Școlile s-au închis fizic în România pe 11 martie 2020, din cauza pandemiei. Ele s-au redeschis diferențiat (fizic, hibrid sau deloc) în 14 septembrie, apoi s-au închis din nou în 9 noiembrie, când se ajunsese la 10.000 de cazuri noi zilnic.
Un raport realizat de Organizația Salvați Copiii susține că închiderea școlilor a avut consecințe negative asupra progresului educațional al copiilor, a sănătății lor emoționale și a siguranței lor online. Una dintre urmări este îngrădirea accesului la educație pentru copiii vulnerabili, fără acces la internet și/sau la dispozitivele necesare. Salvați Copiii România a făcut apel public către autorități pentru identificarea celor mai bune soluții ca niciun copil să nu mai fie lăsat în afara școlii.
Cifrele sunt însă disputate: dacă Salvații Copiii susține că 1,8 milioane de elevi nu au acces la tabletă ori computer, Ministerul Educației avansează cifra de 250.000.
Întrebări
Am adresat câteva întrebări unor cunoscuți și, separat, am cerut pe Facebook o opinie generală.
1. Școala online vi se pare o măsură care era obligatorie, discutabilă sau nejustificată?
2. Considerați că s-a învățat semnificativ mai puțin sau tot cam cât se făcea înainte?
3. Notarea în sistem online reflectă destul de bine nivelul de pregătire?
4. Dacă la toamnă școala se va relua în condiții normale, credeți că anul acesta va afecta serios destinul elevilor?
5. Această experiență oferă ceva pozitiv școlii normale?
6. Cum s-au implicat părinții?
7. Cum s-au adaptat profesorii?
„Mi s-ar fi rupt sufletul să știu că aș fi putut-o infecta pe bunica mea sau pe părinții mei”
A.M., profesoară:
1. Școala on-line este absolut necesară în situația dată.
2. Depinde de copil. Cam cine era sârguincios la școală clasică învață la fel de bine în on-line.
3. Nu reflectă realitatea notele în on-line. La teste se poate copia mult mai ușor.
4. Depinde de condițiile de învățare. Copiii care au condițîi bune, atmosfera bună în familie și susținere au învățat aproape la fel de bine. Mă tem că elevii din rural au fost dezavantajați.
5. Este o experiență pozitivă. Automat au dispărut birocrația și inerția de odinioară. Unele metode din on-line se pot folosi foarte bine și în școală clasică.
6. Sunt părinți și părinți. Oameni care îi strunesc pe copii să își deschidă camerele de filmat și să fie atenți, dar și părinți care nu se implică deloc sau critică școala, așteptând să le rezolve problemele.
7. E momentul în care fiecare dintre noi încearcă să se reinventeze. A dispărut atmosfera rigidă din sistem. Cred că a fost un duș rece util pentru reforma învățământului
I.I., mamă:
1. Era o măsură obligatorie.
2. S-a învățat tot cam cât se făcea mergând la școală.
3. Da.
4. Da, al celor care nu au avut acces la școala online în această perioadă.
5. Da, pentru că s-au identificat soluții care pot fi folosite și când nu e vreo criză, dar pe care nu le vor utiliza cei care organizează și conduc sistemul de educație românesc.
6. Părinții s-au implicat la fel că atunci când școală era normală.
7. Majoritatea s-au adaptat.
T.B., elev:
1. Consider că școala online este o măsură bună, deoarece foarte mulți copii nu respectau normele de protecție sanitară. Mi s-ar fi rupt sufletul să știu că aș fi putut-o infecta pe bunica mea sau pe părinții mei.
2. Consider că am învățat chiar mai mult (am alocat mai mult timp) decât dacă aș fi fost fizic la școală, dar cantitatea de cunoștințe acumulate a fost mult mai redusă.
