Ministerul Justiției a mai făcut o nouă vrajă. Ambasada SUA a ,,bravorat” lupta cu grupările de crimă organizată dusă cu abnegație de acest minister. Această luptă este prezentă în vorbele înțelepte ale ministrului justiției, dar nu prea o vedem. În stradă vedem bătălii între bombardieri ce reconstituie cu acuratețe uciderea lui Mihai Viteazul sau a lui Tudor Vladimirescu sau scenele din filmul de real succes ,,Bandele din New York”.

Nu am avut nicio propunere concretă de reducere a atractivității de a fi bombardier, iar băieții continuă nestingheriți să se joace în spațiul public cu săbii, bâte și pistoale, în timp ce familiile de români stau pitite în case de frică.

Trupele de elită ale poliției române stau și se uită ca cei șapte pitici la Albă ca Zăpada atunci când ar trebui să dea dovadă de profesionalism și să imobilizeze rapid și eficient un domn cu probleme psihice.

Așa că perspectiva profesională a bombardierilor români este din ce în ce mai promițătoare, după ce vedem forțele speciale ale poliției în acțiune și tiradele pline de promisiuni deșarte ale actualului ministru al justiției.

Extrem de grav este însă ce a suportat hârtia prin raportare la inițiativa legislativă lăudabilă de a se introduce în Codul penal imprescriptibilitatea infracțiunilor comise de pedofili și violatori. Punctul de vedere al guvernului la adresa Curții Constituționale a României ne informează că pedofilii și violatorii vor fi discriminați prin raportare la cei care comit alte infracțiuni.

Apreciem că suntem în prezența unor carențe grave de înțelegere a naturii acestor infracțiunii. În SUA curentul ,,Me too” este în plin avânt și ajung în închisoare, pentru comiterea cu mult timp în urmă a unor infracțiuni, persoane extrem de influente ca domnii Weinstein, Epstein și Cosby.

La noi, dreptul de corecție fizică este garantat de Parlamentul României care a refuzat să impună urmărirea din oficiu a infracțiunilor mai puțin grave de violență de gen sau în familie.

Cei de la guvern nu au avut timp să vadă documentarul Netflix, ,,Gloria Allred – În apărarea dreptății”. În acest documentar se prezintă lupta acestei doamne avocat pentru apărarea drepturilor celor vulnerabili. Și avem o scenă în care în legislativul unui stat american se argumentează cu povești reale de viață de ce violul trebuie să fie imprescriptibil. Și se obține o astfel de imprescriptibilitate, discriminatorie în viziunea guvernului nostru actual.

Pedofilul și violatorul nu urmăresc un profit sau un folos ulterior, material sau nematerial, așa cum s-ar înțelege din punctul de vedere al guvernului care asimilează aceste infracțiuni cu traficul de ființe umane sau cu pornografia infantilă.

Guvernul ne spune că e o discriminare și în raport de infracțiunea de agresiune sexuală. Aici însă există o diferență pe care juriștii de elită ce au întocmit acest punct de vedere o ignoră și anume că art. 219 privește ,,actul de natură sexuală altul decât cel de la art. 218”, adică nu ,,acte de penetrare anală, vaginală sau act sexual oral”.

Penetrarea anală sau vaginală sau actul sexual oral sunt aspecte clare și evidente care pot rămâne pentru toată viață în memoria victimelor, pe când alte acte de natură sexuală pot ridica probleme de interpretare după o perioadă foarte îndelungată de timp.

Pedofilul și violatorul ne spun în mod frecvent că au făcut fapta din iubire. La o televiziune extrem de apreciată a fost difuzat interviul cu un pedofil – cu o sancțiunea aplicată ulterior de către CNA pentru propaganda opțiunii de a fi pedofil- care a descris relaxat cum iubirea sa a fost consimțită de către victima sa, extrem de matură sexual din moment ce absolvise grupa mică.

De asemenea, nu trebuie să uităm interviul luat de către o somitate a presei românești profesorului de sport de la Jean Monnet – condamnat pentru act sexual cu minor – care ne-a spus o frumoasă poveste de iubire în care a suferit din dragoste rănită.

Realitatea este că victima are cea mai grea misiune și că majoritatea acestor agresiuni sexuale rămân nepedepsite. Victimele trăiesc într-o societate în care violența de gen este acceptată și în care rudele prădătorilor sexuali pot pune presiuni fără opreliști în timpul judecării acestor cauze pentru a determina victima să își schimbe declarațiile – ca să ne aducem aminte și de cei șapte magnifici de la Vaslui care acum sunt în libertate -.

Presiunea publică este aplicată doar pe victimă care este crucificată în fiecare zi. Prădătorii sexuali sunt cei ce pregătesc în detaliu modul de acțiune astfel încât victima să fie cât mai vulnerabilă și cât mai puțin aptă să creeze probleme judiciare. Ziarul Libertatea a sintetizat practica judiciară relevantă în materia acestor infracțiuni pentru cei interesați de analiza mai aprofundată a acestei problematici.

Nu este corect nici să afirmăm că o anumită persoană a comis o astfel de infracțiune fără a se face o anchetă detaliată, indiferent cât timp a trecut de la o astfel de faptă. Este posibil să avem acuzații nefondate de comitere a unor infracțiuni sexuale, așa cum a fost cazul acuzelor aduse actualului candidat la președinția SUA, Joe Biden. Investigarea unor astfel de infracțiuni, indiferent cât timp a trecut de la comiterea faptei, este necesară pentru a oferi victimei posibilitatea de a-și spune povestea cât și posibilitatea persoanei acuzate de a expune punctul său de vedere.

O societate civilizată, în care femeile și copii nu sunt proprietatea masculului alfa- în care ,,fiecare posterior din casă îmi aparține” ca să cităm din tatăl abuziv al lui Mallory din filmul ,,Născuți asasini”- sau a oricărui alt mascul nedistanțat social care profită de vulnerabilitatea naturală a femeilor și copiilor, luptă să afle adevărul și să ofere un final procesual unor infracțiuni atât de grave pentru viitoarea dezvoltare a unei ființe umane.

partajează acest articol:

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.