Ce a fost (și ce mai este), în cele din urmă, scandalul Bîstroe, care a otrăvit dezbaterea publică în ultimele zile? A fost un dezastru de comunicare, care s-a întors împotriva inițiatorilor sau a țării întregi.
Totul a pornit de la afirmația ministrului Transporturilor, Sorin Grindeanu, potrivit căruia Ucraina ar efectua o serie de lucrări suspecte de adâncire în zona Canalului Bîstroe, fără acordul României.
Tema este sensibilă, România s-a mai aflat în litigiu cu Ucraina pe această temă, începând din 2004. Doi ani mai târziu, Kievul a fost obligat de mai multe organisme internaționale să oprească lucrările de lărgire și adâncire a canalului, date fiind pericolele pentru ecosistemul Deltei Dunării.
Dar ce se întâmplă cu exactitate în momentul de față? Ministrul Grindeanu nu a venit cu explicații și date suplimentare, dar subiectul a explodat, în media, pe rețelele sociale și în lumea politică, de bună seamă.
Ulterior, Ambasada Ucrainei a transmis că lucrările vizează exclusiv întreținerea, Administrația Fluvială a Dunării de Jos fiind informată încă din luna august a anului trecut. Apoi, o comunicare a Ministerul Infrastructurii din Ucraina sugera că adâncimea canalului a crescut de la 3,9 la 6,5 metri, ceea ce ridica problema încălcării unor tratate internaționale.
Apoi, același minister ucrainean a afirmat că lucrările, necesare pentru fluidizarea exporturilor de cereale, nu încalcă prevederile tratatelor.
Într-o întâlnire cu ambasadorul Ucrainei la București, Ihor Prokopchuk, din dispoziția ministrului afacerilor externe Bogdan Aurescu, secretarul de stat pentru afaceri strategice Iulian Fota i-a cerut să clarifice cât mai curând diferența de poziționare a Ucrainei între precizările de presă emise.
Partea română a mai cerut stoparea lucrărilor de dragaj în cazul în care acestea nu au ca scop exclusiv întreținerea căii de navigație și, de asemenea, permisiunea ca o comisie tehnică românească să verifice situația pe teren.
Cu alte cuvinte: nu știm exact ce se întâmplă, avem doar suspiciuni cu privire la două comunicate ucrainene ce par a se contrazice. Nu știm exact ce se întâmplă acolo și, după cum a anunțat comisarul european pentru Transporturi, Adina Vălean, verificările tehnice urmează să înceapă de la 1 martie. Până atunci, nu este clar ce se întâmplă cu adevărat.
Dar între timp, furtuna s-a pornit.
Rețelele sociale s-au încins. Iar politicienii au îngroșat vocea. Și, nu, nu doar aceia care-și maschează filo-putinismul prin unionism. Iată-l pe liderul PSD Marcel Ciolacu, teoretic, viitorul prim-ministru potrivit acordului de rotativă politică, intervenind și dând un picior Ucrainei, înainte de a se cunoaște cu exactitate ce se întâmplă, de fapt, la fața locului.
Și imediat, într-o postare ulterior editată și ștearsă, un deputat PSD, Alin Chirilă, a cerut, după modelul AUR, încetarea oricărui ajutor către Ucraina.
Pe acest fond a venit reacția președintelui Iohannis, la o săptămână de la declanșarea scandalului. El a pus isteria politicienilor pe seama intereselor electorale și a atras atenția că discursurile lor ajung, în cele din urmă să favorizeze Moscova.
De ce nu a venit președintele încă din primul moment cu aceste precizări, pentru a bloca scandalul din start? Nu știm.
Ce știm însă este că Marcel Ciolacu (cel puțin) a revenit la sentimente mai bune și și-a afirmat imediat angajamentul față de Ucraina și față de Alianța Nord-Atlantică. A făcut-o pentru a potoli îngrijorări transmise din partea aliaților? A făcut-o la gândul că numirea sa în funcția de prim-ministru stă, totuși, în pixul lui Klaus Iohannis? Iarăși, nu știm.
Însă, în mediile politice și de presă se vorbește despre pierderi însemnate de electorat în dreptul PSD și o migrare înspre AUR, pe fondul problemelor economice și sociale generate de război, dar și al formidabilei campanii de dezinformare de pe rețelele sociale și posturi tv.
În această situație, comunicatorii PSD ar fi căzut în capcana des întâlnită: când pierzi voturi în favoarea extremei, încerci să te faci și tu un pic extremist, cu gândul că alegătorii nu te vor părăsi.
Tentația este mare, dar mișcarea s-a dovedit păguboasă pentru mulți politicieni, de-a lungul și de-a latul Europei. Și nu le-a adus câștiguri nici de data aceasta inițiatorilor.
Cu un singur filmuleț postat pe TikTok, într-o călătorie în Delta Dunării, George Simion i-a ridiculizat pe toți. A primit mingea ridicată la fileu de Grindeanu și a punctat cu sete.
Asta, pe planul politicii la firul ierbii.
Într-un plan mai larg, Sorin Grindeanu tocmai a tras un glonț în picior propriei guvernări, lăsând să planeze semen de întrebare asupra angajamentului coaliției față de Ucraina. Mai precis, și-a decredibilizat propriul guvern în fața partenerilor – și asta, în preajma împlinirii unui an e la declanșarea războiului de agresiune.
Mai rău, povestea a aruncat o umbră de îndoială asupra sincerității viitorului premier (teoretic) Marcel Ciolacu. Dacă acum inflamează un subiect asupra căruia nu există certitudini și care, oricum, se poate rezolva pe cale diplomatic, în condițiile delicate ale războiului, la ce să te aștepți de la el când va fi în funcție?
În sfârșit, povestea aruncă o lumină proastă asupra țării întregi. Deja, dintre europeni, românii sunt cei care se împotrivesc în cea mai mare măsură sprijinului umanitar pentru Ucraina, potrivit ultimului Eurobarometru. De ce ar mai fi fost nevoie ca și din interiorul coaliției de guvernare să apară acțiuni care să încurajeze ostilitatea față de Ucraina?
În orice caz, un asemenea dezastru de comunicare mai rar!
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