3. Da, deoarece cel puțin în cazul meu trebuie să învăț la fel de mult pentru a lua o notă de 10.
4. În mod sigur toți suntem afectați. Chiar dacă ne-am adaptat la acest mod de predare, sigur am avut de suferit pe alte planuri. Ne-au lipsit interacțiunea cu colegii și profesorii, sportul, plus o serie de alte activități școlare care ne ajutau în definirea noastră.
5. Da. În timpul școlii normale, dacă un copil nu putea ajunge la școală din diverse motive (medicale, condiții meteo ș.a.), acum s-a dovedit că aceștia ar putea asista online la ore și nu ar pierde lecțiile. Sau de exemplu, la ora de geografie, doamna profesoară ne dă de fiecare dată un quiz (set de întrebări fulger pe o aplicație) despre lecția precedentă, lucru care s-ar putea face și la școala normală și astfel s-ar fixa noțiunile din lecția anterioară. Spre deosebire de un extemporal obișnuit acest tip de test se face într-un timp mult mai scurt și este corectat instantaneu și obiectiv fără să mănânce din timpul liber al profesorilor.
6. În cazul meu s-au implicat la fel ca întotdeauna și un lucru inedit a fost că uneori au putut asista chiar la desfășurarea orelor ceea ce a făcut să înțeleagă mai bine lumea noastră.
7. Mulți dintre profesori s-au adaptat, pentru că au trebuit să învețe folosirea platformelor de comunicare. Unii au excelat, alții nici acum nu sunt foarte bine instruiți.
D.C., elev:
1. Vorbind strict despre liceele din București, consider că măsura a fost una obligatorie. Indiferent de măsurile de protecție luate în incinta unității de învățământ, există un număr mare de elevi care sunt obligați să utilizeze una sau mai multe modalități de transport public pentru deplasare, aceasta având loc, de multe ori, la ore de vârf, prin noduri principale ale orașului. Acești factori, evident, au un impact puternic asupra șansei de infectare, deci și a posibilității răspândirii virusului.
2. Mai puțin. Diverse probleme – de pildă, viteza rețelei de internet – au generat categoric anumite carențe în lecțiile predate, iar lipsa de interacțiune socială „adevărată” a redus potențialul de înțelegere al elevilor din cauza surplusului de energie necesar în sensul organizării (pentru profesori) și participării (pentru elevi) la oră.
3. Depinde de caz. Există numeroase modalități de notare Nu cred că există un răspuns unic la această întrebare.
4. Sigur că da. Presupun (și sper) că cele două examene obligatorii (evaluarea națională și bacalaureatul) vor fi modificate pentru clasele terminale din anii 2020-2021, respectiv 2021-2022. Prin extensie, adevăratul nivel de cunoaștere al elevilor va fi mai scăzut decât cel normal, iar aceștia vor trebui să se adapteze pentru provocările din viitor (liceu, respectiv universitate).
„Astfel de măsuri iau în considerare școlile la nivel mult prea general”
A.P., elev:
1. Școala online mi se pare o măsură obligatorie în situația de față, justificată. Cum să facem altfel școală pe timp de pandemie?
2. Consider că am învățat semnificativ mai puțin decât ce învățam atunci când am mers la școală.
3. Notarea din sistemul online este relativ corectă, în afară de câteva mici excepții.
4. Cred cu tărie că acest an va afecta destinul unor anumiți elevi, dacă nu al tuturor.
F.P., elev:
1. Discutabilă.
2. Mai puțin – depinde și de implicarea elevilor, necesită muncă suplimentară din partea lor.
3. Notarea nu reflectă absolut nimic și e irelevantă în online.
4. Va afecta puțin, din nou depinde de implicarea fiecăruia. Cred că cineva vrea să învețe, învață și de acasă. Mai greu, dar învață.
C.O., elev:
1. Măsura este justificată, însă doar în marile aglomerări urbane, unde ratele de infectare s-au situat la niveluri mari, care uneori au impus carantina. Cu școlile deschise, cu siguranță că acestea ar fi fost și mai mari. În zonele rurale care nu au fost afectate semnificativ de pandemie, mai ales unde populația are o mobilitate limitată, școlile ar trebui deschise.
