2024 este cu siguranță un an de răscruce pentru România, poate și pentru Europa.
Trăim cea mai lungă perioadă de democrație din istoria României, dar democrația dă semne de oboseală. O democrație este un regim politic care nu supraviețuiește fără ca toți cetățenii unei țări să contribuie la menținerea ei.
Este fructul unui efort colectiv, prin care creăm instituții și legi drepte, mecanisme de control, în care protejăm fiecare și cultivăm fiecare drepturile și libertățile de care beneficiem.
În care, la fel, ne înțelegem obligațiile pe care le avem în calitatea de cetățeni (nu de angajați, nu de prieteni, nu de rude) unii față de alții.
Însă acest efort colectiv pare secătuit de resurse. Mâna de oameni care s-au bătut pentru drepturile tuturor au fost ridiculizați, hăituiți, linșați mediatic, astfel că mulți dintre ei s-au retras în preocupările lor personale sau civice, nemaiavând energia de a înfrunta abuzurile statului.
Iar o parte dintre ei și-au urmat semenii în alte țări, unde statutul lor de cetățeni este respectat.
Căci statul român s-a construit strâmb de la bun început. Iar când părea că funcționează, a fost din nou și mereu deturnat ca el să poată servi interesele acelei minorități care a confiscat instituțiile și resursele.
Au dispărut sau au fost făcute inofensive instituțiile menite să asigure controlul public, au fost politizate, adică saturate de pile și oameni incompetenți, dar lași și datori, toate structurile care trebuiau să-l apere pe cetățean de abuzuri și de proastele servicii.
Citește și: De ce nu vor România și Polonia energia verde produsă acasă
Iar cel mai grav este felul în care a fost politizată și subordonată justiția, încăpută azi, în vârful piramidei, în mâinile unei minorități de oameni foarte puternici și lipsiți de scrupule, care au dictat, în complicitate cu politicienii aliați, cele mai aberante decizii în cazurile mari de corupție sau în cazul unor fapte foarte grave.
Nimeni din această țară nu mai are încredere în nicio instituție: nici în Președinte, nici în Guvern, nici în Parlament, dar nici în toate celelalte care ar putea servi interesele oamenilor de rând.
Și pe acest fond al unei dezangajări totale a cetățenilor, al unei neîncrederi radicale în rostul instituțiilor democratice, se nasc reacțiile extreme.
Toată lumea știe că planul de reforme al lui Ciolacu este gargară: că împovărează peste măsură cu noi taxe mediul antreprenorial, dar nu se atinge aproape deloc de aparatul bugetar obez și ineficient, unde se risipește o bună parte din avuția națională.
Evaziunea fiscală va escalada, iar serviciile publice vor fi și mai proaste, câtă vreme nici măcar o asemenea reformă, anunțată cu surle și trâmbițe, nu poate disloca ineficienta administrație centrală și locală.
Sunt șanse minime spre zero ca acest plan de măsuri să fie în stare să acopere uriașul deficit bugetar creat de guvernele incompetente care s-au perindat în ultimii ani. Cu aceeași oameni care au produs dezastrul e greu de crezut că se poate repara ceva.
Iar în 2024 ne vom afla în acest scenariu: cu prețuri care explodează la combustibili și la energie, deci la toate produsele, cu salariile calculate haotic, dar protejate pentru camarilele din aparatul de stat, cu o capturare cvasi-completă a surselor de informare, vom intra într-o spirală a știrilor false, a minciunilor publice și a realităților dure, care pentru mulți dintre concetățenii noștri își va găsi răspunsul doar în refugiul în extremism.
Atenția cu care Puterea unică PSDPNL și-a construit o opoziție convenabilă (nefrecventabilă, pentru că extremistă, dar convenabilă pentru că te face să pari băiatul bun în raport cu ea), investițiile uriașe făcute în sprijinirea acestor partide extremiste riscă să dea încă o lovitură grea fragilei democrații românești.
Oamenii de rând, atât de expuși manipulărilor mediatice și politice, atât de privați de capacitatea de a participa la dialogul social și de mijloacele unei exprimări coerente, se refugiază, în semn de răzbunare, în soluțiile extreme.
Lor nu le mai sună nicicum astăzi discursul anticorupție, nici discursul proeuropean, nici discursul în favoarea valorilor fundamentale ale democrației.
După treizeci de ani de sărăcie, de privațiuni, de educație eșuată, de sănătate șubrezită, oamenii se consideră îndreptățiți să se revolte în acest fel, dând vina până și pe democrație și pe libertate, ducând astfel procesul prăbușirii statului democratic până la capăt.
Pe milioanele de români mințiți și lăsați pradă deznădejdii, nu-i interesează că liderii partidelor extremiste sunt la fel de incompetenți precum cei pe care îi critică.
Nu-i interesează nici măcar faptul că aceștia nu au niciun fel de soluții viabile la criza în care se afundă tot mai tare România.
Tot ce vor e să ridice pumnul și să le arate ei celor care ne conduc. E setea justificată de revanșă și de răzbunare, dăm foc la tot și reconstruim pe ruinele hardughiei care oricum stă să se prăbușească.
Nu-i interesează nici adevărul, nici cunoașterea, nici integritatea sau vreo altă valoare care construiește o societate dreaptă. Oamenii vor să pună capăt acestei mascarade politice în care e posibil ca un mare lider al partidului care a condus România trei decenii să poată lua mită atât de mulți bani, încât s-ar fi putut plăti din ei pensiile a mii de bătrâni în cel mai sărac județ din țară.
O țară în care Poliția pare o copie nereușită a comediilor de pe vremuri din seria Police Academy, cu polițiști ei înșiși traficanți de droguri atunci când nu sunt capabili să împiedice crimele făcute de drogați. În care femeile sărace nasc pe trotuar, iar țăranii dintr-un sat mor pe capete pentru că un alt mafiot pesedist trafica gaz lichefiat în afara legii și în vecinătatea lor.
Cum să mai crezi că această țară se face bine? Că cei care au adus-o în această stare – politicieni, polițiști, magistrați – promit azi să o facă bine? Nu mai poate crede nimeni asta.
E nevoie urgentă să regândim relația cu extremismul care ne amenință în perioada ce vine. Oamenii de rând nu sunt extremiști, dar de exasperarea lor profită politicieni extremiști care le gâdilă orgoliile, le vorbesc despre mândria de a fi român, patriotism, credință, familie, sosuri dulci pentru atâți români lipsiți de orizont. Iar dacă acestor politicieni li se alătură și liderii conspiraționismului autohton, avem rețeta perfectă a unei noi forme de captivitate a electoratului și, prin ea, de degradare masivă a ambianței democratice din România.
A regândi relația cu extremismul înseamnă a putea desface, cu tact și curaj, legătura toxică dintre manipulatorii extremiști și oamenii de rând ajunși la capătul puterilor și speranțelor lor.
Urmăriți PressHUB și pe Google News
Minunat, admirabil articol domnule Mihali. Dar, dupa mine, extrem de trist. Pentru ce au murit o mie de oameni în 1989? Pentru ca profitorii revoluției să distrugă tot ceeace și-au dorit urmașii morților să se facă? Adică democrație.
Și în loc au primit jaf, hoție, prăduială. Și instituții ale administrației transformate în marionete ale puterii corupte și fără sfârșit. Vòm vedea ce va fi în 2024. Cred însă că deși naționaliștii nu sunt de luat în seamă, cred că PSDPNL trebuie bine scuturați. Chiar și tradătorul KWI mai are de dat socoteală. Prea a batjocorit fără măsura acest popor.