Salina din Ocnele Mari, situată într-o zonă locuită încă din epoca neolitică, nu înseamnă doar tratamente cu aerosoli salini şi alte beneficii pentru sănătate, oraşul subteran pe care îl adăposteşte aceasta oferind vizitatorilor cele mai diverse facilităţi – de la terenuri de sport, restaurante, cinema, expoziţii, festivaluri, până chiar la posibilitatea oficierii de botezuri şi cununii religioase în cea mai mare mare biserică ortodoxă din ţară aflată în subteran.
Salina este cel mai vizitat obiectiv turistic din judeţul Vâlcea, anual peste 200.000 de turişti alegând să vină aici fie pentru aerosoli, buni în tratarea diferitelor afecţiuni respiratorii şi chiar a complicaţiilor post-COVID, fie pentru a petrece câteva ore departe de frigul de afară sau de caniculă, la o temperatură care se păstrează tot timpul anului între 13 şi 15 grade Celsius.
Sarea a fost şi este o binecuvântare pentru Ocnele Mari, un orăşel-staţiune aflat la mai puţin de 7 km de municipiul Râmnicu Vâlcea şi aşezat pe un zăcământ cu o grosime de aproximativ 400 de metri ce se întinde pe o suprafaţă de circa 7,5 km lungime şi 3 km lăţime. Miile de ani de când se exploatează „aurul alb” în zonă au dus la dezvoltarea acestei aşezări, cunoscută ca un important centru economic încă din antichitate.
„Oraşul este locuit încă din epoca de piatră. Între dealurile care îl înconjoară, au fost găsite urmele unei aşezări din epoca neolitică – unelte din piatră ca topoare, vârfuri de lance, cuţite sau vase confecţionate din lut ars. Pe la începutul anilor ’60, un profesor din localitate, Gheorghe Moşteanu, descoperă întâmplător, într-o grădină a sa din punctul Cosota, nişte vase din lut ars, diferite de cele din Valea Bradului, aflată peste deal. Arheologii au constatat descoperirea unei cetăţi dacice vechi de peste două mii de ani, denumită cetatea Buridava (în traducere ‘cetatea burilor’), menţionată de istoricul grec Ptolemeu în scrierile sale”, povesteşte responsabila de partea turistică a salinei din Ocnele Mari, Anca Monea.
Vechea aşezare a burilor de la Ocnele Mari a fost, de asemenea, de interes atât pentru romani, care au construit în apropiere şi un castru ca să ţină zona sub control, dar mai ales pentru domnitorii valahi, care au pus monopol pe exploatarea de sare şi timp de mulţi ani ocnele de la lângă Râmnic au reprezentat o sursă importantă de bani pentru visteria Ţării Româneşti.
„Castrul roman de la Stolniceni, care a fost construit pentru a controla această zonă, este o dovadă a faptului că exploatarea sării la Ocnele Mari a continuat şi în timpul cuceririi romane, după cucerire, sarea fiind extrasă şi comercializată în folosul obştii. Cuvântul ‘salariu’, utilizat în prezent, are o semnificaţie strâns legată de această resursă indispensabilă a vieţii. Provine din latinescul ‘salarium’, care (…) însemna practic ‘plată în sare’, pe vremea Imperiului Roman sarea fiind o importantă monedă de schimb denumită, în mod îndreptăţit, ‘aur alb’. Aceasta era folosită de către romani mai ales la conservarea cărnii. Cu timpul, soldaţii romani şi ofiţerii nu au mai primit sare, ci o sumă de bani care a purtat aceeaşi denumire pentru că suma de bani era destinată achiziţionării de sare pentru o lună de zile. Exploatarea sării având o deosebită importanţă devine, în Evul Mediu, monopol domnesc. Un avânt deosebit capătă exploatarea de la Ocnele Mari în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu, aceasta devenind o sursă importantă aducătoare de venituri. Exploatarea de sare de la Ocnele Mari este unică şi cea mai importantă din sud-vestul României (de aici şi denumirea de Ocnele Mari), acest fapt fiind menţionat în toate documentele vremii începând cu secolul XVIII. În anul 1549 se făcea comerţ extern cu Transilvania, mai precis cu Cetatea Braşovului. Există documente ce datează din timpul domniilor lui Mircea cel Bătrân, Simion Movilă, Radu Şerban, Radu Mihnea, în care sunt menţionate cantităţile de sare care se exploatau de la ‘Ocna cea Mare’ şi care erau donate mănăstirilor Cozia, Govora, Bistriţa, Hurezi şi Tismana”, a declarat pentru AGERPRES Anca Monea.