2. Consider că predarea a acoperit aceleași conținuturi, însă de o manieră – în medie – mai puțin riguroasă. Aceasta îngreunează efortul de asimilare, mai ales pentru cei neobișnuiți să învețe singuri.
3. Nu, din două motive. În primul rând, există foarte multe note maxime, între care nu se realizează ierarhizarea, deși ar trebui. În al doilea rând, posibilitățile de trișare la examinările online (preluarea unor informații de pe ecran, comunicarea cu alte persoane etc.) conduc la situații în care un elev corect primește o notă inferioară colegilor care apelează la asemenea mijloace ilicite.
4. Consider că unii sunt deja afectați. Elevii de clasa a opta au avut o programă restrânsă de pregătit pentru examenul de anul trecut, ajungând în liceu fără a stăpâni noțiunile exceptate de la testare. Întregul curriculum actual se fundamentează pe interdependența conținuturilor din ani diferiți, fapt ce va conduce la propagarea și multiplicarea lacunelor.
A.W., elev:
1. În principiu obligatorie, dar mi se pare că atunci când se vorbește despre astfel de măsuri se iau în considerare școlile la nivel mult prea general, de multe ori național, fără să se discute cazuri în particular: oraș versus sat, București versus provincie, fiecare sector al capitalei în parte etc.
2. Se învață mai puțin în online, dar cu timpul profesorii o să învețe cum să utilizeze aplicațiile și dispozitivele electronice, elevii o să se obișnuiească cu școala online și o să se găsească modalității din ce în ce mai eficiente de a îi face să fie atenți. Până la urmă, dacă tot petrecem atâta timp pe telefoane, calculatoare și cine mai știe ce aparate, de ce să nu te folosești de asta pentru educație?
3. Notarea reflectă destul de imprecis nivelul de pregătire al elevilor, dar față felul în care îl reflecta atunci când ei mergeau fizic la școală nu e o diferență atât de flagrantă.
4. Toți elevii au fost afectați negativ din cauza unei învățări îngreunate, mai ineficiente, și mulți o să aibă nevoie să depună mai mult efort pentru a ajunge la nivelul la care ar fi fost în mod normal, în special pentru cei din clasele terminale. Totuși, eu cred că utilizarea spațiului online în domeniul învățământului trebuia începută mai demult, poate tocmai cu scopul de a ne pregăti pentru situații ca cea în care ne aflăm acum, și nu văd de ce să nu ne folosim de un sistem hibrid, între fizic și online, în viitor, indiferent de imprejurările în care ne aflăm.
„Este păcat cum au de suferit atâția copii extraordinari, dintr-o simplă nepăsare a instituțiilor statului!”
S.D., elev:
1. Părerea mea este că răspunsul depinde, foarte mult, de categoria de elevi la care facem referire. De exemplu, pentru școlile din București măsura a fost complet justificată, dat fiind ritmul de transmitere a SARS-COV2. Însă în unele zone rurale, unde numărul de cazuri depistate este restrâns, iar posibilitățile de participare la școala online sunt, de asemenea, limitate, măsura este de-a dreptul absurdă.
2. Învățând la un liceu de elită și având o imagine foarte clară asupra a ce vreau să studiez după liceu, pot să spun că la materiile mele de interes am avut ocazia să învăț cel puțin la fel de mult ca la școală, dacă nu chiar mult mai mult, dispărând timpii de dus/întors de la școală. Pe de altă parte, la multe din restul materiilor situația nu a fost așa roz: amestecul dintre lipsa de motivație a elevilor și cea a profesorilor m-a făcut aproape să „uit” despre anumite materii care există în orar…
3. Depinde de la profesor la profesor: unii au devenit mai exigenți în ceea ce privește notele, alții mai indulgenți. Per total, cred că notele primite în sistem online reflectă pregătirea elevilor într-o măsură similară celei în care o făcea și înainte.
