Sighet sau „închisoarea miniștrilor”. Oamenii care au transformat penitenciarul în memorial | Puterea a Cincea

Sighet sau „închisoarea miniștrilor”. Penitenciarul de la Sighet este locul în care comuniștii au ucis o mare parte a elitei politice, intelectuale, religioase, economice a României.

Romulus Rusan și Ana Blandiana au vrut să arate cum tirania a exterminat, și nu doar la Sighet, ci şi în alte câteva sute de locuri de detenţie din ţară, sute de mii de oameni pentru a-şi conserva puterea prin represiune şi crimă.

Și au reușit: Memorialul Victimelor Comunismului și Rezistenței de la Sighet, pe care l-au ctitorit, a devenit un muzeu „viu”, unde sunt expuși tematic 45 de ani de dictatură comunistă, în toată monstruozitatea ei.

Un rol foarte important în ceea ce a devenit Memorialul îl are Ioana Boca, directorul executiv al Fundaţiei Academia Civică – Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei. Era studentă la Istorie când i-a întâlnit pe Ana Blandiana şi Romulus Rusan şi li s-a alăturat „în construirea acestui «miracol» care este Memorialul”.

Citește și: „Pe Corneliu Coposu care credea în onoare toți l-au mințit: și Iliescu, și Petre Roman”. Interviu cu Ionuț Andrei Gherasim, fost secretar personal al Seniorului Coposu

În zilele acestea, în care comemorăm 35 de ani de la căderea comunismului în România, am invitat-o pe Ioana Boca la un dialog despre implicarea sa, de mai mult de 25 de ani, în acest proiect, unic în Europa, despre modul în care întâlnirea cu oameni din panteonul suferinţei i-a influenţat formarea ca om și ca istoric, despre importanţa de a cunoaşte un trecut care nu trebuia uitat, dar şi despre lecţia cea mai de preţ învăţată de la Ana Blandiana şi Romulus Rusan.

O colaborare începută în 1995

Jurnalist: Ioana, eşti de aproape 20 de ani în conducerea Fundaţiei Academia Civică – Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei. Cum ai început colaborarea cu Ana Blandiana şi Romulus Rusan? Era puţin după jumătatea anilor ’90.

Ioana Boca: Colaborarea cu Fundaţia şi cu Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei am început-o în primăvara anului 1995, când eram studentă la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. Profesorul Gheorghe Ceauşescu – un profesor pe care îl admiram foarte mult și care ne ținea cursurile de Latină – ne-a invitat la o întâlnire cu scriitorii Ana Blandiana şi Romulus Rusan.

Spre surprinderea noastră, tema întâlnirii nu a fost însă una literară, ci una de istorie recentă, foarte provocatoare pentru niște studenți la Istorie: proiectul unui memorial al victimelor comunismului şi al rezistenţei, pe care Ana Blandiana și Romulus Rusan îl demaraseră în 1993.

Am fost invitați să ne alăturăm unui program de istorie orală al Fundației Academia Civică, de intervievare a foştilor deţinuţi politici. Iniţiatorul acestui program, Romulus Rusan, ne-a explicat urgenţa acestui demers, mulţi dintre supravieţuitorii închisorilor comuniste fiind în vârstă, cât şi utilitatea lui: păstrarea acestor „conserve de memorie”, necesare pentru studierea istoriei recente.

Continuarea în Puterea a Cincea

Citește și: Istoricul Grant Harward, despre implicarea României în Holocaust – „Ideologia a legitimat atrocităţile / Trebuie să înțelegem şi ce a fost rău în istoria noastră”

Urmăriți PressHUB și pe Google News!

(sursa foto: putereaacincea.ro)