtea de Apel Brașov, însă, a desființat hotârârea Tribunalului, și a decis următoarele: pentru liderul grupării – șapte ani de închisoare, schimbând încadrarea faptelor în proxenetism, pentru M.D.F – cinci ani de închisoare, schimbând încadrarea faptelor în proxenetism, la fel și pentru BFO. Pe ceilalți patru inculpați i-a achitat.

Fără empatie pentru victime. Judecătorul consideră că băieții au vrut să se prostitueze, iar pentru minori a fost „un episod trecător”

În motivare, judecătorul de la Curtea de Apel Brașov susține, între altele, că pentru minorii care au fost forțați să întrețină relații sexuale a fost „un episod trecător” peste care „au trecut”, iar despre victimele majore, apreciază că acestea au vrut să se prostitueze și că, dacă nu ar fi vrut, ar fi trebuit să-și folosească rațiunea.

„Așa cum se va constata și în cazul altor părți vătămate, pentru instanța de control judiciar este frapantă atitudinea manifestată de partea vătămată M., care, după ce susține că a fost constrâns moral să întrețină un raport sexual, mergând apoi acasă, unde s-a închis în baie, s-a zgâriat și îi era rușine de persoana sa, astfel cum declară, a doua zi s-a întâlnit cu inculpatul pentru a primi suma de 200 de lei și un sandviș, după care acceptă în continuare să se întâlnească cu „violatorul său” (sublinierea este a instanței, n.r.) pentru a întreține și alte relații sexuale prin constrângere morală, la spital sau la domiciliul inculpatului.

Comportamentul său nu este deloc tipic pentru o persoană abuzată sexual și ridică multe semne de întrebare cu privire la însăși veridicitatea declarației date, mai ales în contextul în care mai multe persoane precizează că partea vătămată le cerea diverse sume de bani pe care nu le mai restituia, fiind deci o persoană oportunistă și în căutare permanentă de resurse financiare, inculpatul R.declarând că partea vătămată M. i s-a părut o „persoană tupeistă, șmecheră, care știe ce face și nu instabilă”.

„Referitor la părțile vătămate venite în clubul lui D.F. de la Centrul Persoanelor fără adăpost, respectiv G.R., instanța reține de asemenea că a venit fiind adusă de supraveghetorul R., ducându-se apoi vorba că se printre ele că se pot câștiga bani în acest fel, lipsind orice formă de constrângere morală sau fizică.

Evident că cei care locuiesc la un centru de persoane fără adăpost au o situație vulnerabilă, dar inculpații nu au făcut altceva, în toată activitatea lor infracțională, decât să identifice persoanele aflate în nevoie de resurse materiale, care doreau să se prostitueze pentru bani.

Nu există dovezi că inculpații le-au constrâns moral sau au profitat efectiv de starea de nevoie în care se aflau, cei din centru luând singuri hotărârea de a merge să se prostitueze.

Este evident că numai o persoană care nu are bani sau nu-i poate câștiga într-un alt mod se prostituează, recurge la această activitate imorală, astfel că organizarea unui cadru cu destinația de bordel și aducerea la cunoștința doritorilor că se pot prostitua acolo nu însemnă profitarea de starea de vulnerabilitate”.

„Persoanele care s-au prostituat au ales să facă acest lucru liber” susține judecătorul

„G.F. a declarat că stătea în gară și dormea pe bănci, după care a mers în clubul lui Feri de câteva ori, s-a distrat, după care inculpatul D.F. i-a propus să rămână acolo și în schimbul cazării și al mâncării să se prostitueze, acesta acceptând. În momentul în care partea vătămată majoră și-a dat acceptul, instanța nu a identificat nici o formă de constrângere sau profitare de starea de vulnerabilitate.

Partea vătămată avea rațiunea cu care vârsta trebuia să o înzestreze să aleagă ce este mai bine pentru ea și a ales în deplină cunoștință de cauză, fără a fi indusă de inculpatul D.F.. Deși partea vătămată vorbește despre agresiuni ulterioare exercitate fie de D.F., fie de către M., nedovedite prin alte mijloace de probă, de neînțeles este că, după ce a plecat din locuință, s-a reîntors pentru a se prostitua”.

„Persoanele care s-au prostituat au ales să facă acest lucru liber, fără a fi constrânse de inculpat (D.F., n.r.), pentru a-și obține sumele de bani dorite (deși cei mai mulți băieți au declarat că nu au primit nici un leu de la traficanți, n.r.), că minorii (sic!) ce s-au dovedit că s-au prostituat nu li s-a afectat dezvoltarea în mod grav și iremediabil, pentru aceștia fiind un episod trecător peste care au trecut”.

Puteți citi motivarea instanței integral aici.

Lungul drum al recuperării

După încheierea procesului, Rupi a încercat să meargă mai departe. Și-a cumpărat o garsonieră în Brașov, fiind primul dintre foștii lui colegi de cămin care reușise acest lucru. A fost nevoit să o vândă, după ce traficanții ieșiți din închisoare l-au găsit și îi băteau noaptea în ușă.

„Era visul meu să am casa mea, nici nu știi cât de fericit și cât de stabil mă simțeam. Dar a trebuit să o vând. Au început să mă caute. M-au văzut din pușcărie la televizor și au aflat despre asociația mea. Am fost la Poliție și mi-au spus să stau liniștit”, adaugă.

Nici acum nu doarme fără o sursă de lumina, cât de mică. Câteodată, se uită după umăr pe stradă. Nu merge niciodată singur undeva. Rupi spune însă că i-a iertat pe traficanți, pentru că altfel nu ar fi putut merge mai departe.

„Eu i-am iertat. Înveți la terapie să ierți ca să poți trece mai departe, dar mergi pe stradă și vin alții în urma ta. Că poate eu am fost puternic, dar …”, spune Rupi, iar Azota îl completează: „Monica, prietena lor din centru, violată la 11 ani, nu și-a revenit niciodată”.

Și Zighi, prietenul lui Rupi din centru, adaugă: „E puternic. Mai suntem și noi pe lângă”. Bianca se uită spre și îl aprobă.

Acum, Rupi își dorește să preia în administrare o căsuță de tip familial, atunci când DGASPC Brașov va externaliza serviciile, și să ajute copiii din grija statului să învețe să se descurce în lumea reală, dându-le o șansă pe care el nu a avut-o.

Urmăriți PressHUB și pe Google News!

Articol publicat în Campania Națională de Conștientizare în privința Traficului de Persoane, derulată de Freedom House România în cadrul proiectului Stop-AT.