Mai sunt trei ani până la cele patru șiruri de alegeri – locale, europarlamentare, parlamentare și prezidențiale – așa că este mult prea devreme pentru predicții. În România este aproape imposibil de anticipat ce va fi în următoarele trei luni, trei săptămâni sau chiar trei zile, nu mai vorbim de trei ani.
Dar ce putem constata azi este că s-au aliniat toate astrele pentru un dezastru politic al dreptei, dacă va continua așa până în 2024. Primul an de guvernare PNL – USR PLUS – UDMR arată teribil de prost, și nu doar din cauza pandemiei.
Prăbușirea în sondaje a intervenit mult prea repede, certurile din coaliție la fel iar războiul nuclear din PNL ar putea avea un efect distrugător pe termen lung atât asupra imaginii partidului, cât și asupra funcționării majorității parlamentare.
Liderii dreptei de azi sunt nevalidați de votul popular (am explicat aici pe larg), deci cu puțină legitimitate, dar și cam slabi ca prestanță politică. Unii posedă indiscutabil calități de funcționari sau administratori, dar zero stofă de politicieni.
Cu toate n-au câștigat niciodata alegeri prin vot direct, unii dintre ei vor dori să candideze nu doar la șefia partidelor lor, ci și la funcția de președinte. La cum arată lucrurile acum, Emil Boc, Ludovic Orban, Dacian Cioloș, Dan Barna se vor bate mai departe, chiar și după ce alegerile interne se vor fi încheiat. Altfel spus, luptele intestine nu vor lua sfârșit odată cu congresele PNL și USR PLUS din această toamnă.
Una dintre consecințe: eficiența guvernării va avea de suferit, la fel funcționarea majorității în Parlament. Aceste blocaje politice vor înfuria și mai tare alegătorii, loviți de valul patru al pandemiei, de noi restricții și de o inevitabilă criză economică. Reformele promise? Ce se va alege de ele?
Pe acest fundal, apariția următoarei crize guvernamentale majore pare doar o chestiune de timp. Foarte probabil că ea va izbucni la scurt timp după alegerile interne din PNL și USR PLUS. Problemele tot mai mari de imagine ale premierului Florin Cîțu și a oamenilor propuși de el în funcții importante, vezi cazul Dan Vîlceanu la ministerul de finanțe, vor complica și mai mult relația cu USR PLUS, deja tensionată atât în guvern, cât și în administrațiile locale mari (vezi Sectorul 1, Timișoara, Iași etc).
Luate la pachet cu absența reformelor esențiale din justiție, cu ineficiența actului de guvernare în general, toate aceste probleme vor degenera în noi scandaluri, momente tensionate sau chiar rupturi ireversibile. Liderii PLUS deja presează tot mai mult pentru ieșirea de la guvernare până la sfârșitul anului, pentru a se opri cât mai repede din spirala căderii.
În schimb, în tabăra adversarilor, la PSD și AUR, e liniște. Acolo nu se bate încă nimeni cu nimeni, deși există destule surse de tensiune între liderii din celor două partide de opoziție. Rivalitățile sunt ținute sub capac, pentru că partidele aflate la putere fac deja mai mult circ decât puteau vreodată spera Marcel Ciolacu, Gabriela Firea și ceilalți de la AUR.
Adăugați la toate cele de mai sus problemele majore din București, de la curățenie, la starea tot mai proastă a parcurilor și infrastructurii în general. Cu toate bunele intenții, Nicușor Dan a dezamăgit în primul an de mandat. Războiul dintre PNL și parimarul Clotilde Armand i-a adus la exasperare pe cetățenii sectorului 1.
Despre autodistrugerea PNL după modelul țărăniștilor a scris deja pe larg Cristian Pantazi. Dar cine și cum va profita dacă actuala coaliție va continua să se saboteze singură cu atât de mult zel?
În paralel cu rateurile din primul an de guvernare, a crescut în societate discursul naționalist. Manifestările anti-occidentale sau pe teme identificate ca fiind import occidental, xenofobe, homofobe, anti-maghiare, legionaroide sau conspiraționiste au luat o amploare îngrijorătoare în ultimul an.
Atunci când publicul nu mai are încredere în conducători se refugiază în extreme, mai ales în vremuri tulburi. Un public debusolat, frustrat și dezamagit de conducătorii săi este ușor de manipulat, pradă ușoară pentru populiști și alți vânzători de iluzii.
Cine se va cățăra pe noul val? Deja îl vedem pe unul ca Ioan Aurel Pop, președintele Academiei, tot mai prezent în spațiul public cu mesaje din zona naționalistă de tip AUR, mai nou și cu binecuvântarea patriarhului Daniel. O face și dintr-un calcul politic? N-ar fi deloc exclus.
PSD știe că va fi dificil, dacă nu imposibil, să câștige președinția în 2024 cu un candidat propriu, să zicem Gabriela Firea, dar șansele cresc simțitor cu cineva capabil să rupă voturi și din electoratul de dreapta. În plus, acesta ar putea fi susținut și de AUR într-un eventual tur doi, dacă nu cumva chiar din primul.
Dacă dreapta sau mai corect partidele anti-PSD vor pierde Bucureștiul în 2024, europarlamentarele și parlamentarele, se deschide drumul către președinție pentru PSD. Există astăzi premisele ca, pentru prima dată după 2004, PSD să ia din nou toată puterea în stat, adică nu doar Guvernul (a se citi accesul la bani și resurse), ci și funcția de șef al statului ( a se citi adevărata putere, controlul asupra serviciilor și conducerii parchetelor).
PSD a mai guvernat după 2004 chiar o perioadă lungă, timp de șapte ani, între 2012 și 2019, dar excesele acestui partid cu reflexe anti-democratice, construit pe vaste rețele de corupție, au fost mereu temperate de alte puteri din stat asupra cărora n-a avut părghii de control.
Când pesediștii au mai avut toată puterea, între 2000 și 2004, în România abia se mai putea respira. Șinele pe care s-au așezat partidele aflate azi la putere duc direct acolo, cu toată viteza spre zid. Impactul încă mai poate fi evitat.
Dacă dreapta sau partidele anti-PSD nu înțeleg să îngrope rapid securea războiului și să funcționeze într-o Alianță politică veritabilă, într-o dreaptă unită, atunci își pot imagina de pe acum scenariile de guvernare pentru 2024: PSD înșurubat la Palatul Victoria și la Cotroceni, PSD la putere în combinație cu AUR sau PSD cu AUR și cu facțiuni desprinse din PNL.
În orice combinație, există azi premisele ca visul de aur al PSD să se împlinească peste numai trei ani: toată puterea. Nu trebuie să facă mare lucru, doar să asiste de pe margine la măcel și se cațere pe valul periculos pe care îl auzim șuierând azi în societatea românească.
Articolul a fost publicat mai întâi în G4Media
