Semiluna, secera și ciocanul. De la Lenin la Arafat, de la PCUS la Hamas

Un aspect mai special al actualului conflict din Gaza este sprijinul acordat de ruși Hamas. Nu trebuie să ne mirăm prea mult. Duplicitatea rușilor datează de secole, fiind moștenită de la mongoli. In timpul Războiului Rece, fosta URSS a finanțat masiv terorismul arab. Dar din păcate destui politicieni occidentali uită lecțiile istoriei, iar apoi se miră.

Din punct de vedere istoric Rusia este locul de naștere al terorismului modern. Vorbim aici despre nihiliştii şi societăţile secrete care militau pentru o răsturnare violentă a stăpânirii ţariste. Ulterior, până în 1970, KGB-ul a început livrările secrete de arme către Frontul Popular Marxist-Leninist pentru Eliberarea Palestinei (FPLP).

Pe lângă PLFP, sovieticii, Stasi est-german, Direcția Generală de Informații din Cuba (DGI), serviciile de
informații românești și alte dictaturi comuniste au oferit fonduri, instruire și sprijin diferitelor rețele teroriste de stânga.

Aceste grupuri, cum ar fi japonezii Armata Roșie, Brigăzile Roșii ale Italiei, Frontul Democrat pentru Eliberarea Palestinei (DFLP) și diferite organizații germane, aveau în comun filozofia marxistă o ură față de America și solidaritatea cu palestinienii.

Citește și Oana Pellea, regizoare și interpretă în „Evadarea tăcută”

Odată cu apariția statului Israel în 1948, noul stat a urmat inițial o politică de nealiniere. Înconjurat de inamici, avea nevoie de sprijin economic și de arme.

Având în vedere influențele politice socialiste din Israel, conducerea sovietică se aștepta ca țara să se întoarcă spre comunism și să se alieze cu URSS, întărind astfel poziția sovietică în Orientul Mijlociu.

Unul dintre principalele motive ale lui Stalin pentru a recunoaște rapid Israelul în 1948 a fost intenția de a-l folosi pentru a submina dominația britanică în Orientul Mijlociu.

Aceasta a fost o speranță zadarnică de la început. Contextul politic intern și antisemitismul în interiorul Uniunii Sovietice, l-au determinat pe premierul israelian David Ben Gurion să se alieze cu Occidentul.

Nu trebuie să ne mirăm prea mult

Aproape toți liderii israelieni din acea perioadă erau influențați de ideile laburiștilor britanici, iar unii din ei veniseră din Polonia, unde se confruntaseră cu antisemitismul rusesc.

Participarea Israelului împreună cu Marea Britanie și Franța la campania din Suez din 1956 a iritat guvernul sovietic, care amenința cu atacuri cu rachete și promitea sprijin militar direct armatei egiptene.

Ruperea relațiilor israelo-sovietice a fost agravată mai târziu de victoriile Israelului împotriva arabilor în 1967 și din nou în 1973.

În această perioadă, speranța ca Israelul să devină un aliat al sovieticilor se evaporase constant. Armatele arabe sponsorizate, antrenate și echipate de URSS au fost umilite de israelienii înarmați de americani, la fel și Moscova.

Ca efect, sovieticii au dezvoltat progresiv o politică de subminare a Israelului. Obiectivul lor principal a fost să folosească țara ca armă în lupta lor din Războiul Rece împotriva Statelor Unite și a Occidentului.

Citește și Aktual24: Liderul AUR a dat de pomană săracilor din Mercedes și cu bodyguard după el

Kremlinul a înțeles că atacurile convenționale împotriva Israelului nu pot reuși, așa că s-a concentrat în schimb pe folosirea arabilor ca teroriști.

Aceasta s-a concretizat prin dirijarea, antrenarea, finanțarea și înarmarea unor grupuri precum Frontul Popular pentru Eliberarea Palestinei (PFLP), Comandamentul General PFLP, Frontul Democrat pentru Eliberarea Palestinei (DFLP) și Fatah să efectueze atacuri împotriva țintelor israeliene și evreiești, inclusiv val după val de deturnări de avioane.

Islamicii erau obsedați de a preveni ocuparea teritoriului de către necredincioși și au fost foarte receptivi la caracterizarea statului evreu ca un organism sionist rapace care urmărește să transforme lumea într-o feudă evreiască.

Pentru a-și atinge obiectivele, Kremlinul a conceput Operațiunea SIG, o campanie de dezinformare menită să întoarcă întreaga lume islamică împotriva Israelului și a SUA.

Ion Mihai Pacepa a aratat că până în 1978, în cadrul Operațiunii SIG, KGB-ul a trimis aproximativ 4.000 de agenți de influență ai blocului sovietic în țările islamice pentru a ajuta la realizarea acestui lucru.

De asemenea, au tipărit și au vehiculat cantități mari de propagandă anti-israeliană și anti-evreiască, inclusiv textul fabricat, antisemit, Protocoalele bătrânilor din Sion, tradus în arabă.

Pe lângă mobilizarea arabilor pentru cauza sovietică, Andropov și colegii săi din KGB trebuiau să facă apel la lumea democratică.

Pentru a face acest lucru, Kremlinul a decis să transforme conflictul dintr-unul care urmărea pur și simplu să distrugă Israelul într-o luptă pentru drepturile omului și eliberarea națională de un ocupant imperialist ilegitim sponsorizat de americani. Ei au început să transforme narațiunea conflictului din jihadul într – o luptă pentru apărarea drepturilor omului.

