''Samurai. Legendele Japoniei'', expoziţie şi catalog în premieră naţională la Muzeul Brukenthal (FOTO)

Expoziţia Samurai. Legendele Japoniei a fost vernisată miercuri, în premieră naţională, la Muzeul Naţional Brukenthal, în prezenţa a zeci de iubitori de artă, printre care şi ambasadorul Japoniei la Bucureşti, Katae Takashi.

Cu prilejul vernisajului a fost lansat primul catalog despre samurai, la Muzeul Naţional Brukenthal din Sibiu, informează Agerpres.

„Această expoziţie, acest minunat catalog despre samurai, primul de la noi în istorie, se datorează doamnei Gilda Lazăr”, a declarat managerul Muzeului Naţional Brukenthal, Alexandru Chituţă, la vernisaj.

Prezent la eveniment, directorul Teatrului Naţional ‘Radu Stanca’, Constantin Chiriac, a subliniat rolul Sibiului în realizarea parteneriatului strategic româno-japonez.

„Este un moment istoric pentru că e pentru a treia oară când aniversăm Ziua Împăratului (Japoniei n.r.) de aici, de la Sibiu. E important că domnul ambasador al Japoniei vine în prima vizită la Sibiu, pentru că Sibiul de-a lungul timpului probabil a fost motorul de dezvoltare al parteneriatului strategic, pe care România anul trecut l-a semnat cu Japonia, ţinând cont de faptul că de-a lungul timpului au fost la Sibiu mai mult de 120 de companii de teatru. (…) Faptul că putem să facem atât de multe lucruri importante, pentru România, pentru Japonia, pentru dialogul cultural internaţional, arată soliditatea acestei relaţii”, a spus Constantin Chiriac.

Ci tește și: Conferință Ciolacu – Ciucă: Alegeri locale și europarlamentare comasate în iunie. Alegerile prezidențiale, în septembrie (VIDEO)

Vizitatorii expoziţiei „Samurai. Legendele Japoniei” au ocazia să participe la un concurs în urma căruia pot să câştige o stampă japoneză, pusă la dispoziţie de colecţionarul George Şerban, cel care a adus exponatele la Muzeul Naţional Brukenthal din Sibiu.

„Tot ce este aici aparţine marilor şcoli de artă japoneze”, a precizat colecţionarul George Şerban.

Muzeul Naţional Brukenthal împreună cu colecţionarul George Şerban promovează de câţiva ani stampa japoneză, în România.

„Muzeul Naţional Brukenthal continuă cel mai amplu proiect expoziţional din ultimii ani din ţara noastră – promovarea stampei japoneze. Începând din 2018, colaborarea cu Ambasada Japoniei în România, cu Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu şi colecţia privată a avocatului George Şerban a dus la organizarea în România a 17 expoziţii de stampe japoneze. Au fost organizate la Sibiu, Bucureşti, Braşov, Timişoara, Iaşi, Galaţi, Oradea, Suceava şi în alte oraşe din România, atrăgând un număr impresionant de 450.000 de vizitatori. Curatoriate de subsemnatul, unele expoziţii tematice cu stampe japoneze au fost organizate în premieră în România şi Europa de Est: stampe japoneze din perioada Meiji, stampe japoneze din perioada Edo cu temele Kabuki, Bijin Ga, Peisaje, Shunga şi istorie.

În ultimii ani, Ziua Împăratului Japoniei era sărbătorită în România şi prin expoziţiile cu stampe japoneze. Lucrul acesta îl facem şi în acest an la Sibiu prin sărbătorirea Zilei Împăratului Japoniei prin această premieră expoziţională – stampe japoneze şi statui cu samurai.

De asemenea, avem deosebita onoare ca la acest eveniment să participe Excelenţa Sa domnul Katae Takashi, ambasadorul Japoniei în România începând din luna ianuarie 2024,” a mai declarat Alexandru Chituţă.

C itește și: Școala omoară curiozitatea copiilor. Legătura dintre predarea Matematicii și teoriile conspirației

Potrivit managerului Muzeului Naţional Brukenthal, elita militară a dominat politica, economia şi politicile sociale japoneze între secolele al XII-lea şi al XIX-lea. Cunoscuţi sub numele de bushi sau samurai, aceşti războinici, care au apărut pentru prima dată în înregistrările istorice ale secolului al X-lea, au ajuns la putere iniţial prin priceperea lor marţială – în special, erau experţi în tir cu arcul, manevrarea sabiei şi călărie. Cerinţele câmpului de luptă i-au inspirat pe aceşti oameni să preţuiască virtuţile curajului şi loialităţii şi să fie foarte conştienţi de fragilitatea vieţii.

„Bushido” înseamnă „Calea Războinicului”. A fost în centrul credinţelor şi conduitei samurailor. Filosofia Bushido este „eliberarea de frică”. Însemna că samuraiul şi-a depăşit teama de moarte. Asta i-a dat pacea şi puterea de a-şi sluji stăpânul cu credincioşie şi loialitate şi de a muri dacă este necesar. „Datoria” este o filozofie primară a samurailor.

Samuraii au devenit în cele din urmă o clasă în sine între secolele al IX-lea şi al XII-lea. Unii dintre ei erau înrudiţi cu clasa conducătoare, alţii erau angajaţi ai acestora. Ei au acordat loialitate completă daimyo-ului lor (proprietari feudali) şi au primit în schimb pământ şi poziţie. Fiecare daimyo şi-a folosit samuraiul pentru a-şi proteja pământul şi pentru a-şi extinde puterea şi drepturile pe mai multe pământuri.

C itește și: CSAT a dispus măsuri de întărire a Forţelor Armate Române

Samuraiul a devenit expert în lupta de la cal şi la sol. Au practicat luptă înarmată şi neînarmată. Samuraiul timpuriu a pus accentul pe lupta cu arcul şi săgeata. Ei au folosit săbii pentru luptă strânsă şi pentru a-şi decapita inamicii. Bătăliile cu mongolii de la sfârşitul secolului al XIII-lea au dus la o schimbare în stilul de luptă al samurailor. Au început să-şi folosească mai mult sabia şi, de asemenea, au folosit mai mult suliţele şi naginata. Samuraiul s-a schimbat încet de la lupta călare la lupta pe jos.

Cu toate acestea, stăpânirea artelor războiului nu era deloc suficientă. Pentru a-şi atinge şi menţine bogăţia şi poziţia, samuraii aveau nevoie şi de perspicacitate politică, financiară şi culturală.

În contrast cu brutalitatea profesiei lor, mulţi lideri ai guvernului militar au devenit indivizi extrem de cultivaţi.

În perioada Edo (1615-1868), cultul războinicului, Bushido, a devenit oficializat şi s-a dezvoltat un cod de comportament idealizat, concentrat pe fidelitatea faţă de stăpân şi onoare. Samuraii din această perioadă au moştenit estetica şi practicile tradiţionale ale predecesorilor lor şi, prin urmare, au continuat relaţia aparent paradoxală dintre cultivarea artelor războiului şi ale culturii, care i-a caracterizat pe marii războinici ai Japoniei.