4. Sunt multe categorii de elevi asupra cărora anul acesta va avea consecințe serioase. Eu, fiind olimpic la o știință exactă, pot spune că, în rândul colegilor mei din întreaga țară cu performanțe naționale și internaționale, această perioadă are consecințe profund negative. Care nu se datorează, însă, doar contextului pandemic, ci și modului în care Ministerul Educației a decis să gestioneze competițiile școlare – prin retragerea oricărei forme de sprijin oficial, fie el organizatoric sau financiar. Nemaiexistând evenimente de tip olimpiadă națională, deosebite prin însăși natura lor, ce reunesc timp de câteva zile elevi deosebiți ce leagă prietenii de o viață întreagă, mulți dintre noi au devenit demotivați și au abandonat studiul. Mai mult decât atât, pentru admiterea la universitățile de prestigiu din afara țării, astfel de rezultate joacă un rol esențial. Neavând oportunitatea de a își demonstra capacitatea, mulți elevi cu șanse reale la aceste universități pierd acest tren, iar destinele lor sunt drastic schimbate. Este păcat cum au de suferit atâția copii extraordinari, dintr-o simplă nepăsare a instituțiilor statului!
Ș.G., profesor: Școala online are avantajul că este și curs de competențe digitale în același timp. Am cursanți acum din UK, Italia sau Belgia. Platformele se dezvoltă și ele din mers.
T.N., mamă: În cazul nostru, se potrivește mănușă pentru fata din clasa a 8-a – are mai mult timp pentru lucru individual, se concentrează mai bine, reduce interacțiunile sociale la cât și cu cine își dorește cu adevărat. Pentru fetița din clasa a 3-a, însă, lucrurile sunt mai complicate. Un avantaj ar fi că, vrând-nevrând, sunt lângă ea să o pot ajuta. Dar suferă mult după învățătoare și colegi. Iar cea mai mare problemă cred că e lipsa mișcării – statul cu orele în fața ecranului – se simte inclusiv la nivelul posturii. Oricum, suntem norocoși că avem laptopuri, avem internet, avem priceperea să îi putem ajuta la nevoie.
U.D., mamă: Oricât de bune ar fi platformele, oricât de experimentați ar fi profesorii, oricât de bună ar fi dotarea tehnică, școala online nu este mai mult decât o soluție de avarie. Se pierde mult din comunicare, se copiază mult, se sar pași importanți. Am un elev de liceu și doi studenți în casă și știu ce spun.
R.A.I., mamă: Eu zic că acolo unde profesorii și-au dat cât de cât interesul și unde și copilul a avut bunăvoința de a învăța lucrurile au decurs chiar foarte bine. Am doi copii și știu foarte bine ce vorbesc.
C.I., profesoară: Personal mă descurc foarte bine cu acest sistem, după o perioadă de acomodare, ca și elevii mei de clasa a doua, care au performat în folosirea tabletelor și laptopurilor. Am lucrat foarte bine, folosind diverse mijloace: tablă virtuală, YouTube-ul, distribuirea diverselor materiale, prezentare de documente (Word, PowerPoint etc). Verificarea temelor se poate face, de asemenea, în condiții bune, putându-se chiar corecta pe caiete. Problema majoră a părinților este că se plâng de faptul că micuții au devenit irascibili sau plictisiți, cu accente depresive. Și în timpul orelor, zilnic, își exprimă dorința de a-și revedea colegii, profesorii, de a veni la școală – nevoia de socializare. Părinții se plâng și de faptul că, de multe ori, și-au neglijat serviciul, pentru că au stat acasă să se ocupe de conexiune, logare, supravegherea copiilor etc. Evaluarea însă nu se compară cu aceea din clasă, sursele de copiere, suflare, fiind multiple. Personal am evaluat exclusiv oral și am apreciat efectuarea constantă a temelor.