Citește și Soacra primarului Cherecheș era dispusă să plătească cât spunea judecătoarea pentru achitarea ginerelui

De la sfârșitul Primului Război Mondial, marele atu al Orientului Mijlociu a fost Golful Persic. În timpul Războiului Rece, America și aliații săi din Europa și Asia depindeau de petrolul său pentru 90% din necesarul lor de energie.

Dar pentru sovietici, obținerea controlului asupra Golfului putea fi realizată numai prin agresiune militară directă. Pe locul 2 vine Israelul. Era și este singura democrație din regiune, cea mai puternică putere militară din tabăra pro-occidentală.

Un Israel asediat însemna efectiv milioane de ostatici evrei, iar amenințarea cu genocidul ar putea intimida Occidentul să facă mari concesii în Golf sau în altă parte.

Pe de altă parte, făcând conflictul israeliano-palestinian problema centrală a Orientului Mijlociu, sovieticii exploatau naționalismul arab, antisemitismul și sentimentele religioase islamice.

Într-adevăr, sub steagul solidarităţii arabe, influenţa socialistă în regiune a crescut dincolo de regimurile şi partidele socialiste.

Să enumerăm unele acte de terorism sponsorizate de KGB:

• Noiembrie 1969, atac armat asupra biroului El Al din Atena, cu 1 mort și 14 răniți;
• Mai 1972, atac pe aeroportul Ben Gurion, soldat cu 22 de morți și 76 de răniți;
• Decembrie 1974, bombă la cinematograful din Tel Aviv, lăsând 2 morți și 66 de răniți;
• Martie 1975, atac asupra unui hotel din Tel Aviv, soldat cu 25 de morți și 6 răniți;
• Mai 1975, bombă la Ierusalim, 1 mort și 3 răniți;
• Iulie 1975, bombă în Piața Sion, Ierusalim, soldând cu 15 morți și 62 răniți;
• Aprilie 1978, atac pe aeroportul din Bruxelles, lăsând 12 răniți;
• Mai 1978, atac asupra unui avion El Al la Paris, 12 răniți.

Pe lângă organizațiile teroriste arabe, mai erau arabii roșii (Egipt, Libia, Siria)

Hosni Mubarak nu și-a repudiat niciodată pe deplin conexiunile cu Uniunea Sovietică și ar trebui să fie considerat mai degrabă ca succesorul lui Nasser decât un reformator occidental.

Din păcate, arabilor roșii li s-a permis să supraviețuiască. În loc să-l îndepărteze pe Saddam și să facă presiuni asupra Uniunii Sovietice, George Bush sr. a dat prioritate concilierii cu Gorbaciov, nu susținerii agresive a avantajului american.

Aceste regimuri ar fi putut și ar fi trebuit să fie răsturnate acum 30 de ani. Nu s-a întamplat asta pentru că Orientul Mijlociu era domeniul pe care Gorbaciov era hotărât să-l păstreze și pentru că americanii au fost păcăliți de carisma lui.

Conform Directivei 54 de securitate națională, care a autorizat acțiunea militară din 1991, dacă Irakul ar fi recurs la distrugerea câmpurilor petroliere din Kuweit, „va deveni un obiectiv explicit al Statelor Unite să înlocuiască actuala conducere a Irakului”.

Citește și Consilier juridic agresat de primarul care voia să-l scoată din birou

Pe 22 februarie 1991, Saddam a incendiat puțurile de petrol din Kuweit. Regimul său a mai durat încă 12 ani pentru că Gorbaciov și Mitterrand se temeau că răsturnarea regimului său va lăsa Statele Unite ale Americii cu prea multă influență în regiune.

Irakul era văzut și ca o contrapondere la Iranul islamist. După cum se poate vedea, Franța a jucat dublu atunci ca și cu Rusia până anul trecut. Din păcate acum istoria se repetă, dar în sens negativ.

La fel ca opțiunea asedierii Israelului din perioada Războiului Rece, acum Rusia folosește situația din Gaza pentru a slăbi presiunea pe frontul din Ucraina. E un șantaj prin idioți utili. Deși reacția israeliană este îndreptățită, există riscul unor excese, iar situația umanitară este dezastruoasă.

Arabii din Gaza ar trebui să nu mai susțină Hamas

Este adevărat și faptul că ascendentul și popularitatea Hamas se bazează pe faptul că celelalte organizații palestiniene sunt incompetente și corupte. Evenimentele prezentate mai sus au legătură și cu România.

Nicolae Ceaușescu, în megalomania și duplicitatea lui, dorea cu orice preț să ia Premiul Nobel pentru Pace. Pentru atingerea acestui scop, nu s-a dat înapoi de la nimic, inclusiv de la jocul dublu între arabi și israelieni.

Nu trebuie să uităm că palestinienii au comis înainte de 1989 mai multe atentate pe teritoriul nostru soldate cu morți. Iar comportamentul studenților palestinieni de la noi era atunci mai mult decât discutabil. Orice ar fi făcut, nu pățeau nimic, fiind ocrotiți tacit de către autorități.

Au comis destul fapte antisociale, cum ar fi violuri, trafic de valută, accidente rutiere etc. Iar multe dintre sloganurile folosite de Kremlin în lumea arabă sunt preluate acum de membrii AUR. Ar merita să ne întrebăm câți agenți de influență are Rusia acum la noi. În lumea arabă în anii 70, erau vreo 4000.

În final, să sperăm că ne vor lămuri câteva proverbe arabe.

„Scorpionul înțeapă și tot el țipă.”
„Mai bine să ne certăm cu prietenii, decât să fim prea prietenoși cu dușmanii.”
„Cruzimea este forța lașilor.”
„Din încredere se naște trădarea.”
„Trei lucruri dau măsura omului: bogăția, puterea și dușmanii.”

Urmăriți PressHUB și pe Google News!