„Banii sau viața!” era amenințarea folosită pe vremuri de hoții la drumul mare. Interlopii din 2023 îți iau și viața, și banii, cu o lăcomie și o cruzime care ne șochează și ne revoltă.
Urmăresc scandalul azilelor de bătrâni cu un amestec de revoltă, furie și satisfacția răzbunării, sentimente pe care le simt mulți dintre voi. Dar mai simt ceva în plus: supărarea că de prea multe ori în România lucrurile se mișcă doar pentru că are loc o răfuială între politicieni.
Am tot respectul pentru munca de ani de zile a Centrului de Resurse Juridice și pentru munca jurnaliștilor Bianca Albu și Ovidiu Vanghele în cazul azilelor pentru bătrâni din Ilfov. Ei și-au făcut treaba impecabil.
CRJ a monitorizat situația, a făcut toate demersurile necesare pentru a-i salva pe acei bătrâni, a acționat pe toate căile permise de lege. Cei doi jurnaliști s-au documentat până la cele mai mici detalii, au prezentat dovezi, au publicat mărturii cutremurătoare, au dezvăluit minciunile spuse de politicieni.
Însă, atunci când subiectul a fost publicat, în februarie 2023, nici societatea, nici policienii nu au reacționat pe măsură.
Dezvăluirile șocante au fost citite și citate într-o bulă, ceilalți erau încă în faza de „nu îmi mai pasă, pe mine nu mă mai privește”, prea puțini au fost revoltați, și mai puțini au făcut ceva pentru a duce mai departe dezvăluirile, pentru a-i trage de mânecă pe politicienii de la PSD și PNL, pe cei care au girat acea tortură.
Despre PSD, direct implicat în scandal, ce să mai zic: a încercat să blocheze subiectul, să îl ascundă cât mai bine. Demisionatul Budăi a anulat colaborarea Ministerului Muncii cu Centrul de Resurse Juridice, tocmai pentru ca acest ONG să nu mai descopere și alte orori. Nici un canal media de audiență nu a preluat investigația de presă.
Citește și: BREAKING Marius Budăi și-a dat demisia din funcția de ministru al Muncii
Apoi, a venit Ciolacu premier. Liderul PSD a intrat în campanie din prima zi în noua funcție, una populistă, pe alocuri ridicolă (nu mă interesează dacă un politician merge cu metroul, ci dacă își face bine treaba).
În PSD și printre jurnaliștii care urmăresc viața politică era arhicunoscut că Marcel Ciolacu nu o suportă pe Gabriela Firea, pentru că este cel mai periculos adversar al său. Firea avea încă popularitate mare și șanse reale să recâștige Primăria Capitalei. Primarul general al Bucureștiului este ales cu cele mai multe voturi după președinte, ceea ce, teoretic, îi dă o legitimitate politică foarte mare.
Firea visa însă la mult mai mult: președinția PSD și președinția României. Era susținută de unul dintre baronii puternici din partid, Paul Stănescu, și avea în spate uriașele resurse financiare și de clan ale soțului, Florentin Pandele. Ciolacu, ca să aibă o carieră politică lungă, era obligat să taie craca pe care stă Firea.
Așa ne-am trezit că o temă legitimă, un dosar penal real, o revoltă mai mult decât justificată au fost deturnate într-o meschină răfuială politică între doi politicieni fără scuprule.
Brusc, canale media care până acum ignorau actualitatea românească, disercând până la milimetru războiul din Ucraina, nu doar că au relatat despre subiect, dar au venit și cu dezvăluiri proprii.
Mă refer, desigur la Digi24, dar și la Gândul sau Știri pe surse, organe de presă plătite consistent de PSD din fonduri publice. Digi24, unde a fost ani de zile tabu să spui ceva de rău de Firea, a acționat chiar mai mult decât jurnalistic, sunând la 112 în cazul a două aziluri, fapt admirabil, dar care nu le era specific până acum.
Ciolacu a cerut demisii, s-a prezentat ca premierul care rezolvă situația, a început o campanie de controlare a centrelor pentru bătrâni care a venit la pachet și cu exagerări, cu abuzuri și cu o încercare de disipare a vinovăției de la PSD către alte partide.
Până și Biserica Ortodoxă, prin vocea purtătorului său de cuvânt, Vasile Bănescu, a jucat de partea lui Ciolacu și, fapt fără prea multe precedente, a lăsat deoparte neutralitatea mimată și a intrat direct în arenă, contra Gabrielei Firea.
Mușcând, practic, mâna care a dat bani publici uriași pentru Catedrala Neamului, pentru că BOR a simțit foarte bine de unde bate acum vântul noii puteri.
Totul a luat o turnură atât de politică, că Centrul pentru Resurse Juridice a simițit nevoia să se disocieze într-un apel public de modul cum s-a transformat subiectul într-o răfuială poltică.
Pe acest fond, în care dintr-o dată DIICOT își face treaba, presa cumpărată de PSD își redescoperă menirea, iar BOR oferă viziblitate maximă situației, nu era greu ca și cetățenii să-și descopere brusc revolta și dezgustul.
Un dezgust firesc, o revoltă justificată. Dar nu are cum să nu mă enerveze faptul că până și așa zisa „tabără bună”, a celor care vor o Românie europeană și modernă, reacționează doar când este alimentată de alții.
Supărarea de acum, protestele care se organizează vin un pic prea târziu. Ar fi trebuit să aibă loc în februarie, când Buletin de București și Centrul de Investigații Media au făcut primele dezvăluiri.
Sigur, niciodată nu este prea târziu, spune o vorbă. În realitate, însă, de asta se schimbă lucrurile greu și câte prea puțin în România, pentru că noi reacționăm doar când suntem impulsionați să o facem și doar pentru perioada în care suntem convinși de alții să o facem.
Las scris aici: după ce Firea va ceda, iar Ciolacu își va fi marcat victoria în PSD (adică foarte curând, din ce îmi spun sursele), televiziunile și publicațiile de casă se vor întoarce cuminți în cotețe, bula „reformistă”, „progesistă” va fi mulțumită că s-a descărcat pe FB și puțin în stradă, apoi se va duce la rândul său în concediu.
Dar situația din centrele pentru bătrâni cu probleme nu se va fi îmbunătățit major, așa cum nu s-a modificat cu mult situația din baruri și cluburi, după Colectiv, cei arestați acum vor primi pedepse minore, dacă vor primi, și noi vom plânge peste 5 ani că „nimic nu se schimbă în România”.
Nu mă înțelegeți greșit: Firea merită să plece din politică, este unul dintre cei mai toxici politicieni români, împreună cu soțul ei, Budăi trebuia să își dea demisia, torționarii merită să fie arestați și să facă pușcărie.
Dar dacă noi nu înțelegem că schimbarea de fond nu vine doar când Ciolacu, Iohannis sau mai știu eu ce alt politcian vrea să își elimine un adversar sau să acapareze un teritoriu, ci dacă o facem noi, fiind activi în societate, fiind interesați de politică, alegând cu capul, nu emoțional, schimbându-ne obiceiurile deprinse din trecut (mica șpagă și altele), totul va fi în zadar.
Și e păcat de suferința acelor bătrâni.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