M.V., mamă: Fiica mea este în clasa a II-a. Avem noroc de o învățătoare foarte dedicată și competentă. Are 30 de ani de învățământ și se simte, știe cum să-i țină în frâu pe cei 30 de ieduți. Nu este blazată, învață mereu și este chiar bună la predarea online. În ceea ce privește materia, sunt la zi. Problema apare la copii, le lipsește interacțiunea, sunt frustrați, nu mai au partea de semiinternat unde își mai lămureau ce nu au înțeles la clasă. Noi, părinții, încercăm să-i ajutăm, dar îi învățăm în felul nostru și nu-i ok. Toți, elevii și d-na învățătoare, își doresc să revină în bănci. Așadar, nu consider timp pierdut în educația lor școala online, dar nu este fezabilă pe termen lung, anxietatea și frustrările cresc, mă gândesc că va scădea și motivația.
M.M., mamă: Clasa a 2-a, băiețel – are zile când pur și simplu nu are chef să își facă temele și nici să răspundă, i se par orele prea lungi pentru cantitatea de informație. Doamna învățătoare este mai în vârstă și mai puțîn familiarizată cu tehnologia, este ajutată de un părinte, de la distanță. Dar are și zile când e foarte mulțumit și lucrează cu plăcere. Nu vrea la școală fizic pentru că, citez: „Colegii mei nu au purtat nici masca așa cum trebuie în clasă și nici nu știu să strănute și să tușească în cot și nici nu respectă distanța și noi nu avem voie să ne vaccinăm”. Clasa a 11-a, fetiță – aici e altfel, e implicată și are o singură materie la care nu intră cu drag. Dar ea era și înainte un uragan de entuziasm, practic avea mai multe activități extrașcolare decât școlare. nici ea nu vrea fizic, deși tânjește după proiectele neterminate. Mi-a spus: „Mama, tu te chinui cu boala asta, dar știi că am colege care diseară au petrecere și acum sunt toate la coafor??!”
„Ca profesor, vă spun doar atât: cine învață și este conștiincios la școală o face și on-line”
A.R.: Școala on-line are avantajele ei, dar cred că dezavantajele sunt cele care înclină mai mult balanță: copiii sunt mai agitați și stresați decât înainte, conexiunea dintre ei nu mai e aceeași, au devenit anxioși, copleșiți de teme, de faptul că nu înțeleg informația (la matematică mă refer). Este o presiune mult mai mare pe umerii lor decât în cazul școlii normale; Efortul pe care trebuie să îl depună elevii, mai ales cei din clasele 0, 1, 5, 8, este unul foarte mare, iar stresul acesta se vede deja cu ochiul liber. Efectele pe termen lung le putem doar intui și nu sunt dintre cele mai bune pentru sănătatea lor fizică, psihică și emoțională.
A.G., mamă: Am auzit ieri ora doamnei de Biologie și am fost plăcut impresionată de modul în care se adresa copiilor chiar și atunci când aceștia erau nepregătiți și de modul în care i-a îndrumat către informația corectă. De asemenea, doamna de engleză și domnul de TIC au avut intervenții care mie mi s-au părut foarte pertinente și elegante, atunci când fata mea a greșit. I-am spus și ei că apreciez modul în care au procedat dânșii și cred că este frumos să vă spun și dvs. Ar fi păcat să împărtășim între noi doar experiențele negative, când există și atâtea experiențe pozitive.
M.A.: Pentru cei din anii terminali și care fac meditații este bine, pentru că au mai mult timp la dispoziție (orele on line sunt mai scurte, iar unele nu se fac deloc). Pentru ceilalți, e un dezastru. Și nu luăm în calcul pe cei care nu au acces la internet (undeva la 30%, conform Radio România Actualități)
M.P.: Ca profesor, deci știu ce vorbesc, vă spun doar atât: cine învață și este conștiincios la școală o face și on-line.
