Tot mai mulți militari ruși, mai ales din republicile autonome ale Federației Ruse, se alătură unui corp de voluntari care luptă de partea Ucrainei. Au pătruns de mai multe ori în teritoriul rusesc, până la Belgorod. Au întâmpinat o opoziție armată slabă, pentru că soldații sunt demotivați, iar temutul FSB este, de fapt, controlat de golani, conspiraționiști.
Vlad Ammosov este creator și comandant al Batalionului siberian din cadrul forțelor armate ucrainene, Free Sakha.
„Am văzut haosul și lașitatea armatei ruse. Chiar la graniță, se afla o companie motorizată de elită, cu arme bune, bine poziționată. Dacă ar fi vrut, ar fi putut să ne oprească. Ar fi făcut față și unui grup mai mare. Dar au fugit pur și simplu”, a povestit Vlad Ammosov, în vârstă de 45 de ani, pentru publicația poloneză New Eastern Europe/Nowa Europa Wschodnia.
Militarul a fost unul dintre cei care au intrat în regiunea rusă Belgorod pe 22 mai anul acesta și a rezistat timp de două zile în mai multe sate între graniță și orașul Grajworon, la mai puțin de 80 de kilometri de orașul Belgorod.
Serviciul principal de informații a Ucrainei a raportat că în această regiune a Federației Ruse se desfășoară o operațiune de „creare a unei zone de securitate” exclusiv cu participarea cetățenilor ruși. Kremlinul a introdus un „regim de operațiuni antiteroriste” în regiune.
De ce au fugit militarii ruși?
„Nu au nicio motivație, nu sunt pregătiți să moară. Am fi putut să ne deplasăm la nesfârșit în regiune. Doar faptul că ne-am desprinde de liniile de aprovizionare, că am fi în pericol de a fi încercuiți, ne-a reținut. Abia când a aflat conducerea rusă din regiune despre ceea ce s-a întâmplat, a început să se instaleze panica. Soldații au început să tragă în orice, chiar și în ai lor, chiar și acolo unde noi nu ajunsesem”, a răspuns Vlad Ammosov.
Prima incursiune a voluntarilor cu cetățenie rusă care luptă de partea Ucrainei a avut loc în regiunea Briansk, a povestit militarul, la începutul lunii martie 2023.
Operațiunea din 22 mai a avut o amploare mult mai mare, cu grupuri de voluntari care au intrat pe teritoriul rusesc de la tripla intersecție a frontierelor Ucrainei, Belarusului și Rusiei, în nord, până în regiunea Lugansk, în sud.
Granița a fost testată. „Dacă voluntarii chiar au pătruns atât de adânc, acest lucru arată că fortificațiile rusești nu înseamnă nimic”, a comentat George Barros, de la Institutul american pentru studiul războiului, într-un interviu acordat postului de radio Vocea Americii.
„Am intrat în sat, nu ne așteptam ca cealaltă parte să răspundă cu o grindină de gloanțe și atacuri aviație”, continuă povestea lui Vlad Ammosov. Pentru a evalua amploarea operațiunii, guvernul rus a trimis elicoptere de la bazele din apropiere din Tomarovka, Volokonovka și Belgorod.
#russian Freedom Legion. pic.twitter.com/t4715Q9Jbp
— Pawel Sanders (@Magnifyingglas_) June 5, 2023
Cu o săptămână mai devreme, pe 15 mai, Ucraina distrusese un întreg grup aerian rusesc în regiunea Briansk (două elicoptere Mi-8 și avioane Su-34 și Su-35 s-au prăbușit acolo), așa că piloții nu s-au arătat prea entuziasmați să zboare până la graniță. În jurul prânzului, s-a răspândit, de asemenea, vestea că un Mi-8 militar rusesc a fost doborât în regiune.
„Toți civilii s-au ascuns. Cei care au putut pleca, au plecat. Dar cei mai mulți au rămas acasă, în subsoluri, nu i-am văzut. Nu am intrat în case, nu am căutat pe nimeni. Acei soldați ruși care au scăpat s-au ascuns undeva prin grădini, nici pe ei nu i-am căutat. Am mers înainte.”
