Editura Humanitas a publicat, în seria de istorie, volumul Secolul dictatorilor, editat de Olivier Guez și tradus de Diana Zotea.
O galerie de 22 de portrete ale dictatorilor dispăruți, ca Lenin, Stalin, Mussolini, Hitler, Mao, Pol Pot, Saddam, Franco, Castro, Pétain, Tito, Hodja, Mobutu, Gaddafi, Pinochet, Khomeini ș.a. cărora li se adaugă doi tirani aflați la putere: Bashar al-Assad și Kim Jong-un, moștenitori ai unor regimuri represive pe care le-au consolidat.
O absență notabilă este Nicolae Ceaușescu, considerat ultimul tiran comunist est-european.
„O carte edificatoare”, sublinia publicația Le Point, un volum de o actualitate dureroasă azi, când Europa este răsturnată din voința unui dictator sângeros, Putin.
Coordonată de Olivier Guez, cartea este motivată statistic de prezența celor mai mulți dictatori pe parcursul unui singur veac, secolul XX.
În prefață există un portret-robot al dictatorului: „Toți erau bărbați. Insomniaci, asceți sau sexopați, impasibili sau bădărani, adesea mici de înălțime (Kim Jong-il, Lenin, Stalin, Franco, Mussolini aveau sub 1,70 m înălțime), le plăcea să se umfle în pene îmbrăcați în uniformă, cu pieptul plin de medalii și titluri pretențioase, arborând un aer milităros, bănuitor, mereu amenințător”.
Se adaugă felul similar în care au ajuns la putere: erau inițial șterși, cu imagine de ratați, vicleni, atenți la conjuncturile care îi puteau propulsa spre vârful puterii.
Iar conjuncturile favorabile dictaturilor sunt întotdeauna perioadele de haos, „conflicte, revoluții, crize economice; Marele Război a fost matricea barbariei europene din secolul XX”, arată coordonatorul ediției.
O întâlnire cu jurnalistul Olivier Guez la Timișoara a lămurit misterul absenței lui Ceaușescu din volum. Galeria nu este exhaustivă iar alegerea le-a aparținut istoricilor invitați să contribuie.
„Poate la o ediție viitoare vom completa”, spune editorul. Stéphane Courtois, un bun cunoscător al comunismului românesc, a ales de data aceasta figura lui Lenin „profetul totalitarismului”.
O mostră terifiantă a regimurilor totalitare care au răvășit secolul XX este dictatura dinastică a Coreei de Nord, „țara celor trei Kim” cum își intitulează capitolul Pascal Dayez-Burgeon. Urmându-i lui Kim Ir-sen, Kim Jong-il pune bazele cultului personalității permanent și extermină milioane de oameni:
„Foametea îngrozitoare care a lovit Coreea de Nord din 1995 până în 1997, provocând moartea a peste două milioane de oameni, nu destabilizează regimul. Propaganda pune această tragedie pe seama inamicilor țării, susținuți de Washington…
În octombrie 1998 autoritatea trece în mâinile armatei, proclamată vârf de lance al regimului”.
Succesiunea i-a revenit lui Kim Jong-un, cel mai ambițios dintre cei trei frați: „N-a fost nevoie de zece ani ca Kim Jong-un să-i succeadă lui Kim Jong-il în rolul de super-răufăcător a la James Bond, pe care oamenii îl detestă cu o plăcere nebună”. Șantajul nuclear este cea mai nouă jucărie pe care privilegiatul dolofan, servit cu bunuri de lux, o flutură în fața Occidentului.
Guez este jurnalist cu o carieră de peste 30 de ani și a acceptat să editeze volumul din convingerea că în Franța, dar similar în toată Europa, există „o incultură istorică etonantă”. El spune că lumea adoră să se joace de-a dictatura, este însetată să vadă orori pe rețelele sociale, vorbește cu detașare despre crime, gazare etc. Este o problemă a Europei, iar Franța nu face excepție.
Întrebat de publicul prezent la librăria independentă La Două Bufnițe, care are din martie un Colț de carte francofonă cu Kyralina, devenind astfel cel mai recent membru al Asociației internaționale a librarilor francofoni – AILF, Olivier Guez a mărturisit că în Franța se vorbește puțin despre războiul din Ucraina, implicit despre Putin, dictatorul epocii de azi, încă o dovadă a lipsei conștiinței istorice a contemporanilor.
Guez este, printre altele, autorul unui roman documentar de succes în Franța, La disparition de Josef Mengele, apărut în colecția Livre de Poche. În dialogul de librărie cu Adriana Babeți și Marcel Tolcea, autorul a mărturisit că și-a propus demistificarea personajului sinistru supranumit „Îngerul Morții”.
După o amplă documentare despre perioada când Mengele s-a ascuns în Argentina, Paraguay și Brazilia, Guez creionează un personaj mediocru, suficient și arogant care a trăit o viață mizerabilă într-un cartier sărăcăcios din Sao Paolo.
„Am vrut să arăt în acest docu-roman că viața l-a pedepsit în felul ei, chiar dacă nu a fost prins și judecat”, spune Guez, polemizând cu abordările cinematografice care au făcut din sadicul medic fascist un fel de „pop star”.
Secolul dictatorilor este o reflecție complexă despre totalitarism, răul unui secol paradoxal, veac al luptei pentru drepturi civile, pentru libertate, dar și al compromisului cu dictatorii.
„Marile democrații s-au acomodat adesea cu tiranii, o mărturie în acest sens fiind declarația lui Roosevelt referitoare la dictatorul din Nicaragua, Somoza: «Da, este un ticălos, dar este ticălosul nostru»”, amintește Christian Destremau în capitolul consacrat Ayatollahului Khomeini.
