Ziua Națională a României duce plictiseala la nivel de artă. Teoretic este a poporului, ardeleni, valahi și moldoveni care s-au identificat ca o națiune și apoi s-au unit în același stat. Practic, este o serie nesfârșită de platitudini și vorbărie, o placă stricată a politicienilor care se cocoață pe scaune și tribune declamând iubirea și grija față de țărișoară. Unui om întreg la minte i se face scârbă doar când deschide televizorul și vede aceleași fețe politice care dau mesaje de unitate.
De fapt simbolul Zilei Naționale este gardul! Gardul după care privesc cei câțiva curajoși dispuși să stea în frig ca să vadă o paradă militară, mai nou cu jandarmi ce bat ritmul de defilare în ritm de lambada, fiecare în stil propriu. Continuăm cu același stil comunist în care totul se reduce la pasul de defilare, în timp ce alte țări au renunțat demult la arătarea mușchilor prin parade militare. Pentru că Ziua Națională este a oamenilor, a celor care trăiesc în țara respectivă.
În urmă cu cativa ani am prins Ziua Națională a statului Panama, chiar acolo. Pentru cine nu stie, în Panama se trăiește mult mai bine ca în România. Fără armată, fără oficialități care să țină discursuri sforăitoare. În schimb școlile se întrec între ele prin coregrafii și dansuri la parada de defilare. Fermierii vin cu cele mai frumoase animale împodobite cu ghirlande de flori. Școlile de dans au fost și ele prezente. Muzica era veselă, oamenii dansau și se bucurau. Sărbătoarea era a oamenilor.
În România, Statul se celebrează pe Sine. Nici nu este de mirare atâta timp cât raportul este răsturnat: în loc să ne slujească ei pe noi, îi slujim noi pe ei.
Românii insistă să păstreze Ziua Națională în decembrie, când nu ai scoate niciun caine afară din casă. Cum te poti bucura de o sărbătoare care ar trebui să reunească oamenii, la temperaturi de zero grade?
Sigur, armata este necesară atunci când te invecinezi cu Rusia! Dar sărbătoarea ar trebui să onoreze cetățenii, cei ce îi dau unicitate și culoare acestei țări. Ce te faci însă când oamenii își fac mai degrabă planuri de plecare ori refuză să mai deschidă televizorul pentru a nu vedea aceleași fețe ticaloase de politicieni declamând principii pe care fix ei nu le respectă. Președintele Iohannis spune că s-a pierdut încrederea în clasa politică, elefantul din cameră ce a spart portelanurile în care se afla speranța fiind chiar el!
Zi de zi, România oferă insatisfacție cetățenilor săi. Zi de zi, cineva total incompetent este numit politic pe o funcție care ne afectează direct. Pe cinci milioane de români Ziua Națională îi prinde în Italia, Spania, Anglia sau Germania. Nu vor uita România, dar majoritatea nu se vor mai întoarce.
Aceasta e imaginea României reale, a colapsului moral.
Un studiu recent arată că jumătate dintre tineri doresc să plece din țară. Motivele sunt o oglindă dureroasă: hoția, minciuna si conservatorismul. O spun ei, tinerii! Și nu putem scăpa nici macar pentru o zi de această senzație permanentă care îi face pe români să plece văzând cu ochii.
Este de ajuns să deschizi televizorul ca să îi vezi pe Iohannis, Ciolacu, Cîțu și restul, pentru a-ți aduce aminte de ce vor românii să plece. Și dacă totuși, de 1 Decembrie, au vrut să își aducă aminte de ce România merită iubită, chiar acceptând anumite sacrificii personale, și au deschis televizoarele, discursurile acelorași netrebnici care o conduc au mai reprezentat o cărămidă la decizia de a își încerca norocul în altă parte.
Cum mi-am arătat dragostea față de România în 2021? Am făcut voluntariat patru luni la Direcția pentru Sănătate Publică, pentru a ajuta statul român! Recunosc, nu simt nimic special de 1 Decembrie, așa cum nu simt că trebuie să fiu mai bun doar de Crăciun. Asa cum nu poti sa iubesti din tot sufletul pe cineva, doar din când în când…