Vlad Ammosov
„Scopul nostru era să preluăm inițiativa. În principiu, am reușit. A fost un test al capacităților, atât ale noastre, cât și ale trupelor rusești de frontieră. Cred că ne-am atins toate obiectivele”, a fost concluzia militarului rus care luptă pentru Ucraina.
Despre această acțiune, Novaya Gazeta – publicație de opoziție față de regimul Putin, a scris: „Chiar și cu ignorarea completă a incidentului de către mass-media oficială, informațiile se răspândesc acum rapid prin intermediul internetului și al mesageriei instantanee. Sarcina – de a semăna panică și confuzie, de a arăta vulnerabilitatea localităților rusești – este îndeplinită în mod eficient.”
Din 22 mai, operațiunea voluntarilor ruși în regiunea Belgorod a continuat fără încetare. La momentul redactării acestui articol, bătălia pentru Shebekino era în curs de desfășurare, iar Novaia Tavolzhanka nu se afla sub control rusesc.
De la ofițer GRU rus la voluntar ucrainean
Vlad provine din satul Mindigai, situat la 250 de kilometri de Iakutsk. Este un reprezentant al poporului sakha.
„Vin dintr-un sat mic, situat în taigaua îndepărtată. A fost marcat pe hărți doar pentru că nu exista niciun sat mai semnificativ pe o rază de 70 de kilometri. Am fost un produs al vremurilor mele. Am crescut ca un om sovietic, am fost un pionier.
Aproape că am devenit membru al Komsomolului, dar s-a prăbușit. Dar cu toții, eu și colegii mei, am avut discuții serioase că ar trebui să ne înscriem în Komsomol, pentru că ne va fi mai ușor să intrăm la universitate în viitor”, a menționat Vlad Ammosov.
Vlad a fost primul din familia sa care a mers la universitate – și-a făcut studiile la Universitatea Tehnică de Stat „N.E. Bauman” din Moscova. Apoi a petrecut 15 ani în armata rusă, în cadrul Direcției principale de informații.
„Plănuiam să devin fermier, să mă apuc de agricultură. Dar URSS s-a prăbușit, deși poate că trăiește în mulți oameni din Iakuția și acum. În timp ce perestroika și glasnostul erau în plină desfășurare în Rusia centrală, în Iakuția totul a rămas înghețat.
De ce am intrat în armată?
Am fost educat cu această gândire sovietică potrivit căreia un stat puternic era cel mai important lucru, că apărarea patriei era mai presus de toate. Am fost educați că nu există o glorie mai mare decât să mori pentru stat, executând chiar și cel mai nebunesc ordin.”
De ce această asimilare a unei astfel de gândiri imperiale la un reprezentant al poporului autohton din Rusia.
„Pentru că suntem oprimați. Numai adoptând o cultură colonială putem atinge un nivel de trai decent”, explică Vlad.
„Toate popoarele asuprite își imită colonizatorii. Aveam o mare dorință de a deveni militar, apărător al statului, al țării, al națiunii. Așa că am rămas”.
A început războiul cecen. Vlad a crezut cu adevărat că țara se prăbușește. Nu înțelegea totul pe deplin, dar la acea vreme i se părea că Rusia era pe moarte, că încă puțin și Elțîn nu va supravețui.
„Dar la centru nu exista un astfel de sentiment, ci dimpotrivă, era opusul, o întărire a verticalei puterii. Era în 1995, în mijlocul primului război cecen. Nimeni nu mergea voluntar în armată atunci. Iar eu am vrut să o fac”, a povestit militarul.
Vlad a ajuns la Școala de Comandă a Comandamentului Forțelor Combinate de la Moscova, deși nu a stat prea mult timp acolo, pentru că era, după cum spune el, „o fabrică de soldați de lemn”.
A trecut mai departe la Academia Militară a Forțelor de Rachete Strategice, pe care, de asemenea, nu a reușit să o absolve, iar pentru a „spăla rușinea cu sânge”, s-a oferit voluntar în Cecenia.
