Un medic anestezist român din așa-numita „prima linie” povestește despre noile provocări ale meseriei în epoca SARS-CoV-2, despre pacienți, boala necunoscută și coronascepticii care le știu pe toate.
În paturile pe care le-a văzut duminica trecută președintele Klaus Iohannis stau, de luni, bolnavi covid. Legați la aparate. Intubați. Dacă au norocul unui organism puternic, vor pleca de acolo pe picioarele lor.
Sunt patru paturi într-un corp de cinci containere. O minisecție de terapie intensivă improvizată pentru a permite Institutului Clinic Fundeni să se ocupe de mai mulți coronapozitivi. Numărul celor ce au nevoie de aparate pentru a supraviețui unei infecții cu virusul SARS-CoV-2 crește continuu în România.
Institutul Clinic Fundeni este un caz oarecum fericit: s-au strâns fonduri din donații, astfel ca paturile să vină cu tot cu aparatură. Și nici deficitul de cadre medicale nu este la fel de acut ca în alte spitale. Dar se simte, pentru că, până la urmă, Clinica de la Fundeni face și ea parte din corpul epuizat al sistemului medical românesc. „E nevoie de oameni. Nu există capital uman suficient, așa că s-a încercat expandarea resurselor inclusiv prin delegarea unor responsabilități sub un control”. Profesorul Dana Tomescu este doctor în medicină și șefa secției de anestezie și terapie intensivă 3 din clinica Fundeni.
