A plecat din România la mijlocul anilor 80, însă decizia emigrării o luase cu câțiva ani mai devreme. Principala cauză a fost aceea că nu se mai simțea om în propria țară. A ajuns în Occident, a lucrat pentru Radio Europa Liberă și pentru BBC. Nu a rămas în presă pentru că și-a dorit o carieră academică. Nici în Europa de Vest pentru că și-a dorit să meargă într-o țară despre care nu știa nimic.
Așa a ajuns, în 1987, în Canada, unde, timp de aproape 30 de ani, a predat Literatură comparată la University of Western Ontario.
De unde a plecat, însă, pensionându-se anticipat, pentru că ajunsese să se simtă inadecvat, trădat de epoca sa: „M-am acuzat, m-am recuzat și am ieșit din sistem.”
Punctul de pornire al dialogului cu profesorul și scriitorul Călin Andrei Mihăilescu a fost acest sentiment de inadecvare la noile reguli academice impuse de corectitudinea politică, vorbind și despre teama de a vorbi liber și repercusiunile care decurg din vorbirea liberă, despre declinul universității nord-americane unde identitatea a ajuns să bată orice merit și unde retoricile „sunt brăzdate de un inflexibil leni/stali/nism”, despre ceea ce numește post-corectitudine politică, acea „extază și împlinire neagră a corectitudinii politice excesive”, și copyright-ul pe suferință.
Despre motivele plecării din România, despre experiența la Europa Liberă și la BBC. Despre celebrul său eseu Utopia română, transmis și retransmis de BBC într-o serie de a 12 emisiuni, care pare să fi fost cauza tentativei de asasinat care l-a vizat. Despre România din anii 80 și cea de azi, în care revine an de an, dar unde, într-un fel – spune –, a trăit tot timpul.
Citește interviul integral pe Putereaacincea.ro
Citește și: Uriaşele fonduri UE pentru managementul deşeurilor, cheltuite degeaba dacă nu reciclăm
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
(Foto: UVT / Dana Moica)