Al Doilea Război din Cecenia era deja în desfășurare la acea vreme. A ajuns primul în defileul Vedeno. În această vale muntoasă din apropierea graniței administrative dintre Cecenia și Daghestan, susținătorii independenței cecene au desfășurat acțiuni de gherilă pentru o lungă perioadă de timp; atacurile asupra soldaților ruși au continuat acolo mulți ani.
După cum își amintește Vlad, în armată a văzut multe lucruri pe care ar prefera să le uite. De exemplu, modul în care colegii săi l-au ucis pe prietenul lui, pentru că nu au vrut să-i plătească o datorie.
„Când am intrat în armată, mi-am dat seama că mi-am asumat o responsabilitate. Nu-mi plăceau multe lucruri, și poate chiar războiul în sine. Dar am fost educat în așa fel încât trebuia să urmez ordinele, indiferent dacă îmi plăceau sau nu.
Când s-a înrolat în armata ucraineană, primul lucru care l-a surprins a fost faptul că soldații pot refuza să urmeze ordinele.
„Suntem sclavii mentalității rusești. Dar în Ucraina, o echipă de voluntari nu va merge nicăieri împotriva voinței membrilor săi. Pe de altă parte, există cei care sunt gata să moară în mod eroic, iar aceștia trebuie opriți, pentru că este nevoie de ei în viitor.
Restul merg încet, conștient, în mod organizat. Știu foarte bine să se apere, dacă merg la asalt, o fac cu pregătire de artilerie, cu blindate, cu superioritate numerică și calitativă. Nu așa luptă Rusia.
Când am fost în armata rusă, ceea ce conta acolo era simțul datoriei, că trebuie să urmezi ordinele și atât. Aceasta este norma de viață pe front. Nu există nicio urgență. Au fost uciși? Atunci au ucis și ei, se întâmplă. Cineva a murit din cauza propriei grenade? A murit, asta e. Rusia este o țară în care acest lucru este la ordinea zilei. Un prieten din copilărie se întorcea acasă și a fost omorât în bătaie. Un coleg de clasă era în închisoare și a fost înjunghiat.
Cu asta suntem obișnuiți din copilărie, că oamenii mor. Așa că nu înțeleg de ce se miră toată lumea că rușii merg atât de ușor la război, condamnați la dispariție.
Rusul obișnuit înțelege că viața lui nu valorează nimic și nu prețuiește el însuși viața nimănui”, a menționat Vlad Ammosov.
Mitul unui FSB puternic
Ofițerii care au fugit de la postul de frontieră erau de la FSB – în Rusia, Poliția de Frontieră face parte din servicii. Vlad nu înțelege de unde vine mitul „FSB-ului puternic” și spune că voluntarii ruși cu care are de-a face trebuie să treacă printr-o inițiere: E atât de ușor să lupți împotriva acestui regim teribil?”.
„Cei noi care vin la noi au o conștiință «minată». Că există un regim teribil împotriva căruia nu se poate face nimic. Apoi, mergem în Rusia cu arme și toată lumea fuge de noi: poliția, FSB-ul și armata. Imaginați-vă euforia voluntarilor noștri!
FSB-ul a devenit doar un instrument pentru a face bani și a spăla bani”, evaluează Vlad.
„Am întâlnit asta în Cecenia. Cei mai lipsiți de scrupule au fost recrutați acolo. Odată eram la un ospăț cu ei, șahliți, vorbeam, glumeam și deodată ne cer să le ucidem comandantul! A fost o sălbăticie pentru noi, militarii. În perioada sovietică, membrii KGB-ului erau elita, poate chiar intelectuali și oameni de stat. Astăzi sunt niște golani degenerați, fără valoare.
