Cum este să fii declarat „agent străin” în Rusia? Oricine poate fi trecut cu ușurință pe „lista neagră”, organizație sau persoană particulară – criteriile sunt cu totul arbitrare.
Sistemul a imaginat cu cinism un set de interdicții care, dacă nu-i fac „agentului străin” viața imposibilă, în orice caz îl transformă într-un paria al societății. Grupul media independent Prodolzhenie Sleduet („Va urma”), preluat de The Moscow Times, descrie statutul „agenților străini” și explică de ce Kremlinul are nevoie de această poveste.
În fiecare vineri, internetul rusesc – cel puțin partea sa liberală – așteaptă cu răsuflarea tăiată ca autoritatea de reglementare a comunicațiilor, Roskomnadzor, să anunțe lista cetățenilor ruși declarați „agenți străini” în acea săptămână. „Cine va fi azi?”, se întreabă cititorii.
Ce înseamnă exact să fii etichetat ca agent străin în Rusia de astăzi. Cum se face că orice organizație sau individ se poate regăsi pe această listă neagră? Și de ce puterea de la Moscova are nevoie de atât de mulți dușmani interni?
Citește și: Cum contribuie ceașca ta de cafea la schimbările climatice
Șurubul se strânge mereu
Legea privind agenții străini a fost adoptată cu peste un deceniu în urmă, pentru a stigmatiza organizațiile nonprofit finanțate din străinătate, implicate în activități care ar putea fi considerate politice.
Aparent, orice formă de acțiune civică cu activitate politică, fie că ar fi vorba despre o campanie împotriva defrișării pădurilor sau împotriva violenței domestice, ar putea fi un candidat pentru acest statut.
În 2017, legea a fost extinsă pentru a include mass-media, apoi în 2019 pentru a permite acordarea statutului și persoanelor fizice.
Luna trecută, a fost eliminată cerința ca un agent străin să fie beneficiar al unei finanțări externe.
Acum, pentru ca o persoană să fie considerată agent străin în Rusia este suficient ca guvernul să decidă că a intrat „sub influență străină” – un termen nebulos care a transformat legea într-o armă puternică pentru a-i reduce la tăcere pe criticii Kremlinului.
Odată etichetat agent străin, consecințe sunt semnificative
Cei în cauză sunt exceptați de la de a primi orice fonduri de la stat – inclusiv alocații pentru copii sau sprijin pentru venit. Le este interzis a mai preda în școli sau universități de stat, să lucreze pentru statul rus sau municipalități, să fie membri ai comisiilor electorale sau să facă parte din organisme de expertiză.
De asemenea, agenților străini le este interzis să se înroleze în armată, dar — atenție! — pot fi recrutați în caz de mobilizare.
În plus, statul poate efectua percheziții nerestricționate în casele lor și poate solicita informații despre activitățile lor financiare și economice de la bănci și agenții guvernamentale, fără mandat.
În sfârșit, orice publicație sau postare pe rețelele de socializare a unui agent străin trebuie să fie însoțită de o declarație scrisă cu majuscule, astfel că oricine accesează conținutul devine imediat conștient de faptul că autorul este un proscris.
Citește și: Impedimentele legale și constituționale ale aderării Republicii Moldova la UE
Specific rusesc
Ostracizarea ca mijloc de combatere a disidenței este un fenomen bine stabilit în Rusia și a fost utilizată pe scară largă în perioada sovietică, când o întreagă categorie de cetățeni a fost lipsită de drepturile civile de bază și chiar și dreptul de a vota.
Până în 1930, termenul „agent străin” era folosit în mod obișnuit de Stalin ca un instrument pentru a zdrobi pe oricine se opunea dictaturii sale.
Discuțiile constante despre agenții străini au dispărut din presa sovietică după moartea lui Stalin și denunțarea ulterioară a Marii Terori de către Nikita Hrușciov. Și totuși, nimic din toate acestea nu a împiedicat Rusia să învie narațiunea „dușmanului din interior”, o jumătate de secol mai târziu.
Deci, de ce Rusia caută mereu un inamic intern?
În viziunea despre lume a Kremlinului, nicio provocare la adresa puterii sale – cu atât mai puțin o revoluție – nu poate fi generată la nivel intern și, prin urmare, orice act de sfidare împotriva guvernării lui Putin trebuie să fie rezultatul ingerinței străine.
Ideologii de la Kremlin au susținut în ultimii ani narațiunea conform căreia națiunea rusă are un inamic natural într-un grup de oameni pe care îi numește anglo-saxoni, deși nu se poate spune că aceste creaturi mitice corespund triburilor germanice istorice care au invadat și au stabilit Anglia secolului al V-lea.
Termenul este din ce în ce mai folosit ca sinonim pentru „coloana a cincea” și poate include orice simpatizant al Occidentului.
Simpla confirmare a existenței inamicului se poate dovedi suficientă pentru a aduna o parte semnificativă a populației ruse în jurul guvernului.
Dar să presupunem pentru o clipă că Putin și acoliții săi au dreptate și că există într-adevăr inamici în rândul populației ruse care acționează în numele puterilor occidentale. Atunci este de la sine înțeles că fenomenul este unul care a apărut de când Vladimir Putin a venit la putere.
În 1999, înainte ca Putin să devină președinte, majorității rușilor le era greu să spună cine sunt dușmanii Rusiei, atunci când erau întrebați.
Cu toate acestea, până în anul 2014, când Rusia a anexat Crimeea și separatiștii ruși au început să lupte în estul Ucrainei, 84% dintre ruși s-au declarat siguri că dușmanii Rusiei există.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
Foto: Imagine generată de DALL-E, soft de inteligență artificială
