Declarativ, ţinta e binele orădeanului. Codul Administrativ defineşte administraţia publică locală ca „totalitatea activităţilor desfăşurate, în regim de putere publică (…), de prestare de servicii publice, în scopul satisfacerii interesului public local”.
Pe lege, serviciile publice pot fi încredinţate de municipalitate, prin licitaţie, unor operatori privaţi, aşa cum în Oradea este cazul salubrităţii, gestionate de RER Vest, sau administraţia îşi poate înfiinţa propriile societăţi comerciale. Aşa au apărut CAO pentru serviciile de apă şi canalizare, Termoficare pe încălzire, OTL cu transportul în comun, ADLO cu parcurile industriale şi ADP cu zona de pieţe, cimitir, ştranduri ş.a.
Societăţile preiau bunuri în care oraşul a investit, de la reţele de apă la locuri de veci, şi le administrează pe principii de „transparenţă, egalitate de tratament, adaptabilitate şi accesibilitate”. Adică să îşi permită toată lumea. În teorie…
În practică, însă, lucrurile nu stau aşa. Cum principalul indicator de analiză a activităţii directorilor este profitul, aceştia încearcă să reducă cheltuielile şi să crească veniturile societăţilor, cu preţul afectării orădeanului.
Spre exemplu, după investiţii de peste 200 milioane euro în instalaţii şi reţele, cofinanţate şi din banii orădenilor, Termoficare Oradea va renunţa la peste o mie de clienţi din zonele de case, invocând consumul prea mic al acestora raportat la avariile prea multe.
Citește articolul integral pe Ebihoreanul.ro
Citește și: Incidentul din Polonia: cum se poate apăra România
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
(Sursa foto: ebihoreanul.ro)
