Migrația jurnaliștilor români către politică a început relativ recent, mai întâi timid, apoi full swing cum se zice și, prin opțiune personală, selectați, aleși, momiți sau împinși – nu știu cum să descriu foarte corect – ei au devenit, personal sau prin rubedenii, fie pioni în mașinăriile electorale ale partidelor, fie chiar ei înșiși candidați la parlamentare, la primării și la președinție.
O distincție trebuie făcută aici între jurnaliștii consultanți din umbră, jurnaliștii consultanți la vedere și jurnaliștii candidati, cei care oferă o minimă doză de onorabilitate propriului demers. Primii sunt șobolanii ungherelor, ale căror nume nu apar niciodată pentru că așa le cere jobul ingrat. Să fie cureaua de transmisie dintre biela presei și manivela politicii, mecanism uns de interesele suprapuse ale celor două domenii, așa cum am văzut în prima parte a acestui text.
Dar, dacă acum o sută de ani vorbeam despre presa și politica făcute de intelectuali, despre Stelian Popescu, Pamfil Șeicaru și Nicolae Iorga, despre patriotism, idealuri, democrație și coruptie, astăzi o dezolantă realitate ne obligă să vorbim doar despre corupție, despre niște netrebnici inculți, impostori care reduc presa și politica doar la trocul ordinar voturi contra privilegii sau libertate, în funcție de context. Un astfel de exemplu este și actualul „consultant media” al candidatului PSD, domnul Marcel Ciolacu, nimeni altul decât fostul director general al televiziunii domnului Sebastian Ghiță.
Urmăritul internațional de astăzi care va deveni marele câștigător de mâine al acestor alegeri, dacă liderul PSD va fi ales președinte. Prin acest „consultant”, domnul fugar Ghiță este prezent chiar și acum în lumea sulfuroasă a trocului politic și mai ales a legăturii directe dintre televiziunea pe care o patronează și PSD.
În mod sigur, revenirea lui în România și anularea mandatelor de urmărire internațională fac parte din trocul televiziune vs voturi și, deci, libertate. Așa se explică promovarea masivă a candidatului AUR la această televiziune, strategie coordonată direct de către mințișoarele pesede combinate cu căpșoarele reteve. Aceasta este una dintre cele mai toxice legături dintre politică și presă, însă lista este mai lungă, la fel procedează și ceilalți prăduitori de voturi, de bani și de privilegii prin intermediul „jurnalismului”, Cristian Burci, Radu Budeanu, Maricel Păcuraru, chipurile patroni de media, în realitate tipi care nu au nici o treabă nici cu presa, nici cu politica și nici cu democrația, ci doar cu jalnicele lor aspirații de hârciogi de câmpie română.
Bunăstarea acestora nu va răspândi la rându-i bunăstare, nu va crea plusvaloare, nici profesională și nici socială, pentru că ei și oamenii lor sunt incapabili să creeze produse și servicii competitive și sustenabile pe termen lung. Structural și intelectual ei nu sunt, nu au fost și nu vor fi niciodată racordați la media autentică și profesionistă, pentru că nu-i înțeleg menirea și nici nu-i interesează binele comunităților.
Continuarea în sergiutoader.substack.com
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