Datorită proprietăţilor terapeutice ale sării, încă de la începutul secolului al XIX-lea în localitate au fost deschise şi stabilimente de tratament, care foloseau apa sărată dintr-o fostă gură de ocnă adâncă de 120 de metri în combinaţie cu nămolul sapropelic pentru tratarea reumatismului, afecţiunilor ginecologice şi ale sistemului osos la copii. După Al Doilea Război Mondial, localitatea a devenit o staţiune balneară cunoscută. Prăbuşirea unei galerii dintr-o mină de sare la începutul anilor 2000 a lăsat, însă, în urmă un dezastru şi a dus şi la declinul turismului în zonă, revigorat abia după aproape un deceniu, odată cu deschiderea salinei, care a devenit în scurt timp atracţia zonei, fiind, în acest moment, cea mai mare din ţară deschisă publicului.
Citește și: Ce poate face Ilie Bolojan de la Cotroceni?
Baza de agrement din salină a fost deschisă în 2009, într-o latură a minei Coceneşti, a cărei exploatare a început în urmă cu aproape 32 de ani, iniţial pe o suprafaţă de circa 20.000 de metri pătraţi. În anul 2015, spaţiul destinat agrementului a fost însă mutat în altă galerie a minei, astfel că în prezent turiştii au la dispoziţie peste 40.000 de metri pătraţi, un adevărat oraş subteran, cum îi spun locuitorii din Ocne, aflat la aproape 30 de metri sub pământ.
Aerosolii sunt motivul principal pentru care vin aici turişti din toate colţurile ţării şi din străinătate, calităţile terapeutice ale aerului din salină fiind o binefacere pentru cei cu răceli frecvente, dar şi pentru cei cu afecţiuni cauzate de stres şi oboseală.
„Temperatura constantă, aerul curat şi inhalaţiile sunt principalii factori pentru care oamenii aleg Salina Ocnele Mari, ca un mijloc de a-şi menţine o bună stare de sănătate. Chiar aşa o şi recomandă medicii – ca un mijloc de întreţinere a stării de sănătate şi nu pentru a substitui tratamentul medical al unei anumite boli. Salinoterapia este o metodă alternativă, dar şi complementară de prevenire şi tratament pentru diverse afecţiuni respiratorii, având în acelaşi timp beneficii demonstrate asupra întregului organism: creşte imunitatea, susţine detoxifierea organismului, îmbunătăţeşte funcţionarea aparatului digestiv, susţine regenerarea pielii, ajută la reducerea efectelor oboselii şi stresului. Sarea, prin natura sa, este o substanţă bactericidă care nu permite dezvoltarea culturilor microbiene, comportându-se ca un dezinfectant. (…) Desigur, există şi contraindicaţii, în cazul persoanelor cu tuberculoză pulmonară, micoze pulmonare, cancer bronho-pulmonar, boli infecto-contagioase, hipertensiune arterială, boala Basedow, cardiopatie cronică ischemică decompensată, infarct miocardic recent, angină pectorală cu crize frecvente, cord pulmonar cronic decompensat, epilepsie (plus alte afecţiuni neurologice ce evoluează cu pierderea stării de conştienţă), claustrofobie, sarcină avansată, status asmaticus”, a mai precizat Anca Monea.
Pe lângă terapie, turiştii au la dispoziţie şi o multitudine de zone în care se pot distra, de la spaţii de joacă pentru copii, terenuri de sport, mese de biliard şi până la restaurante, cafenea şi un minicinematograf. Deosebit la salina de la Ocnele Mari este însă faptul că este singura din portofoliul SALROM care are patinoar cu suprafaţă sintetică, dar şi că e deţinătoarea celei mai mari biserici ortodoxe din ţară aflată în subteran. Lăcaşul de cult poartă hramul Sfintei Varvara, ocrotitoarea minerilor, arhitecţilor şi inginerilor constructori, şi este deschisă atât pentru slujbe care au loc în fiecare sâmbătă şi duminică şi la evenimentele religioase mari, cât şi pentru căsătorii şi botezuri.
În plus, aproape în fiecare lună în salină au loc evenimente culturale, de la expoziţii de artă, evenimente sportive şi tematice şi până la spectacole de teatru şi muzică, cel mai cunoscut şi apreciat fiind The Jazz Cave Festival, care s-a mutat aici anul trecut din Peştera Ialomiţei şi a adus cu el, pe lângă formaţii apreciate din Italia, Germania, Norvegia, Olanda, România şi Statele Unite ale Americii, mii de turişti iubitori de muzică bună.
De altfel, potrivit datelor oficialilor salinei din Vâlcea, anul trecut au coborât în subteran nu mai puţin de 239.500 de turişti, un număr atins relativ constant în ultimii ani de după pandemia de COVID-19.
Accesul spre baza de agrement din subteran se realizează cu autobuze, care circulă la un interval de 30 de minute sau ori de câte ori este nevoie în perioadele cu număr mare de vizitatori.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
(Sursa foto: Centrul Național de Informare și Promovare Turistică Vâlcea / Facebook)
