Din când în când, aflăm despre comportamente sfidătoare la adresa noastră din partea celor care ne conduc viața. Un pasager, care aștepta ca o castă inferioară plecarea unui avion de la Cluj, ne povestește cum a fost obligat să aștepte ca sclavul pe plantație plecarea unui zbor Tarom, pentru a se îmbarca ”ăia de la București” veniți în ”teambuilding politic” și să asiste pe tot timpul zborului cum unul dintre aceștia împroșca vesel cu salivă în avion, pentru că a refuzat să i se aplice ”botnița medicală”.
Aflăm că sediul guvernului a devenit sediu de campanie, deși prioritatea asumată public personal de către premier, odată cu demiterea fostului ministru al Sănătății, este campania de vaccinare care merge ca ochiul mortului. Doi domni din casta superioară ne comunică relaxați, fără a se teme de vreo repercusiune politică sau juridică, cum își împart spații comerciale de la metroul nostru, și ne informează că nu sunt interesați că vom afla și noi cât de mult se iubesc și se ajută între ei pentru că ”învierea” lor urmează cât de curând înapoi ”la butoane” acolo unde le este locul.
Aflăm de la comisarul șef al Gărzii de Mediu că nu există o strategie de reciclare a deșeurilor și de selectare de bun simț a acestora încă din gospodărie așa cum se întâmplă în Vestul decadent care ne ucide spiritul creștin cu invazii de ”ghei”. Pâna acum, elita politică nu a avut interesul ca petul, fecalele și pulberile de sclerozare a plămânilor să fie ținute sub control, pentru că este mai important să existe monopoluri înfloritoare la gropile de gunoi, decât să avem un mediu decadent așa cum au ”Vesticii Lipsiți de Dumnezeire din Elveția”.
Cei care ne conduc par să aibă liniștea că niciodată nu vom putea schimba nimic pentru că au creat cadrul legal ca monopolul de putere să fie păstrat în familie. Supușii se pot informa de la televiziuni ghiocel și de pe rețele de socializare care ne manipulează cu poveștile triste, dar frumoase de viață ale elitelor noastre politice. Aflăm zi de zi poveștile înduioșătoare ale deținuților politici, victime ale statului ”profund”, oameni pe care nu putem decât să-i iubim și să-i rugăm să ne ierte că nu am ieșit în stradă cum ies acum suporterii președintelui din Africa de Sud, pentru a-l elibera președintele lor mult iubit.
Dacă stăm toți pe perfuzie, așa cum ne doresc mulți dintre iubiții noștrii conducători, la ce este mai viral la televiziuni ghiocel și pe rețelele de socializare superficială, am putea să ne gândim la titlul ”Vârsta deținuților politici sau a martirilor supuși la cazne mai dure ca Horea, Cloșca și Crișan. Bătălia pentru sufletul nemuritor al României în lupta cu vaccinurile care ne interzic să revenim la frumoasele vremuri în care ciuma era boala care ne păstra românismul intact”.
Imaginea nu este însă aceea a Japoniei în perioada unificării ei descrisă în documentarul Netlfix despre formarea statului centralizat japonez. Ne aflăm în etapa în care președintele prezentat cam ca împăratul Japoniei nu prea mai are decât puteri ceremoniale și țin de modul în care el își gestionează relația cu puternicii zilei. Cine deține puterea în Parlament și guvern pare să fie shogunul care controlează țara, deși puterea fiecărui daimyo local pare să fie din ce în ce mai mare, fără însa ca supușii lor să se bucure neapărat de acces egal la bunăstarea promisă la fiecare rând de alegeri.
Cu cât mai mulți votanți aleg să renunțe la dreptul lor la vot în favoarea celor care sunt apropiați de către fiecare daimyo local cu atât dictatura este mai aproape. De aceea, în prezent, relația shogunului cu fiecare daimyo local devine din ce în ce mai importantă, pentru că votanții care nu au interese apropiate de interesul daimyo-ului local aleg să nu se mai implice în viața comunității în care trăiesc.
Cine dorește să voteze în cunoștință de cauză poate alege să se informeze și să vadă în ce fel un anumit daimyo în funcție sau un daimyo potențial poate să îl ajute să aibă o viață mai bună. Alegerile locale într-un singur tur ajuta daimyo-ul în funcție să câștige relaxat alegerile și îl stimulează să satisfacă doar interesele camarilei sale și a votanților săi tradiționali. Deocamdată, spre deosebire de alte vremuri politice, shogunatul se joacă pentru că niciuna dintre grupările politice interesate să numească un shogun nu au suficientă putere să o elimine pe cealaltă.
Există soluții facile de instaurare și menținere a shogunatului care însă pot să explodeze în față celor interesați, așa cum este cazul shogunilor din alte state care au folosit aplicația Pegasus pentru a controla opoziția și presa. În lipsa unei societăți civile puternice, orice shogun va ignora să respecte regulile democrației și va înlătura facil pe cei care pot contesta puterea sa absolută, adică liderii opoziției, presa și justiția.
Echilibrul politic este esențial pentru păstrarea drepturilor și libertăților noastre. Când un lider politic ajunge să aibă puterea absolută, să controleze total presa și justiția și să ne și mențină în sărăcie pentru ca noi să nu ne gândim la altceva decât la supraviețuire, revenirea la echilibru politic devine o misiune imposibilă. Pentru orice dictator oamenii nu sunt decât pioni în jocul lor de menținere la putere și pot fi sacrificați, fără jenă, pentru că ei au interesul de a avea o viață bună doar pentru ei și pentru cei apropiați lor.
Conducerea democratică a statului implică elite politice care să demonstreze în fiecare zi că luptă pentru binele cetățenilor. Cei care ne conduc trebuie să își asume faptele întru propășirea nației cu viziune și curaj, așa cum spunea Nelson Mandela. Nu vom avea conducători responsabili, dacă noi nu criticăm fiecare derapaj al acestora și dacă, așa cum spunea tot Nelson Mandela, nu înțelegem că ”adevărații creatori ai istoriei sunt bărbații obișnuiți și femeile obișnuite din țara noastră; că doar participarea în fiecare decizie despre viitor este unica garanție a adevăratei democrații și a libertății individuale”.