Dimensiunea declinului FSB este descrisă de Andrei Soldatov, stabilit la Londra, care a studiat organizația timp de mulți ani: acolo înfloresc cele mai absurde teorii ale conspirației:
„Ei au sentimentul fragilității aparatului de stat, care trebuie protejat în toate modurile posibile. Mai mult, merită să îl protejăm de orice risc politic, chiar dacă este vorba de o singură persoană care iese în stradă cu un afiș alb. Ei cred sincer că o revoluție poate fi declanșată oriunde.
O cărămidă va cădea în capul unei persoane oarecare, iar acest lucru va declanșa o revoltă care nu va putea fi oprită. Sunt foarte slab educați, mai ales în domeniul științelor umaniste.
Recent, conceptul de siguranță publică, așa-numita «apă liniștită», a fost extrem de popular în rândul lor. Este o teorie absolut nebunească potrivit căreia Rusia este controlată de un satanist global care se află în afara țării, motiv pentru care totul este atât de rău aici.”
Alții sunt foarte pasionați de cărțile lui Mihail Alexeiev, care a scris că comorile civilizației hiperboreene au fost îngropate sub Urali.
Acestea sunt de natură spirituală, așa că toată lumea vrea să le ia – de la mongoli și Napoleon până la Hitler și NATO. Principala sarcină a poporului rus este să le protejeze.
„Cred că astăzi FSB-ul este puternic divizat. La fel este și țara în ansamblu. Ei au propriile interese în regiuni. În unele sunt mai degrabă interesați de secesiune sau de independență. Sunt multe curente, clanuri, mișcări. Există cadre naționale în republici care au propriile interese.
De îndată ce guvernul central va fi slăbit, vor exista imediat sute de lideri populari care vor mătura toate serviciile secrete locale, iar poliția nu va face decât să îi sprijine”, a menționat militarul.
Sakha liberă
Vlad este un susținător al unei Sakha (Iakuția) libere tocmai din acest motiv. El consideră că Rusia este deja puternic dezintegrată.
„Cred că sistemul în ansamblul său nu se poate schimba de la sine. Dar părțile sale individuale se pot schimba și apoi fuziona într-un mod nou, se pot reorganiza, deja pe principii diferite, deja în conformitate cu alte acorduri.
Rusia poate supraviețui doar dacă izbucnește un nou război civil și țara se îneacă în sânge.
Înainte, oamenii erau împușcați pentru că știau să scrie și să citească, dar acum sunt împușcați pentru că navighează pe internet. Oamenii au acces la informații, așa că nu va mai fi posibilă menținerea întregii țări într-o singură linie ideologică corectă”, crede soldatul care acum luptă de partea ucrainei.
Când Ammosov a început să lupte de partea Ucrainei, a format Batalionul siberian, pentru a lupta împotriva regimului Putin. Acesta este alcătuit din reprezentanți ai diferitelor grupuri etnice și naționalități care trăiesc pe teritoriul Federației Ruse și care se opun politicilor Kremlinului.
„Inițial am avut o idee: să formez o divizie iakută, chiar dacă ar fi un număr mic de oameni, pentru a-mi uni compatrioții în jurul meu și a lupta pentru independența republicii.
Dar cum eram puțini, am format o unitate mixtă, pentru că sunt mulți ruși sau cei care se consideră ruși care sunt și ei pentru independența regiunilor lor. Acum recrutăm oameni, unii dintre voluntari se află deja pe teritoriul ucrainean.
Sper că în curând vom fi o amenințare serioasă pentru Rusia. Că vom fi o forță indispensabilă pentru Ucraina. Afluxul celor dispuși să lupte împotriva regimului lui Putin este în creștere. Până la urmă, nu este vorba de distrugerea poporului rus”, crede Vlad.
Ideea este că oamenii vor să trăiască într-o țară pașnică, dreaptă, echitabilă, în care toată lumea se simte protejată. Există milioane de astfel de oameni, trebuie să fie făcuți să înțeleagă că singura cale de schimbare este lupta. Lupta armată.
Acesta este un lucru de care încă trebuie să-i convingem pe ruși.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
Articol scris de către Igor Isajew-Krawetz, pentru Nova Europa Wschodnia/New Eastern Europe.
