Pentru mine, mai toate momentele care au creat România modernă sunt strâns legate de înființarea și existența Partidului Național Liberal.
Cu o istorie de 145 de ani, PNL este formațiunea politică care a instaurat monarhia constituțională (1866), a obținut independența de stat (1877), a ridicat România la rang de regat (1881), a susținut crearea României Mari (1918), a adoptat Constituția din 1923, a relansat țara din punct de vedere economic după criza din 1929–1933, s-a opus holocaustului și comunismului (marea majoritate a liderilor lor sfârșind în închisorile comuniste), și a înscris România post decembristă pe drumul european. Gânditorii de sorginte liberală au fost cei care au făcut ca robia romilor din Principatele Române să fie abolită și care militau pentru emanciparea acestora, încă din anii 1840.
Din punct de vedere ideologic, liberalismul este ancorat în câteva principii fundamentale, respective: libertatea cuvântului, libertatea presei, libertatea religiei, stat laic, egalitate în fața legii, stat de drept, alegeri libere, economie de piață, toleranță față de minorități și cooperare internațională. Acestea au fost ingredientele pe care PNL a încercat să le pună în practică și în perioada post-decembristă, chiar dacă PNL nu a fost niciodată la guvernare singur, ci doar în coaliții.
În 1990, Radu Câmpeanu se întoarce în România pentru a readuce la viața Partidul Național Liberal. Încă de la începurile sale post-decembriste, PNL se poziționează ca un partid anti-comunist, considerând FSN (si urmașii săi) ca fiind principalul oponent politic. La alegerile prezidențiale din 1990, PNL obține sub un milion de voturi, în timp ce Radu Câmpeanu, cel care a candidat reprezentând partidul în alegerile prezidențiale, reușește să adune peste 1,5 milioane de voturi. Totuși, în alegerile din 1992, PNL este amendat de electorat pentru decizia de a ieși din CDR, mișcare care a produs a doua mare scindare a partidului (prima a fost in 1990). De fapt, una dintre marile probleme ale PNL, care este vizibilă chiar și astăzi, a fost fix aceste “găști” care au transformat modul de lucru al partidul de la unul orientat către viziune și idealuri, către unul orientat către “obținerea puterii”.
Cea mai mare greșeală a PNL din perioada post-decembristă a fost înființarea, alături de “dușmanul tradițional”, respectiv PSD, a Uniunii Social Liberale. Înființată doar pentru a-l învinge pe Traian Băsescu, Uniunea aducea laolaltă, exact ca în 1866, formațiuni politice profund diferite doctrinar (Alianța de Centru Dreapta PNL-PC și PSD) care nu aveau cum să împărtășească valori politice comune. Cauționarea PSD și imaginile cu liderii liberali defilând braț la braț cu cei pe care îi considerau, până mai deunăzi, principalii lor adversari politici, au devenit o piatră de moară la gâtul PNL pe care formațiunea o mai resimte, în parte, chiar și în ziua de azi. Mai ales, că USL venea după dezamăgirea numită Alianța DA, alianța care a hrănit speranțele multor români care doreau ca țara să scape de “comuniști”.
Nucleul inițial al electoratul liberal post-decembrist era format din extrem de subțire clasă de mijloc din mediul urban, cu o educație formală destul de bună și avidă de libertate și Europa. În anii care au urmat, cu un ritm alert după desființarea USL, liberalii și-au consolidat reprezentarea și în mediul rural. “De vină” a fost și schimbul de oameni care reprezenta partidul (primari, consilieri locali și județeni, chiar parlamentari) pe care aceșția l-au avut cu social-democrații. Acest lucru a venit, însă, la pachet cu o diluare a reprezentării valorilor inițiale, care acum par a nu mai fi aproape deloc reprezentate de către reprezentații partidului, dar și cu sloganul “PNL-PSD, aceeași mizerie”.
În 2018, la Referendumul pentru Familie, cei care ar fi trebuit să-și facă stindard din apărarea valorilor individuale și respectarea drepturilor omului, la presiunea liderilor religioși din Ardeal care, de facto, conduceau partidul, au ales ca PNL să adopte o poziție conservatoare. Valul de nemulțumire al electoratului tradițional a făcut ca foarte mulți electori tradiționali ai PNL să-și mute atentia și simpatia către Uniunea Salvați România. PNL a continuat schimbul de oameni cu PSD, fostele embleme ale neo-comunistilor devenind, brusc, reprezentanți al liberalilor.
Ludovic Orban a preluat un partid care era sugrumat de puterea unui PSD condus de Dragnea, pe de o parte, și de o conducere neoficială a partidului venită din fiefurile ardelene, pe cealaltă parte. Ușor-ușor, planul lui Orban de a consolida puterea partidului în biroul din Modrogan, a dat rezultate și ca urmare a sprijinul direct oferit de fostul presedinte al partidului ajuns Președintele Republicii. În 2020, PNL recâstigă Bucureștiul (Orban a riscat mult sușținându-l pe Nicușor Dan) și a reușit să scoată cel mai mare scor electoral pe care partidul l-a avut din 1990 încoace.
Perioada care urmează este fundamentală pentru viitorul PNL. Efectele crizei COVID din acest moment se vor transforma, destul de repede, într-o criză economică pentru care guvernul trebuie să găsească răspunsuri încă de acum. Din păcate, în acest moment PNL pare mai degrabă orientat către nevoia de a reacționa la ceea ce se întamplă și nu în a gândi măsuri reale pentru dezvoltarea viitoare. Comunicarea cu actorii politici și civici cu care Ludovic Orban a caștigat simpatie la începutul mandatului său, a început să scârțâie serios, și modul de promovare al reprezentanților partidului pe listele parlamentare a adus cu sine critici majore venite din interior.
Pentru mine, PNL este partidul care poate moderniza România. A făcut-o de atâtea ori și cred că o poate face încă o dată. Ludovic Orban are acum toate pârghiile partidului în mână și poate genera o reașezare a formațiunii politice în valorile sale istorice, atât de necesare situației actuale. Este nevoie, însă, de un alt fel de a face lucrurile decât cel actual, mult mai orientat către viitor, aducând în jur și oameni care înțeleg atât nevoile sociale cât și pe cele economice. În caz contrar, PNL-ul actual riscă, ca după 4 ani de previzibilă guvernare în perioada 2020-2024, să piardă atât de rău încât să-i fie pusă la îndoiala capacitatea de a fi continuatoarea formațiunii care a pus România, cu adevărat, pe harta politică a Europei.
Istoric, PNL a avut în vedere toate problemele societății, nu doar pe cele economice. Scurt, ce trebuie făcut urgent în plus față de ceea ce se face:
- Creionarea, în baza unui dialog real cu societatea civilă și mediul universitar, a unui plan de dezvoltare comprehensivă a României – document care poate deveni viziunea de dezvoltare a națiunii române pentru următoarele decenii.
- Un plan național de incluziune și dezvoltare echitabilă a categoriilor vulnerabile, cu un focus deosebit pe mediul rural și pe comunitățile cu romi
- Asumarea unui program național complex de asigurare a educației incluzive de calitate pentru toți copiii, cu un program suplimentar de suport pentru școlile cele mai vulnerabile
- Implementarea unor programe naționale de promovare a diversității etno-culturale
- Promovarea unei legislații care să susțină uniunea consensuală
Și, ah, să nu uit: relația PNL + USR trebuie să fie definită de LOVE. Nu de alta, însă singura formațiune care se poate hrăni din electoratul liberal este USR.