M.P.: Ca profesor, m-am adaptat la tehnologie. Eu sunt mulțumită, prezența studenților este mai mare la cursuri și seminarii. Lipsește relația emoțională care se creează între studenți și profesori. Că părinte, fiul meu este student în anul întâi la Electronică, am constatat cu plăcere că s-au făcut toate orele. Laboratoarele și lucrările practice sunt marea pierdere. Școala online a produs schimbări în bine. Profesorii s-au alfabetizat, mă refer la utilizarea calculatoarelor, a diverselor platforme, programe. Majoritatea au reușit. Mulți elevi din familii nevoiașe au primit tablete, laptopuri, altfel nu le-ar fi văzut niciodată. Îmi doresc că pe viitor în învățământul tradițional să se folosească metode moderne de predare și evaluare. Fiul meu a făcut toate orele de sport la facultate. Exerciții făcute pe bune. Nu credeam că se poate, doamna punea câte 5 studenți să facă exercițiile cerute, pe rând, iar ei cu telefonul deschis, pus într-o poziție astfel încât să poată fi urmăriți, făceau tot ce li se cerea.
C.E., profesoară: Principala cauza a cvasi-eșecului acestei perioade a fost lipsa de apetit a elevilor. Sunt profesoară de 30 de ani în Ilfov. Puțini sunt copiii realmente defavorizați. Au primit dispozitive, au platforma foarte bună, au tot ce le trebuie și totuși… Atâta eu cât și colegii mei ne străduim să facem orele cât mai atractive, să profităm de posibilitatea de a oferi și materiale mulți-media, eu mi-am montat și o tablă în sufragerie unde mi-am făcut colțișorul meu de lucru. La fel și alți colegi de-ai mei. Ca și în cazul vaccinului a existat o presiune a „maselor vocale” care au denigrat constant nu doar sistemul de educație și pe profesori, ci și educația însăși.
S.C., profesor universitar SUA: Școala online înseamnă disciplină, organizare și multă răbdare. Se începe cu o scurtă introducere care să atragă atenția elevului. Se pot face și 2-3 glume. Se continuă cu încălzirea elevului. Se pun câteva întrebări rapide despre temele pentru acasă. Predarea noului material nu depășește 10-15 minute. Se continuă cu exemple și aplicații. Copiii trebuie să fie antrenați permanent. Trebuie să pună întrebări, să răspundă la întrebări, să participe, să fie activi. Copiii se plictisesc repede. Datoria profesorului e să-i țină alerți, mereu ocupați. Școala online nu e ușoară pentru nimeni. Talentul și pregătirea profesională au o mare importanță. Școala online e că o piesă de teatru, trebuie să înceapă și să se termine cu aplauze.
De ce abia acum?
Nu intenționăm să tragem concluzii. Dar ceva mai trebuie spus: e bizar cât de greu s-a adaptat sistemul la situația dată, în condițiile în care:
– de e-learning se vorbește încă din 1991
– două mari firme de soft au câștigat bani frumoși construind pentru Ministerul Educației platforme de e-learning, operaționale demult
– în acești 30 de ani, un mare număr de profesori – dacă nu cumva toți – au urmat cursuri de competențe digitale; 180.000 numai anul trecut, conform Ministerului Educației
– manualele digitale sunt promise de cel puțin un deceniu
– tot cam de atunci se promiteau tablete pentru toți elevii.
Poate că aici ar merita trase niște concluzii.
Acest articol a fost publicat pe PressHUB în cadrul proiectului
“COVID-19 FactsNotFake -The Emergency Newsroom. Infodemic Lie Detector”, un proiect Freedom House Romania, în parteneriat cu Trinitas TV, Radio Trinitas, Ziarul Lumina și Agenția de Știri Basilica, finanțat de Ambasada Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord în România.
Informațiile prezentate nu reprezintă poziția oficială a Ambasadei Marii Britanii. Întreaga răspundere asupra corectitudinii și coerenței informațiilor prezentate revine autorului.
